joi, 27 mai 2010
Sfantul Ioan Rusul, Prokopion , Grecia - Video
Procesiune cu moaștele Sf. Ioan Rusul
Paraclisul Sfantului Mc Ioan Rusul (elina)
Αστον ΟΣΙΟ ΙΩΑΝΝΗ Ρώσο αφιέρωμα
Surse: video.crestinortodox.ro, http://www.youtube.com/
Sfantul Mucenic Ioan Rusul - 27 mai
Sfantul Mucenic Ioan Rusul
27 mai
“Cel ce te-a chemat pe tine Sfinte
de pe pamant la Lumea cea Cereasca,
tine trupul tau si dupa moarte neschimbat,
caci tu in Asia sluga ai fost dus
si acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane,
pe Acela roaga-L sa mantuiasca sufletele noastre.”
Cea mai probabila data a nasterii Sfantului Ioan Rusul este anul 1690. Si aceasta pentru ca, la razboaiele care au inceput la 1711 si s-au terminat in 1718, a fost soldat in Armata Tarista a lui Petru cel Mare al Rusiei. Oastea otomana neinvinsa, trecand din victorie in victorie, raspandise frica in toate neamurile. Sf. Ioan Rusul, alaptat cu izvorul Ortodoxiei de catre parintii sai crestini, lupta acum sa-si apere tara – Rusia, fiind profund zguduit de oroarea razboiului – miile de tineri, femei, copii, batrani, care raman morti acolo pe unde trece vijelia, nebunia vrajmasilor iubitori de razboi.Prizonier de razboi
In luptele pentru dezrobirea Azofului este facut prizonier impreuna cu mii de alti compatrioti si dus la Constantinopol, iar de aici in tinutul Procopie, aproape de Cezareea Palestinei, in Asia Mica, si este dat in stapanirea unui Aga (ofiter superior) turc, care conducea o tabara militara de ieniceri.
Este silit a se lepada de Hristos
Osandit sufleteste la dispret, pentru ura turcilor, el nu este decat un “ghiaur”, un “necredincios” vrednic de aspre chinuri: il bat cu bete groase de lemn, il lovesc cu picioarele, il scuipa, ii ard parul si pielea capului, il arunca in gunoiul grajdului si il obliga sa traiasca cu animalele.
Suporta toate chinurile cu o staruinta si o barbatie vrednica de mirare. Straluceste astfel pretiosul sau caracter crestin, lumineaza asemenea soarelui frumusetea cea dinlauntru a celui ce din copilarie s-a predat lui Hristos. La loviturile cu bete, la ocarile si la loviturile cu picioarele ale turcilor, raspunde cu cuvintele Sfantului Apostol Pavel: “Cine poate sa ma desparta de dragostea Hristosului meu? Tristetea sau stramtoarea, prigoana, goliciunea sau robia? Am convingere, credinta si dragoste catre Domnul meu Iisus Hristos, unul nascut Fiu al lui Dumnezeu si nimic nu ma va desparti de dragostea Lui. Ca rob ascult poruncile Tale, in treburile slugarniciei” – spune Sfantul ofiterului care il silea sa se lepede de Hristos. “Insa in credinta mea in Mantuitorul Hristos, nu-mi esti stapan”.
“Imi amintesc coroana de spini, scuiparile, loviturile, palmuirile si moartea pe cruce si sunt bucuros sa primesc si eu cele mai mari si cumplite chinuri; de al meu Iisus Hristos insa nu ma lepad.” Astfel, Sf. Ioan primeste asprele conditii ale vietii martirice, torturile, sederea impreuna cu animalele in staulul care ii amintea de staulul Betleemului, nevointele, posturile, privegherile, rugaciunile fara de numar, incat a imblanzit salbaticia turcilor care, uimiti, il numesc “Sfant”.
Prin ingerul Domnului a trimis mancare intr-o farfurie de arama din Procopie, din Asia Mica, la stapanul taberei, Aga, care in acea vreme se afla la Mecca, in Arabia, iar acesta a mancat-o acolo calda. Intorcandu-se dupa 3 luni, acesta a aratat celorlalti ofiteri farfuria cu insemnele taberei pe ea. Aceasta minune facuta de sfantul cu ingaduinta Domnului a oprit ura si neinduplecata manie a chinuitorilor sai. Stralucirea Sa sufleteasca si morala a potolit in cele din urma cruzimea turcilor.
Sfarsitul
Un reazim avea sfantul la toate luptele si o mangaiere in aspra viata a torturilor. Se retragea la rugaciuni, inghenuncheri, privegheri si se impartasea pe ascuns, fata de turci, cu Preacuratele Taine ale Domnului. Sfanta Impartasanie din fiecare sambata era marea lui odihna. Stiind ca i s-a apropiat sfarsitul acestei vieti trecatoare, la 27 mai 1730 l-a instiintat pe preotul care avea grija de el, iar acesta i-a adus Sfanta Impartasanie inlauntrul unui mar pe care il scobise. S-a impartasit acolo in grajd pentru ultima data. Robia lui trecatoare si cumplita patimire au luat sfarsit. Sfantul Ioan a trecut catre vesnica bucurie si fericire de indata ce a primit Preacuratele Taine.
Inmormantarea
Preotii si crestinii mai de vaza din Procopie au luat trupul sfantului cu invoirea turcilor. Cu emotie si cu lacrimi de adanca cucernicie si evlavie, cel pana mai ieri rob si sclav este ingropat de crestini, turci, armeni asemeni unui stapan. Au ridicat pe umeri acel mult trudit trup si cu lumanari si tamaieri, cu atentie si evlavie l-au dus in cimitirul crestin, la mormantul pregatit, intorcand astfel trupul pamantului mama.
Vedenia Dumnezeiasca
Batranul preot care in fiecare sambata ii asculta suferinta si torturile si care il impartasea cu Sfintele Taine, a vazut in vis pe Sfantul Ioan in noiembrie 1733. Acesta i-a spus ca trupul sau a ramas, cu harul lui Dumnezeu, intact, intreg, neputrezit asa precum il ingropasera; sa-l scoata si sa il aiba ca binecuvantare vesnica a lui Dumnezeu. Dupa sovaielile preotului, din ingaduinta lui Dumnezeu, o lumina cereasca a stralucit deasupra mormantului, asemeni unui stalp de foc. Crestinii au deschis mormantul si o, minune! Trupul sfantului se gasea intact, neputrezit, inmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc pe care continua sa-l aiba pana astazi. Cu mare bucurie sufleteasca si evlavie l-au ridicat, au luat in bratele lor acest dar dumnezeiesc – sfintele moaste si l-au dus in biserica unde obisnuia sa privegheze sfantul.
Osman Pasa arde sfintele moaste
Intr-o infruntare dintre Sultan si Ibrahim al Egiptului, Osman Pasa, trecand prin Procopie – ca trimis al sultanului, arde sfintele moaste, vrand a se razbuna pe crestini. Vazand insa Sfantul trup miscandu-se in mijlocul focului, turcii s-au ingrozit si au fugit, parasind acest lucru nelegiuit pe care il faceau. Dupa plecarea turcilor, in cealalta zi, crestinii au imprastiat carbunii si cenusa si au gasit trupul sfant intreg. Nu patise nimic, era tot mladios si inmiresmat ca si mai inainte. I-a ramas numai o negreala de la jar si de la fum, negreala care o pastreaza pana astazi.
Dupa multe peregrinari, moastele Sfintului Ioan au ajuns pe insula Evvia, in actualul oras Procopie. Aici s-a ridicat o noua biserica, a carei constructie s-a terminat in anul 1951 si care adaposteste astazi racla cu sfintele moaste ce izvorasc tuturor celor ce alearga cu credinta la ajutorul Sfintului, nesecat riu de tamaduiri si alinari ale suferintelor celor trupesti si sufletesti. Pomenirea Sfintului Ioan se savirseste in fiecare an la data de 27 mai”.
Sfinte Mc Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
miercuri, 26 mai 2010
Sfântul Iustin de Celie - Eseu-Marturisire (IV)
Căprioara în raiul pierdut
Mărturisire
(IV)
Mai mult decât tot ceea ce se iubeşte iubesc libertatea. Ea constă în bunătate, în gingăşie, în dragoste. Iar răul, grosolănia, ura - aceasta este o robie de cea mai joasă speţă. Cel ce se robeşte acestora se înrobeşte morţii. Şi oare este vreo robie mai grozavă decât cea a morţii? Într-o asemenea robie te duc oamenii, aceşti născoditori şi creatori ai răului, ai grosolăniei şi ai urii. Iar pe mine m-au trimis în lume, mi-au spus şi mi-au prezis, m-au îndrumat şi mi-au hărăzit: Fii tristeţe şi dragoste. Iar eu cu întreaga mea fiinţa împlinesc sarcina mea: mă tânguiesc şi iubesc. Mă tânguiesc prin dragoste şi iubesc prin tânguire. Şi oare pot altminteri în lumea care este locuită de oameni? Viaţa mea este în acest cadru, în acest mediu. Toată sunt inimă, toată ochi, toată tristeţe, toată dragoste, de aceea mă cutremură frica, acea dulce teamă, de care ştie doar căprioara tristă...
În aroganţa lor, oamenii nici nu bănuiesc ce fel de simţăminte delicate şi minunate purtăm înlăuntrul nostru noi, căprioarele. Între noi şi voi, oamenii, se cască o prăpastie, de aceea noi nu putem trece la voi şi nici voi la noi. Voi nu percepeţi lumile noastre. Dacă noi, căprioarele, am trece cu inima la voi, am trece în iad. Odinioară, noi am fost în rai. Voi oamenii ni l-aţi prefăcut în iad. Ceea ce sunt diavolii pentru voi, aceea sunteti voi oamenii pentru noi. Ne-au povestit mestecenii: l-am văzut pe satana unde a căzut din cer pe pământ, a căzut printre oameni şi - a rămas. El, răzvrătitul cerului, a vestit: „cel mai bine mă simt printre oameni; şi eu am raiul meu, acesta sunt ei: oamenii..."
Ştiu şi presimt: pe mine mă aşteaptă nemurirea, mai bună decât cea a oamenilor. Pentru voi, oamenii, acolo, în lumea cealaltă, există şi iadul. Iar pentru noi, căprioarele - doar raiul. Căci voi, oamenii, în mod conştient şi de bună voie aţi născocit păcatul, răutatea şi moartea, iar apoi, fără încuviinţarea noastră, ne-aţi atras şi pe noi în el, cu josnicia şi răutatea voastră, pentru că aveaţi stăpânire asupra noastră. De aceea veţi răspunde pentru noi: pentru toate chinurile, necazurile, pătimirile şi morţile noastre. Voi veţi şi ispăşi în locul nostru şi din pricina noastră... Am auzit, cerul albastru a şoptit pământului celui negru acest adevăr veşnic: oamenii vor răspunde în ziua judecăţii pentru toate chinurile, pentru toate suferinţele, pentru toate morţile fiinţelor şi făpturilor pământeşti. Toate vieţuitoarele, toate păsările, toate plantele se vor scula şi vor acuza neamul omenesc pentru toate durerile, pentru toate rănile, pentru toate răutaţile, pentru toate morţile pe care le-a provocat lor în mândria lui iubitoare de păcat. Pentru că împreuna cu neamul omenesc, înaintea sa şi înapoia sa, merg păcatul, moartea şi iadul.
Dacă ar fi să aleg între fapturi, mai degraba as alege tigrul decat omul, pentru ca e mai putin insetat de sange decat omul; mai degraba as alege leul decat omul, pentru ca e mai putin bestial decat omul; mai degraba as alege hiena decat omul, pentru ca e mai putin dezgustatoare decat omul; mai degraba as alege rasul decat omul, pentru ca e mai putin furios decat omul; mai degraba as alege sarpele decat omul, caci este mai putin viclean decat omul; mai degraba as alege oricare monstru, pentru ca si cel mai grozav monstru este mai putin groaznic decat omul... O, spun adevarul, din inima vorbesc. Pentru ca omul a nascocit si a creat: pacatul, moartea si iadul. Iar aceasta este mai rea si decat cea mai rea, mai monstruoasa si decat cea mai monstruoasa, mai groaznica si decat cea mai groaznica fapta in toate lumile mele.
Sfantul Iustin cel Nou de la Celie, mare facator de minuni
Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne miluieste si mantuieste pe fiul meu Catalin Florin.
La multi ani, copilul meu!
Amin.
Vedeti si:
(fragment din eseul-marturisire Caprioara in raiul pierdut)
VOR FI ELIMINAŢI IERARHI (?)
Preafericitul răspunzând la o anumită întrebare adresată de «Φ», a precizat că “va expune tema în Sinod pentru îndepărtarea timp de un an din corpul ierarhiei a tuturor acelora care nu vor participa la primirea papei”. “Le voi propune să iasă din Sinod, dacă refuză să facă parte din el”, a adăugat arhiepiscopul. “Toţi aceia, care nu se vor afla la primire, nu au parte cu mine”, a ţinut să precizeze Întâistătătorul Bisericii Ciprului.
De semnalat că după alegerea arhiepiscopului Hrisostomos este prima dată când Biserica Ciprului este divizată asupra unei teme şi mai ales din partea unui factor exogen care testează coerenţa Sinodului.
Sinodul ordinar al Bisericii Ciprului se întruneşte înainte de venirea papei
Răspunzând la unele întrebări ale ziariştilor, Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului a spus că Sinodul ordinar al Bisericii Ciprului se va întruni înainte de sosirea papei, în marţea şi miercurea următoare şi „se va pune deci tema (a se înţelege a reacţiilor/împotrivirilor) numaidecât”.
A menţionat printre altele că deja de la întrunirea anterioară a Sinodului s-a hotărât care episcopi îl vor primi pe papa în Pafos şi care la Arhiepiscopie.
(trad. I.F., http://thriskeftika.blogspot.com/2010/05/blog-post_8599.html)
Săgeţi ale Arhiepiscopului Ciprului împotriva mitropoliţilor care se opun vizitei papei
Arhiepiscopul Hrisostomos a adresat un mesaj dur către toţi episcopii sinodali, după ce i s-a cerut să comenteze informaţiile date publicităţii, conform cărora mitropoliţii de Lemesou, Kirineea şi Trimitunda şi horepiscopii de Carpasia şi Amatunda se opun vizitei papei şi nu vor participa la primirea papei Benedict.
Întâistătătorul Bisericii Cipriote a declarat că asupra temei s-a discutat dinainte şi s-a luat o hotărâre unanimă în Sfântul Sinod. “În Biserică există democraţie, există libertate a cuvântului şi fiecare poate să-şi spună opinia, dar nu poate fiecare să-şi facă de cap. Sinodul hotărăşte şi hotărârea Sinodului este obligatorie pentru toţi. Dacă vor ca Biserica să rămănă la înălţime şi să gândească una şi să îndrume corect poporul nostru, sunt datori să se supună hotărârilor Sinodului”, a menţionat Arhiepiscopul.
Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului: “Voia lui Dumnezeu este să ne consultăm cu Biserica Romano-Catolică”
Pe site-ul oficial al Bisericii Ciprului este publicat interviul arhiepiscopului Hristostomos al Ciprului oferit ziaristului Miranda Lisandru pentru ziarul “Politis”. Prezentăm aici fragmentul interviului, care conţine tezele arhiepiscopului referitoare la vizita papei în Cipru:
Întrebare: Vă temeţi de împotriviri la venirea papei în Cipru?
Răspuns: Voia lui Dumnezeu este să ne consultăm cu Biserica Romano-Catolică. Însuşi Domnul, înainte cu câteva clipe de a fi arestat de către iudei, a făcut în rugăciunea Sa o cerere dramatică către Dumnezeu – Părintele Său. Să rămână unită şi lumea creştină, după cum unite sunt cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Cei care se opun voinţei lui Dumnezeu sunt oameni lipsiţi de raţiune, care au râvnă, dar nu şi cunoştinţă. Nu cred că acum vor exista împotriviri pentru că papa este invitat oficial al statului, iar statul cu siguranţă îl va ocroti.
Întrebare: Ce mesaj comun veţi emite împreună?
Răspuns: Primul mesaj este iubirea.
Întrebare: Ce este iubirea?
Răspuns: Dumnezeu este iubire, a spus Ioan Teologul. Şi cel care ştie să iubească este unit cu Dumnezeu; împlinind nevoinţa duhovnicească pentru a-şi schimba sinele său rău, pentru a-l lumina, pentru a-l întări şi pentru a-l îndrepta pe drumul pe care l-a trasat Însuşi Hristos.
(trad. I.F.,http://thriskeftika.blogspot.com/2010/05/blog-post_8432.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
