VIAŢA SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA ŞI A FAMILIEI SALE

VIAŢA SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA ŞI A FAMILIEI SALE

VEDEŢI ŞI:

PARACLISUL CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU, MARE DASCĂL AL LUMII ŞI IERARH, GRIGORIE PALAMA, ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI, FĂCĂTORUL DE MINUNI (AUDIO)

Canon de tamaduire catre Sfantul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului si mare facator de minuni

Paraclisul sau Canonul de mângâiere către cel întru sfinți părintele nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopului Tesalonicului și făcătorul de minuni

ACATISTUL SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA, ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI

Sfântul Grigorie Palama şi noua teologie occidentală

Sfantul Grigorie Palama, Despre rugaciune si vedere dumnezeiasca

PRIMA DUMINICĂ DIN NOIEMBRIE: POMENIREA SFINŢILOR TREI NOI IERARHI

CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ AL SFÂNTULUI ANTIM IVIREANUL LA DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ (II)

CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ AL

SFÂNTULUI ANTIM IVIREANUL LA

„DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ” (II)

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul

 - 27 septembrie –

Condac, glasul al 3-lea:

Învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu, Părinte Ierarhe Antim, lauda arhiereilor Ţării Româneşti, podoaba cărturarilor şi dulce grăitor al înţelepciunii dumnezeieşti în graiul românesc te-ai arătat. Lupta cea bună luptând şi dreapta credinţă mărturisind, cu haină mucenicească preafrumos te-ai împodobit şi împărăţia lui Hristos ai dobândit. Pentru aceasta împreună cântăm, zicând: Bucură-te, Sfinte Preafericite Părinte Antim.

Fragment din lectură:

Pentru aceasta dară, vă pohtesc ca să vă deșchideți urechile inimilor voastre și să ascultaț cuvintele ce voiu să grăesc, pentru ca să vă folosiți voi cu ascultarea și eu cu zisele. Că zice Pavel apostolul: Fericiți cei ce grăesc în urechile celor ce ascultă; și apoi trebue să faceți roadă sufletească din céle ce veț auzi, pentru ca să nu vă fie ascultarea și osteneala în deșărt, că arătându-vă ca pomii cei făr de roadă și ca vițele céle stérpe, ce folos veți avea de ascultarea voastră și de osteneala ce aț făcut?

Iată că au sosit, cu ajutoriul lui Dumnezeu, să încépem de mâine călătoriia sfântului post. Și pentru căci avem a mérge la războiu asupra vrăjmașului sufletelor noastre, trebue să ne gătim ca niște ostaș vitéji ai lui Hristos, încingându-ne mijloacele noastre cu adevărul, după cum zice dumnezeescul Pavel și să ne încălțăm picioarele cu gătirea Evangheliei și să ne îmbrăcăm cu zaoa dreptății și să punem coiful mântuirii pre capetele noastre și să luom pavăza credinții în mâinile noastre, cu carele vom putea stinge toate săgețile celui viclean, céle arzătoare și sabiia duhului carele iaste graiul lui Dumnezeu. Pentru că nu iaste lupta noastră spre sânge și trup, ci cătră domnii, cătră puteri, cătră țiitorii lumii întunérecului veacului acestuia, spre duhurile vicleșugului celor de supt ceriu.

Și avem datorie cu toții, din mic până la mare, bărbaț și muer, copii și féte, bătrâni și tineri, însurați și neînsurați, să facem trei lucruri: întâi, să ne ducem fieștecine la duhovnicul său, să ne mărturisim păcatele, cu multă cucerie și cu înfrângere de inimă, spuind cu îndrăzneală și făr de nici o témere, toate cât am făcut, sau cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu cugetul, de voe sau făr de voe, prin știință sau prin neștiință, pentru căci ispovedania iaste una din céle șapte taini ale sfintei Bisérici și când ne ispoveduim, lui Dumnezeu ne ispoveduim, iar nu preotului.

Iară de va zice cineva, în cugetul său, dară deaca ne ispoveduim lui Dumnezeu, preotul ce mai trebuiaște, că el încă iaste om păcătos, ca și mine? Adevărat, păcătos, iaste, ca și tine, iar are dar de la Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfânt și are putére de la Domnul Hristos, ca ce va lega și ce va dezlega pre pământ să fie legat și dezlegat și în ceriu, după cum zice la capul cel dintâi al lui Ioann: Cărora veți lăsa păcatele, lăsate vor fi și cărora veți ținea, ținute vor fi.

CUVÂNT DE ÎNVATATURA AL SFÂNTULUI ANTIM IVIREANUL LA DUMINICA LASATULUI DE BRÂNZA (I)

CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ  AL

SFÂNTULUI IERARH MARTIR ANTIM IVIREANUL

„LA DUMINECA LĂSATULUI DE BRÂNZĂ”

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul

 - 27 septembrie -

Tropar, glasul al 8-lea:

Sfinte Părinte Ierarhe Antim, după vrednicie ai fost rânduit păstor şi învăţător al turmei celei cuvântătoare şi cu înţelepciune dumnezeiască revărsând râurile sfintelor tale cuvinte, viaţa ţi-ai pus-o pentru păstoriţii tăi şi cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos Dumnezeu - pe care roagă-L, să dăruiască pace şi mare milă celor ce săvârşesc sfânta pomenirea ta.

Cu rugăciunea să cérem de la Dumnezeu mântuire sufletelor noastre că ni-o va da, după cum singur Hristos zice: Céreţ că să va da voao. Că rugăciunea ce să face cu căldură, den inimă, pătrunde ceriurile și întră în urechile lui Dumnezeu. Zice și sfântul Ioann Zlatoust, cum că unde să face rugăciunea cu mulţemită, vine darul Duhului Sfânt și dracii să gonesc şi toată putéria potrivnicului să depărtează şi fuge. Și iarăşi într-alt loc zice cum că rugăciunea iaste pază curăţeniei, pecéte fecioriei, oprélişte mâniei, ţinére mândriei, curăţenie zavistiei, pierzare urgiei şi temeiu păcii; şi în scurte cuvinte, cela ce face rugăciune, vorbéşte cu Dumnezeu.

Cu postul să ne uşurăm trupul, să ne limpezim mintea şi să ne bucurăm cu sufletul, ca să vie darul lui Dumnezeu asupra noastră, care post trebuie să-l facem cu rugăciuni amestecat. Că precum nu sunt dulci bucatele făr de sare, aşa nici postul făr de rugăciuni.

La a doaoa carte, la încéperea postului zice sfântul Grigorie cum că postul iaste pace de obşte a sufletului și a trupului, traiu fărde turburare, petrecanie cu bună întocmire, viaţă ce veseléşte pre Dumnezeu și întristează pre vrăjmaşul; că precum sunt păzitori celor ce postesc sfinţii îngerii şi-i feresc de toate primejdiile, aşa sunt şi celor ce nu postesc păzitori dracii şi-i îndeamnă la multe păcate.

Drept acéia trebuie să ne ostenim ca să nu avem părtăşe cu diavolul, că nu s-au făcut nimeni ucenic bunătăţilor din cei ce s-au îndestulat cu mâncări, după pohta lor, nici din cei ce iubiia răsfăţările s-au făcut sfânt, nici din cei ce-au vieţuit trupéşte s-au făcut părtaş împărăţiei ceriului.

Ştiu bine că nu ne va lăsa obiciaiul și năravul cel rău ca să ne postim de bucate; ce încailea să ne postim de răutăţ, că spre mâncare (n-am cum mai zice într-alt chip) ne îndeamnă blestematul acesta de pântece, dară a face rău n-avem îndemnător pre nimeni. Că trupului îi trebuiaște mâncare, iar sufletului nu-i trebuiaşte răutăţ; şi din mâncare cunoşti (la focul) oarecare dulceaţă, iar din răutate nu să cunoşti alt nimic, fără numai vătămare de suflet şi călcare de lége.

Fragment din lectura