ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC IACOB PERSUL (27 noiembrie/10 decembrie)

ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC 
IACOB PERSUL

(27 noiembrie/10 decembrie)

 Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul

27 noiembrie

Condacul 1

Înştiinţându-se soţia şi maica ta că tu ai jertfit împreună cu împăratul idolilor, scrisoare de întărire în credinţa creştină ţi-au trimis, după care cu lacrimi de umilinţă ţi-ai cerut iertare de la Dumnezeu şi ai părăsit cu desăvârşire pe împărat şi domni, şi închinându-te lui Dumnezeu şi mărturisindu-L, Îi dădeai slavă cântându-I: Aliluia!

Icosul 1

Auzind împăratul că tu te-ai întors la adevărata credinţă, s-a mâniat foarte rău şi întrebându-te, Sfinte Iacob, nu ai vrut să schimbi adevărul pe minciună şi credinţa pe necredinţă, ci defăimând înşelăciunea idolească mărturiseai că unul singur este Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul, pentru care îţi strigăm:

Bucură-te, că de împărat nu te-ai temut;

Bucură-te, căci credinţa creştină cu tărie ai mărturisit;

Bucură-te, că cinstea lumească pe care ţi-a dat-o împăratul o ai nesocotit;

Bucură-te, că amăgirile împărăteşti nu te-au amăgit;

Bucură-te, că împăratul la grele chinuri te-a trimis;

Bucură-te, că de frica chinurilor nu te-ai înfricoşat;

Bucură-te, că pentru Împăratul cerului ai vrut a pătimi;

Bucură-te, că, chinuindu-ţi trupul, ai câştigat Împărăţia lui Dumnezeu;

Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 2-lea

Ca pe o oaie ce o tund păstorii de lână, aşa, Sfinte Mucenice Iacob, te-ai dat chinuitorilor spre tăiere, necruţând nici unul din mădularele trupului tău, ci pe toate le-au tăiat unul câte unul, chinuindu-te peste puterea firii omeneşti, iar tu, răbdând cu tărie, dădeai slavă lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul 2-lea

Întărindu-te cu rugăciuni, Sfinte Mare Mucenice Iacob, cu îndrăzneală ai pornit la locul cel pregătit pentru schingiuirea trupului tău, pentru care auzi unele ca acestea:

Bucură-te, că, văzând armele chinuitorilor, nu te-ai tulburat;

Bucură-te, că în faţa lor cu multă îndrăzneală ai şezut;

Bucură-te, că pe toţi prietenii tăi i-ai ruşinat;

Bucură-te, că credinţa maicii tale o ai moştenit;

Bucură-te, că pe soţia ta cea drept-credincioasă o ai ascultat;

Bucură-te, că la luptă cu durerea trupului ai pornit;

Bucură-te, că pe toţi duşmanii i-ai înspăimântat;

Bucură-te, că pentru Dumnezeu la grele chinuri necredincioşii te-au pus;

Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 3-lea

Sfinte Iacob, văzând pătimirea ta, cu durere plângeau pentru tine prietenii tăi şi te rugau să-ţi cruţi trupul de tăiere, dar tu spunându-le să nu te plângă pe tine, că mergi la locul de odihnă veşnică, ci să se plângă pe ei, că vor merge la locul de osândă veşnică, ai poruncit chinuitorilor să-ţi taie mădularele tale după porunca împăratului şi, căutând la cer, cântai: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Chinuitorii cei tirani fără de milă s-au năpustit asupra frumosului tău trup şi au început a-ţi reteza ramurile tale cele tinere, iar noi, pentru răbdarea ta cea mare, îţi strigăm:

Bucură-te, că durerea nu te-a înspăimântat;

Bucură-te, că, rugându-te, Dumnezeu te întărea;

Bucură-te, că de mărturisirea lui Dumnezeu nu te-ai lepădat;

Bucură-te, că începând schingiuirea, sângele tău curgea ca apa;

Bucură-te, că pe toţi păgânii i-ai înfricoşat;

Bucură-te, că, pentru Dumnezeu, dureroasele pătimiri desfătări le-ai socotit;

Bucură-te, că, prin pătimiri, patimile trupului ai biruit;

Bucură-te, că şi cu trup şi cu suflet lui Dumnezeu ai slujit;

Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 4-lea

Răbdând întru patimi, Mucenice Iacob, ai dat cu dragoste trupul tău spre pătimire pentru Hristos Dumnezeul nostru şi în mijlocul chinurilor cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ca şi viţa-de-vie când i se taie mlădiţele spre a da rod mai mult, aşa şi tu, Sfinte Mare Mucenice Iacob, ai dat trupul spre tăiere pentru rodul cel nemuritor, iar acum auzi unele ca acestea:

Bucură-te, că tăindu-ţi-se primul deget de la mâna dreaptă, ai zis: „Doamne, Dumnezeule cel mare întru tărie, Care cu degetul tău cel dumnezeiesc goneşti demonii, primeşte şi acest deget, care s-a tăiat pentru Tine”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al doilea deget, ai răbdat zicând: „Primeşte Doamne şi a doua ramură pe care a sădit-o dreapta Ta”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al treilea deget, ai zis: „De trei ispite care sunt în lume izbăvindu-mă, binecuvântez pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al patrulea deget, ai zis: „Cel ce primeşte laudă de la patru vieţuitori, primeşte şi pătimire degetului al patrulea tăiat pentru mărturisirea Sfintei Treimi”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al cincilea deget, ai zis: „S-a săvârşit veselia mea ca şi a celor cinci fecioare înţelepte”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al şaselea deget, ai zis: „Mulţumesc Ţie, Prealăudate Doamne, că m-ai învrednicit pe mine a-Ţi aduce Ţie al şaselea deget, Cel ce în ziua şi în ceasul al şaselea Ţi-ai întins pe cruce preacuratele Tale mâini”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al şaptelea deget, ai zis: „Precum cu buzele lui David, care de şapte ori în zi Te laudă pentru judecăţile dreptăţii Tale, aşa şi astăzi cu şapte degete preamăresc mila Ta”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al optulea deget, ai zis: „Tu Însuţi, Doamne, ai primit în a opta zi tăierea împrejur după lege, şi eu rabd astăzi tăierea a opt degete”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al nouălea deget, ai zis: „Întru al nouălea ceas Ţi-ai dat Duhul pe cruce în mâinile Părintelui, iar eu întru durerea acestui al nouălea deget tăiat Îţi aduc mulţumire că m-am învrednicit a fi întins spre tăierea mădularelor mele pentru Preasfânt numele Tău”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al zecelea deget, ai zis: „Mulţumesc Ţie că m-ai învrednicit a răbda tăierea degetelor de la amândouă mâinile, pentru cele zece porunci ale Tale, care au fost scrise pe cele două table”;

Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 5-lea

Şi venind prietenii tăi, Sfinte Mucenice, cu amăgirile acestei vieţi şi lumi trecătoare căutau să te supună zeilor, iar tu le-ai zis: „Nimeni nu poate sluji la doi domni şi nimeni punându-şi mâna pe plug, căutând înapoi, este îndreptat întru Împărăţia lui Dumnezeu, căci Domnul a zis: Cine iubeşte pe tatăl său, pe maica sa, pe femeia sa sau pe copiii săi mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”; şi zicând acestea cântai: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Ale slujitorilor de idoli sfaturi nu le-ai primit şi chemând călăul, l-ai silit spre muncirea ta, şi piciorul cel drept dându-l la tăiere, ai zis: „Slavă Ţie, Hristoase, Căruia nu numai mâinile, ci şi picioarele au fost pătrunse şi sângele Ţi-a curs”, iar noi pentru acestea îţi strigăm:

Bucură-te, că, tăindu-ţi-se primul deget de la piciorul drept, ai zis: „Care a pătimit tăierea degetului dintâi să stea cu cei mai de pe urmă de-a dreapta Ta”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al doilea deget, ai zis: „Îndoindu-se spre mine stăpânirea şi mila Ta, Doamne”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al treilea deget, zâmbind către dânsul ai zis: „Mergi în numele Treimii şi al treilea deget către soţii tăi, ca şi grânele de grâu, care, căzând în pământ şi murind pentru Hristos Cel ce a înviat a treia zi, mult rod de cinste vei avea cu soţii tăi în ziua învierii celei de obşte”;

Bucură-te, că al patrulea deget zdrobit, Crucea cea din patru cununi ai preamărit;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al cincilea deget, ai zis: „Doamne Cel ce ai răbdat cele cinci răni mai mari, proslăvesc ajutorul Tău pentru că mă faci vrednic părţii credincioşilor celor ce au pătimit pentru Tine şi au înmulţit cei cinci talanţi”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al şaselea deget, cel mic de la piciorul stâng, ai zis, Sfinte Iacov: „Îmbărbătează-te, micule deget al şaselea, prin Dumnezeu Cel Mare Care în ziua a şasea te-a făcut pe tine cel mic cu cele mari deopotrivă, cel mic ca şi cel mare vor învia”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al şaptelea deget, ai zis: „Slavă Ţie, Doamne, Cel ce în ziua a şaptea Te-ai odihnit de toate lucrurile Tale”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al optulea deget, ai zis: „Cel ce opt suflete de apă în corabia lui Noe ai izbăvit, izbăveşte-mă şi pe mine, care îmi vărs sângele ca apa”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al nouălea deget, ai zis: „Întăreşte-mă în răbdare Dumnezeule Cel ce ai întărit cu darul Tău pe cele nouă cete îngereşti, cu care mă învredniceşte a sta înaintea Ta”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se al zecelea deget, strigând, Sfinte Iacob, ai zis: „Iată, Îţi aduc jertfă, Iisuse Hristoase, Cel ce eşti desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit, douăzeci de degete ale mele”;

Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 6-lea

Începutul durerilor şi al suferinţelor tale a fost tăierea degetelor mâinilor şi ale picioarelor tale, care făcând numai binele şi urmând pe calea dreptei credinţe a adevărului lui Dumnezeu ai vrut ca şi ele să-L preamărească, şi dându-le la tăiere, strigai Lui bucurându-te: Aliluia!

Icosul al 6-lea

După ce ţi-au tăiat ramurile trupului tău, s-au năpustit cu înverşunare aprinsă spre tăierea cinstitului tău trup, pentru care strigăm:

Bucură-te, că tăindu-ţi-se piciorul cel drept, ai dat slavă lui Dumnezeu şi de partea cea dreaptă te-ai învrednicit;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se piciorul cel stâng, de partea cea stângă ai fost scutit;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se mâna cea dreaptă, ai zis: „De te sminteşte mâna ta, tai-o şi o aruncă”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se mâna cea stângă, de cele ale stângii ai fugit;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se şi umărul cel drept, rugându-te ai zis: „Ca de oaia cea pierdută să-ţi aduci aminte şi de acest umăr al meu”;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se şi umărul cel stâng, mulţumeai lui Dumnezeu;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se pulpele până la genunchi, ai răbdat nesuferită durere;

Bucură-te, că toate chinurile cu bărbăţie le-ai răbdat;

Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 7-lea

Dureri înfricoşătoare răbdând, Sfinte Mare Mucenice Iacob, cu nimic nu te-au putut despărţi de Dumnezeu, şi biruind puterea vrăjmaşului, strigai: „Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule Atotţiitorule, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte”; pentru acesta îţi strigăm: Slavă ţie, Mare Mucenice, şi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Rămânând trunchiul tău la pământ despărţit de ramurile lui, s-au îngrozit tiranii vrăjmaşi, iar noi pentru acestea îţi strigăm:

Bucură-te, cel mare între mucenici;

Bucură-te, al dumnezeirii mărturisitorule;

Bucură-te, că pe Treimea cea de o fiinţă cu sângele tău ai mărturisit;

Bucură-te, că pe idolii cei fără suflet i-ai zdrobit;

Bucură-te, că prin tine credinţa s-a întărit;

Bucură-te, că te-ai luptat cu tărie împotriva trupului şi a sângelui;

Bucură-te, că prin acestea de Dumnezeu a te apropia te-ai învrednicit;

Bucură-te, că din trupul tău cel mult chinuit miresme cu bun miros au ieşit;

Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 8-lea

Credincios slujirii lui Dumnezeu ai rămas, Sfinte Mare Mucenice Iacob, şi până la suflarea ta cea de pe urmă, mulţumind lui Dumnezeu că te-a întărit în răbdarea de a suferi chinurile cele mai cumplite, cântai neîncetat Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Tot trupul fără cruţare l-ai dat tăierii ca pe un miel spre junghiere, iar pentru pătimirea ta cea înfricoşătoare auzi de la noi unele ca acestea:

Bucură-te, că cinstitul tău cap prin tăierea sabiei de trup l-au despărţit;

Bucură-te, că sufletul tău curat în mâinile lui Dumnezeu l-ai dăruit;

Bucură-te, că acum cu îngerii dai slavă lui Dumnezeu;

Bucură-te, că prin chinurile tale te-ai învrednicit de lumina cerească;

Bucură-te, că loc de cinste între mucenici ţi-ai agonisit;

Bucură-te, că prin tine cetele mucenicilor s-au întărit;

Bucură-te, că pe vrăjmaşul diavol l-ai biruit;

Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 9-lea

Pătimirile pe care tu le-ai suferit să ne fie tămăduitoare patimilor noastre şi rănile tale să ne fie acoperământul durerilor ce ne împresoară. Dă-ne nouă, Sfinte Mare Mucenice, răbdarea cu care tu ai pătimit, ca şi noi să ne mântuim sufletele noastre, aducându-ţi mulţumiri şi lui Dumnezeu să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu sângele tău cel curs pentru dragostea lui Dumnezeu şi cu pătimirea ta cea cu multă răbdare, ai dărâmat închinarea cea idolească, pentru aceasta îţi strigăm:

Bucură-te, că stai înaintea tronului ceresc;

Bucură-te, că te-ai învrednicit a lua cunună de la Dumnezeu pentru întreită mucenicia ta;

Bucură-te, că ai luminat Biserica lui Hristos cu lumina pătimirilor tale;

Bucură-te, că până la moarte te-ai arătat împotriva slujitorilor de idoli;

Bucură-te, că te-ai învrednicit de slava cea veşnică;

Bucură-te, că te-ai făcut ca o viţă aleasă a lui Hristos;

Bucură-te, că, curăţit fiind cu secera patimilor, ai adus multă roadă;

Bucură-te, că pentru aceasta Dumnezeu te-a proslăvit;

Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 10-lea

Înţelepţeşte ai trecut cu vederea cele ce se strică şi lesne se risipesc ale celor trecătoare, purtătorule de cunună, şi ca un înţelept ai ales mai de cinste nemişcarea celor ce pururea sunt stătătoare, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Tăindu-ţi-se trupul de cruzii tirani, ţi s-a dăruit ţie cunună luminată, Sfinte Mare Mucenice Iacov, şi desfătarea raiului, pentru care îţi strigăm:

Bucură-te, căci ca un pământ te-ai arătat;

Bucură-te, căci cu plugul muncitor te-ai arat;

Bucură-te, că ai adus Ziditorului lucrare de pământ bună roadă;

Bucură-te, că ai stins săgeţile cele înfierbântate ale vrăjmaşului;

Bucură-te, căci cu totul fiind rănit te-ai adus jertfă lui Dumnezeu;

Bucură-te, că dădeai slavă lui Dumnezeu când ţi se tăiau mădularele;

Bucură-te, că ai luat de la Dumnezeu răscumpărare pentru durerile şi pâraiele sângiuirilor tale;

Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 11-lea

Fericit eşti de trei ori, Sfinte Mare Mucenice, căci pătimind ca în trup străin, te-ai îmbrăcat în haina mântuirii şi cu veşmânt de veselie, vopsit cu sângele tău, şi ca un purtător de chinuri te-ai arătat, Sfinte, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Săvârşind călătoria muceniciei, ai luat sfinţita cunună de biruinţă de la Dumnezeu şi acum după vrednicie cânţi cu cetele mucenicilor, iar noi îţi strigăm unele ca acestea:

Bucură-te, că au căzut prin tăiere mădularele tale ca lâna unei oi;

Bucură-te, căci cu urgie s-au năpustit asupra ta cei rău credincioşi;

Bucură-te, căci ca un zid neclintit ai stat în faţa lor;

Bucură-te, căci de Dumnezeu prin rugăciuni ai fost întărit;

Bucură-te, că acum ai îndrăzneală către Dumnezeu;

Bucură-te, căci ca o făclie luminoasă stai în faţa Mântuitorului;

Bucură-te, căci în lăcaş nematerialnic locuieşti;

Bucură-te, cel ce între mucenici ca soarele străluceşti;

Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 12-lea

Cu multă iuţime pornindu-se asupra ta vrăjmaşul diavol şi îndemnând pe tirani prin pătimire să-ţi surpe sufletul, n-au putut, căci fiind întărit cu puterea lui Hristos, i-ai biruit, iar acum, trecând norul chinurilor, purtătorule de chinuri, te-ai sălăşluit în lumina cea veşnică a lui Hristos, pentru care adu-ţi aminte, Sfinte Mare Mucenice Iacob, de cei ce au credinţă şi săvârşesc pomenirea ta, lăudându-te pe tine şi cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Secerându-ţi-se mădularele trupului, ai răbdat dureri şi răni nesuferite, Mare Mucenice al lui Hristos, cel ce vrednic de laudă eşti, căruia îţi strigăm:

Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi părtaş al pătimirilor lui Hristos;

Bucură-te, pentru că ai înfruntat cu bărbăţie cruzimea tiranilor;

Bucură-te, că ai luat cununa biruinţei cea de mult preţ;

Bucură-te, căci acum împodobindu-te, Fericite, stai înaintea dumnezeiescului tron al Stăpânului, împreună cu cei ce au pătimit pentru El;

Bucură-te, căci având către Hristos îndrăzneală, Mucenice, pururea pomenite, stai întru ajutor cu fierbinţeală pentru cei ce săvârşesc cinstită pomenirea ta;

Bucură-te, că scăpându-ne din nevoi, păzindu-ne de patimi, izbăvindu-ne de toate întâmplările cele rele, ne dai şi bărbăţie sufletească;

Bucură-te, strigăm, vino degrabă în ajutorul nostru la vreme de necaz, ca să mărim şi noi nevoinţele tale cele prealuminate;

Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!

Condacul al 13-lea

O, de trei ori fericite, Mare Mucenice Iacob, părăsind cele veselitoare ale lumii: strălucirea, bogăţia şi frumuseţea, şi lepădându-te de toată sminteala şi tăindu-ţi-se trupul în bucăţele, ai urmat pătimirilor Domnului Hristos, Mare Mucenice Iacob, bucurându-te, şi ca un părtaş pătimirilor Lui, ai ajuns a fi părtaş cu adevărat şi Împărăţiei Lui, pentru care te rugăm, fii mijlocitor şi nouă, celor căzuţi în necazuri şi nevoi, pentru care strigăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Auzind împăratul că tu te-ai întors la adevărata credinţă…, Condacul 1: Înştiinţându-se soţia şi maica ta că tu…, şi această

Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul

O, Preasfinte şi întru tot lăudate Mare Mucenice Iacob, şi de cele mai înfricoşătoare chinuri purtătorule, primeşte această puţină rugăciune de la noi, nevrednicii, cei împovăraţi cu multe şi grele păcate, care îndrăznim a veni şi cu lacrimi a te ruga pe tine, cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu pentru înfricoşătoarele schingiuiri pe care le-ai pătimit pentru mărturisirea credinţei creştine şi întru pătimirea ta ai doborât închinăciunea idolească, preamărindu-L pe Dumnezeu Cel Adevărat Care a făcut cerul şi pământul şi pe toate cele văzute şi nevăzute le cuprinde; pentru aceasta pe noi, cei orbiţi de plăcerile lumeşti şi veşnic stăpâniţi de mreaja păcatului, nu ne lăsa, Sfinte, în uitare şi nu ne da părăsirii, ci ca atunci când cereai ajutor de la Dumnezeu întru întărirea pătimirii celei muceniceşti, după a ta credinţă primeai întărirea dumnezeiască şi ca în trup străin pătimeai. Aşa şi acum roagă-te şi milostiv fă pe Dumnezeu asupra noastră, mult păcătoşilor, care cu ale noastre păcate am aprins mânia lui Dumnezeu, ceea ce cu bună dreptate s-a pornit asupra noastră. Întăreşte, Sfinte, în inimile noastre, frica de Dumnezeu, credinţa şi dragostea cu care tu ai primit moartea cea veşnică a Cerescului Părinte. Rănile tale, Sfinte, să tămăduiască adâncurile rănilor sufletelor noastre cele supte de mulţimea păcatelor. Sângele tău cel ce ca dintr-un izvor a curs să pună stavilă izvorului patimilor noastre şi întreg trupul tău cel despărţit de ale lui mădulare prin tăierea sa să aducă înnoirea mântuitoare sufletelor noastre cele despărţite de iubirea lui Dumnezeu, prin moaştele tale pe care le cinstim. Şi precum atunci ai dobândit răbdare, alinarea durerilor şi întru nădejdea bucuriei celei veşnice ţi-ai dat sufletul Părintelui Ceresc, mărturisindu-L până la cea mai de pe urmă suflare, pentru aceasta te-ai învrednicit a lua cununa biruinţei şi locul cel mai de cinste între mucenici, ajută-ne şi nouă ca de acum şi până la sfârşitul vieţii noastre în credinţa cea de tine mărturisită să trăim bineplăcând lui Dumnezeu şi biruind puterea diavolului, ajutaţi şi întăriţi fiind cu puterea rugăciunilor tale, cel ce eşti pururea fierbinte rugător pentru cei ce cu credinţă se roagă ţie. Ajută-ne să săvârşim călătoria acestei vieţi trecătoare şi cu bucurie, fără de frică să ne mutăm din această viaţă. Mijlocitor să ne fii nouă păcătoşilor, Sfinte Iacob, în acel ceas înfricoşător în care sufletul se desparte de trup şi venind în ajutorul nostru, căci nu avem fapte bune, ci suntem împovăraţi de sarcina păcatelor, iar vrăjmaşul diavol, cel ce ne îndeamnă la săvârşirea celor rele, atunci va veni şi va căuta să ne răpească sufletul, ci noi nădăjduim la grabnicul tău ajutor şi te rugăm cu lacrimi fierbinţi, nu te scârbi de noi, ci ne ajută, căci poţi îmblânzi mânia lui Dumnezeu întru bunătate, şi milostivindu-L, să ne mântuim cu rugăciunile tale cele mult folositoare sufletelor noastre din mâinile vrăjmaşului. Amin.

Se face otpustul.

SFÂNTUL NOU SFINŢIT MUCENIC FILUMEN AGHIOTAFITUL (29 NOIEMBRIE) (Ro, Gr)

SLUJBA SFÂNTULUI NOU SFINŢIT MUCENIC

FILUMEN AGHIOTAFITUL

(29 noiembrie)

Vedeti si:
Άγιος Φιλούμενος -  Σήμερα στις 29 Νοεμβρίου ημέρα εορτής γίνεται η αγιοκατάταξή του στα Ιεροσόλυμα

alcătuită de

dr. Haralampos M. Busia

LA VECERNIA MICĂ

După psalmul de la început, la Doamne, strigat-am…, se pun stihirile pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz …

Vlăstarule al Oruntei, înfrumuseţarea Ciprului şi întărirea cea nouă a Bisericii Sionului, Filumene cel cu totul înţelept, strălucit lăudându-te, strigăm: preabunule sfinţit pătimitor, nu înceta rugând pe Hristos să ne izbăvească de răutatea înşelătorului pe noi, cei ce ne rugăm ţie.

Ca pe o comoară preacinstită, Sfinte, trupul tău cel nestricat l-au mutat din mormânt, plin fiind de harul Sfântului Duh, şi l-au adus la Sion, prea lăudate purtătorule de chinuri, Filumene, ca, închinându-ne lui totdeauna cu evlavie, să dobândim harul cel revărsat printr-însul.

Urmaşii ucigătorilor de Hristos te-au omorât cu cruzime în vremurile din urmă, Filumene cinstite, lângă Fântâna cea sfântă, unde samarineanca a grăit dimpreună cu Domnul Hristos, Dumnezeu şi Omul, Cel ce a ridicat sfântul tău suflet la locaşurile veseliei cereşti şi ale dumnezeieştii fericiri.

Laudă întru dumnezeieşti cântări să aducem astăzi purtătorului de Dumnezeu, Filumen, chip al preoţiei şi lauda mucenicilor, făclia cea mult strălucitoare a dragostei de Hristos, care luminează adunarea ortodocşilor din toată lumea cu scânteierile bunei credinţe şi ale harului şi cu razele prea alesei sale pătimiri.

Slavă…, glasul al 2-lea:

Pe cel ce a băut paharul muceniciei la Fântâna lui lacov, cea izvorâtoare de viaţă, pe noul sfinţit pătimitor Filumen, să-1 lăudăm, credincioşii; că acesta din copilărie, însetând după dragostea şi dreptatea Domnului, a alergat la Muntele Crucii şi la Sfintele Locuri, ca un cerb la izvoarele mântuirii; iar acum, veselindu-se de Hristos, Izvorul vieţii, neîncetat se roagă Aceluia să-i sfinţească pe cei ce cu dorire şi cu dreptate învaţă cuvântul adevărului.

Şi acum…, a Născătoarei:

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub sfânt acoperământul tău.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Eufratului…

Cu sfinţitele sângiuiri roşindu-ţi haina la Fântâna lui lacov, Mucenice, ai intrat în Eden, Filumene.

Stih: Dreptul ca finicul va înflori…

Floare nou răsărită a Oruntei, cu buna mireasmă a pătimirilor tale ai înmiresmat Biserica lui Hristos, Filumene, de Dumnezeu alesule.

Stih: Răsădit fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru va înflori.

Bucură-te, lauda pătimitorilor şi a preoţilor, cel de o râvnă cu sfinţii mucenici cei de demult, Filumene de trei ori fericite.

Slavă…, a Treimii

Imbelşugat luând putere din harul Tău, Treime Sfântă, prin pătimire a slăvit Filumen stăpânirea Ta.

Şi acum…, a Născătoarei:

Prieten al Fiului tău fiind dumnezeiescul Filumen, Născătoare de Dumnezeu, de bunăvoie a pătimit pentru Dânsul în Sichem.

Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule…

TROPARELE:

Glasul al 5-lea: Podobie: Pe Cuvântul…

Pe prietenul cel prea adevărat al Celui Preaînalt, de curând ucis la Fântâna lui Iacov de mâinile ucigaşe ale vrăjmaşilor credinţei, pe dumnezeiescul Filumen, luminat să-1 lăudăm credincioşii, strigând: Nu înceta rugându-te lui Hristos, sfinţite Mucenice, să risipească întunericul patimilor noastre.

 

sau altul:

Glasul al 5-lea Podobie: Pe Cuvântul…

Vieţii Samarinencei urmând, părinte, lui Hristos Dătătorul de viaţă ai urmat bucurându-te şi, Fântâna lui Iacov păzindu-o, ai câştigat desfătarea raiului în chip luminat, în zilele din urmă, prin luptele muceniciei, sfinţite Filumene, lauda cea nouă a ortodocşilor.

Slavă…, alt tropar:

Glasul 1: Podobie: Locuitor pustiului…

Pe cel născut în Orunta şi vlăstarul ostrovului Cipru, pe noul sfinţit mucenic de la dumnezeiasca Fântână a lui Iacov să-1 cinstim, credincioşii, ca pe un apărător al credinţei şi ostaş nebiruit al adevărului lui Hristos, cu dragoste strigând: Slavă lui Hristos, Celui ce te-a preaslăvit! Slavă Celui ce nestricat te-a arătat! Slavă Celui ce ni te-a dat călăuză către cer!

Şi acum…, al Născătoarei:

Gavriil zicând ţie, Fecioară, bucură-te…

LA VECERNIA MARE

După psalmul începător, se cântă Fericit bărbatul…, starea întâi a primei catisme, iar la Doamne, strigat-am… se pun stihirile pe 6, glasul 1:

Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Cu cântări adunându-ne, să prăznuim săvârşind pomenirea dumnezeiescului Filumen, că acesta, în zilele din urmă, luminat prin nevoinţă, întru pătimire a strălucit şi după vrednicie a primit de la Dumnezeu cununa cea neveştejită a biruinţei.

Pe cel ce a văzut lumina soarelui în Orunta Ciprului, pe Filumen, cel ce a strălucit lumii razele bunei credinţe, ale virtuţii şi ale pătimirii celei alese, cu evlavie să-1 lăudăm ca pe un nou sfinţit mucenic al lui Hristos.

Ca pe o ardere de tot şi junghiere fără prihană te-ai adus lui Hristos Iisus, Dătătorul de viaţă, de trei ori fericite Filumene; pentru aceasta te-ai învrednicit de neasemuită strălucirea Lui, sălăşluindu-te în ceruri, pătimitorule sfinţite, preadumnezeiescule.

Părăsind casa ta ai venit la Stavrovunion, purtătorule de Dumnezeu, împreună cu fratele tău, şi te-ai arătat aici vas al ascultării, Filumene, lăcaş al vieţuirii bineplăcute lui Dumnezeu, al bunei credinţe şi al curăţiei.

Miel de curând junghiat al turmei lui Hristos, îngrădire nouă a Bisericii, de trei ori fericite Părinte Filumene, şi a dreptei credinţe puternică întărire, în zilele din urmă zidită, te cinstim pe tine cu evlavie noi, cetele ortodocşilor.

Lângă Fântâna cea preacinstită a Samarinencei cu sălbăticie ai fost ucis în vremurile cele din urmă de securea omorâtorilor, Mucenice al lui Hristos, purtătorule de Dumnezeu Filumene, şi te-ai numărat în ceata nebiruiţilor şi bine-întrarmaţilor purtători de chinuri.

Slavă…, glasul 6:

Mai înainte pregătindu-te prin nevoinţă şi învrednicit fiind cu darul preoţiei, de care Domnul i-a lipsit pe îngerii Săi, ca un înger ai vieţuit la Locurile cele de Dumnezeu umblate, Filumene prea fericite, că, iubind pe Domnul mai presus de sineţi şi de cele plăcute şi stricăcioase, ai primit înlăuntrul sufletului strălucirea harului şi lumină te-ai făcut tuturor prin arătarea virtuţii şi a pătimirii tale; iar acum, primind răsplătirile împărăţiei cereşti, te bucuri împreună cu Sfinţiţii slujitori, cu Cuvioşii şi cu Mucenicii şi te rogi Domnului să miluiască sufletele celor ce cinstesc întru cântări pătimirile tale.

Şi acum…, a Născătoarei-Invierii:

Cine nu te va ferici…

VOHOD: Lumină lină… Prochimenul zilei, şi

PAREMIILE:

De la Pilde, citire:

(III, 1-9)

Fiul meu, nu uita învăţătura mea şi inima ta să păzească sfaturile mele,

Căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire ţi se vor adăuga.

Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-la împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale;

Atunci vei afla har şi bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta.

Pe toate căile tale gândeşte la Dânsul şi El îţi va netezi toate cărările tale.

Nu fi înţelept în ochii tăi; teme-te de Dumnezeu şi fugi de rău;

Aceasta va fi sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru oasele tale.

Cinsteşte pe Domnul din averea ta şi din pârga tuturor roadelor tale.

 

Din Inţelepciunea lui Solomon, citire :

(III, 1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele.

In ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire.

Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace.

Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire.

Şi, fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El.

Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit.

Străluci-vor în ziua răsplătirii şi, ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi.

Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împăraţi întru ei, în veci.

Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.

Din Inţelepciunea lui Isus Sirah, citire:

(III, 17-29)

Fiule, cu blândeţe săvârşeşte lucrurile tale şi de omul cel primit de Domnul vei fi iubit.

Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi înaintea Domnului vei afla har.

Că mulţi oameni mari şi slăviţi sunt, dar tainele se descoperă celor smeriţi. Că mare este puterea Domnului şi El este preaslăvit de cei smeriţ.

Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le iscodi.

Cele ce s-au poruncit ţie, acelea cu cuviinţă le cugetă, că nu-ţi sunt de nevoie cele ascunse.

In multele tale îndeletniciri nu te ţine de lucrurile zadarnice, că ţi s-au descoperit destule diij cunoştinţele omeneşti.

Că pe mulţi i-a înşelat părerea lor şi socoteala rea a făcut să alunece cugetele lor.

Inima îndărătnică rău va păţi mai pe urmă.

Şi cel care iubeşte primejdia va cădea într-însa.

Inima îndărătnică se va împovăra cu osteneli şi cel păcătos va adăuga păcate peste păcate.

Ispitele nu sunt lecuire pentru cel trufaş, că buruiană rea s-a înrădăcinat în inima lui.

Inima celui înţelept va cugeta la pildele celor înţelepţi, şi o ureche ascultătoare este dorinţa celui înţelept.

Focul arzător îl va stinge apa, şi milostenia va curaţi păcatele.

LA LITIE

Idiomelele, glasul 1:

Veseleşte-te întru Domnul, adunare a iubitorilor de praznic, văzând în chip minunat pe noul sfinţit mucenic Filumen, cel preaslăvit în dumnezeieştile locaşuri; că, făcându-se virtuţii împreună călător, prieten prea adevărat al Domnului şi împreună locuitor, s-a învrednicit de sfârşit mucenicesc şi de îndoite cununi. Pentru aceasta, îndrăzneală a aflat acum a izgoni demonii şi bolile cele netămăduite de la cei ce îl cheamă şi cinstesc cu cântări pomenirea lui.

Glasul al 2-lea:

Imbrăcat fiind cu putere cerească şi cu îndrăzneală îngerească, nu ai ţinut seamă de ameninţările fiilor ucigaşilor lui Hristos, Filumene, mucenice, cel cu suflet tare, căci, fiind junghiat între Fântâna lui Iacov şi jertfelnic, ca oarecând Zaharia, te-ai adus pe tine junghiere sfinţită lui Hristos; iar acum, desfătându-te în cer de pomul vieţii, roagă-te neîncetat lui Hristos, împăratului a toate, pentru izbăvirea lumii şi pentru mântuirea sufletelor noastre.

Glasul al 3-lea:

Păzind Domnul întru nestricăciune trupul tău cel mucenicesc, 1-a arătat, în zilele cele din urmă, râu de vindecări pururi curgător şi preagrabnic pierzător al demonilor; pentru aceasta toţi lăudându-te Filumene, şi sărutând cu evlavie moaştele tale în Sion, cerem rugăciunile tale către Dumnezeu, ca si ne dăruiască nouă viata cea mai bună.

Glasul al 4-lea:

Urmând mucenicilor celor de demult prin ostenelile tale muceniceşti, Filumene, te-ai făcut părtaş aceloraşi răsplătiri, bine săvârşindu-ţi lupta în anii cei din urmă. Căci, cu cruzime fiind ucis cu securea, în ceasul rugăciunii de seară, întâmpinat ai fost, ca un purtător de biruinţă, în locaşurile de sus de Hristos cel dorit; iar acum, împreună petrecând cu adunările sfinţiţilor pătimitori şi desfătându-te de bucuria cea desăvârşită, izbăveşte de tot sfatul celui vrăjmaş pe cei ce săvârşesc pomenirea ta.

Slavă…, acelaşi glas:

Pe cel între preoţi nou purtător de chinuri şi între Mucenici purtător de biruinţă preasfinţit, pe Filumen, crinul cel de curând înflorit al Bisericii, să-1 fericim, credincioşii, după cinstita datorie. Că acesta, din pruncie umplându-se de dumnezeiască dragoste s-a sârguit a-şi săvârşi lupta muceniceşte, prin securea celor fără de lege, şi cu sângiuirile sale a-şi împurpura veşmântul preoţiei; iar acum, înălţându-te la jertfelnicul cel de sus, sfinţite mucenice, cere de la Domnul, ca un preabun, curăţire de păcate şi viaţă veşnică pentru toţi binecredincioşii creştini.

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

De tot felul de primejdii păzeşte pe robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvim pe tine, nădejdea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te, cămara.

Bucură-te, sfinţite mucenice al lui Hristos, cel împreună locuitor cu îngerii, floarea Oruntei din Cipru, care ne încântă cu miresmele bărbăteştilor sale lupte, pomul cel preafrumos al liniştirii, Sfinte. Părăsind casa părintească din fragedă vârstă, însoţit de cinstitul tău frate, cel de un sânge cu tine, şi fericind pe toţi cei ce se linişteau întru cuvioşie, te-ai sălăşluit în obştea cea de Dumnezeu păzită din Stavrovunion, unde ai deprins ascultarea şi trezvia, înţelepte Filumene.

Stih: Dreptul ca finicul…

Bucură-te, cel ce mai mult decât toate pe Dătătorul de viaţă ai iubit, pe Hristos, Dumnezeu şi Omul, Filumene, făclia preoţilor drept cinstitori de Dumnezeu şi strălucirea cea dumnezeiască a noilor mucenici; căci, ca un miel neprihănit şi ca o dumnezeiască junghiere, la Fântâna lui Iacov cea preasfinţită ai suferit în vremurile din urmă, bucurându-te, rănile cele aducătoare de moarte ale securii, urmând patimii Celui răstignit de mâinile celor fără de lege, lui Hristos, împăratului a toate, pe Care roagă-1 să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

Stih: Răsădit fiind în casa Domnului…

Bucură-te, făclia bunei credinţe, zidul de apărare cel nou înălţat al Bisericii, lauda cea mult vestită a Ortodoxiei, nevoitorule, podoaba sfinţilor mucenici, Filumene Sfinte; pentru aceasta, cinstind pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi sărutând în Sion trupul tău nestricăcios, strigăm: mieluşel de curând jertfit lui Hristos, roagă-L pe Acesta să mă rânduiască în ceasul cel înfricoşător al Judecăţii dimpreună cu nepătatele oi cele de-a dreapta Sa şi să mă mântuiască.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Vieţuirea ta cea iubitoare de Dumnezeu ai pecetluit-o cu pătimirile muceniceşti, sfinţite Filumene, prea cinstite, că, întru toate bineplăcând oamenilor şi Domnului, ai primit de la Dânsul multe răsplătiri în cer; deci, ca unul ce ai îndrăznire către Domnul cel lesne milostiv, nu înceta rugându-L pentru cei ce te cinstesc pe tine.

Şi acum…, a Născătoarei;

Stăpână, primeşte…

(Troparele caută-le la sfârşitul Vecerniei mici.)

LA UTRENIE

Primul rând de Sedelne, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău…

Ca un dumnezeiesc slujitor şi strălucit purtător de chinuri, Filumene înţelepte, cel ce în vremurile din urmă ai băut paharul muceniciei, cu stăruinţă roagă pe împăratul a toate să ne dăruiască apa cea vie, care izvorăşte spre neîmbătrânitoarea vieţuire, nouă, celor ce te cinstim pe tine.

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei:

Izvor dătător de viaţă, Preasfântă Fecioară, ceea ce ai izvorât lumii apa vieţii, pe Unul Dumnezeu-Omul Hristos, dăruieşte robilor tăi dumnezeiştile revărsări ale nestricăciunii şi ale slavei celei nesfârşite, din inima ta cea iubitoare de oameni.

Al doilea rând de Sedelne, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină.

Cel ce în Cipru ai primit focul dragostei dumnezeieşti de la cinstita ta bunică, cu cruzime ai fost junghiat, Filumene, înlăuntrul sfântului locaş de la Sichemi, de către cei fără de lege; pentru aceasta, ca pe un preot purtător de chinuri cinstindu-te, cerem mijlocirea ta către Iubitorul de oameni.

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei:

Cu căldură strigăm către tine, Curată Fecioară Maică: roagă neîncetat pe Cel ce a ieşit din tine, pe Domnul Cel lesne plecat spre îndurare, să îmblânzească patimile cele cumplite care ne luptă şi să-i întărească pe toţi cei ce măresc pururea cu credinţă mulţimea minunilor tale.

După Polieleu, Sedelnele, glasul al 3-lea:

Podobie: De frumuseţea…

Strălucind întru bunătatea vieţii tale ca o stea prealuminată, cinstite Filumene, în vremurile din urmă te-ai luptat muceniceşte spre slava lui Hristos, sfinţite pătimitorule, cel ce ca o jertfă ai fost junghiat de mâinile nelegiuite ale ucigaşilor, între Fântâna lui Iacov şi altarul dumnezeieştii biserici, Părinte.

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei:

Sufletul meu cel întunecat luminează-l cu strălucirea harului dumnezeiescului tău Fiu, Carată Fecioara Marie, nădejdea celor deznădăjduiţi, şi risipeşte negura nemăsuratelor mele greşeli, ca să aflu mila în ceasul Judecăţii şi cu dorire, fără tăcere, să strig tie: Bucură-te, ceea ce eşti cu har dăruită!

Apoi Antifonul 1 al glasului al 4-lea.

PROCHIMEN, glasul al 4-lea:

Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul din Liban se va înmulţi.

Stih: Răsădit fiind în casa Domnului, în Curţile Dumnezeului nostru va înflori.

Toată suflarea să laude pe Domnul.

Evanghelia de la Luca (X, 16-22): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Iată, Eu vă trimit… (caută în slujba Utreniei Sfântului Mare Mucenic Dimitrie)

Psalmul 50

Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri Filumen, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule…

Şi stihira, glasul al 6-lea:

Ca pe o tămâie cu bun miros şi ca pe o jertfă sfântă ai adus lui Hristos revărsările sângiuirilor tale cele sfinţite, noule Mucenice Filumene; şi, făcându-te părtaş moştenirii celei neîmbătrânitoare, te desfătezi de îndumnezeirea cea prin împărtăşire şi te rogi Domnului pentru sufletele noastre.

CANONUL Sfinţitului Mucenic
al cărui acrostih la greci este:
„Cânt noului Sfinţit Mucenic Filumen”

Cântarea 1, glasul al 4-lea:

Irmos: Deschide-voi gura mea…

Să lăudăm credincioşii cu dumnezeieşti cântări pe Mucenicul Filumen ca pe o junghiere preasfinţită ce s-a jertfit la Fântâna lui Iacov şi ca pe cel ce s-a arătat lauda cea nouă şi cinstea credinţei.

Dimpreună cu fratele tău părăsind satul Orunta, cel cu buni fii, şi îndreptându-ţi paşii către Stavrovunion, Sfinţite Mucenice Filumene, te-ai făcut pildă vieţuirii monahiceşti.

Făclie cu totul luminată a cuvioşiei, Filumene, rod bun al familiei celei cu mulţi copii, ai îmbrăţişat din tinereţe credinţa şi ai luminat pe toţi cu bună-cinstirea ta.

A Născătoarei:

Călăuzeşte, Stăpână, la păşunea cea preafrumoasă a harului pe toţi cei ce preaînalţă minunile tale şi măresc preaslăvita junghiere a dumnezeiescului Filumen.

Cântarea a 3-a Irmos:

Pe ai tăi cântăreţi…

Inălţându-ti inima către Hristos, de bună voie ai urmat din tinereţile tale, preacuvioase Filumene, Celui ce te-a înfrumuseţat cu diademă nestricăcioasă.

Impreună cu cetele mucenicilor te-ai numărat, Filumene, şi te-ai învrednicit de slava mucenicească, moştenind bucuria şi veselia cea nesfârşită, de care ne învredniceşte şi pe noi.

Vlăstarule preacinstit al Ciprului, din pruncie mistuit de dragostea Domnului, Filumene, ai părăsit casa părintească şi degrab te-ai sălăşluit la preasfinţita mănăstire Stavrovunion.

A Născătoarei:

Intunericul minţii mele luminează-1 şi limpezeşte privirile sufletului, cele orbite de patimi, ale robului tău, Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Hristos, Dătătorul de lumină, pe Singurul Dumnezeu şi Om.

SEDEALNA, glasul al 3-lea:

Podobie: Pentru mărturisirea…

Ca un miel preasfinţit te-ai jertfit înaintea Fântânii lui Iacov, din care Dumnezeu-Omul a băut apă scoasă de mâinile Samarinencei, întru tot cinstite, sfinţite mucenice Filumene, şi ţi-ai vopsit veşmântul preoţiei cu dumnezeieştile vărsări ale sângiuirilor tale.

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei:

Nepătată Fecioară şi Maică, preaneîntinată Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale cele stăruitoare către împăratul a toate, izbăveşte-mă de patimile cele spurcate pe mine, cel ce slăvesc totdeauna pe Fiul tău Cel fără de prihană şi te măresc pe tine, Stăpână a lumii, cea curată de toată întinăciunea.

Cântarea a 4-a Irmos: Cel ce sade în slavă…

Cu totul dumnezeiesc te-ai arătat şi de Dumnezeu purtător, Sfinte, cel ce ai slujit sfintelor locuri de închinare ale Sionului şi de mâinile ucigaşilor ţi-ai vărsat sângele cel cu totul sfânt în Samaria, Filumene.

Vestind dumnezeiasca lege celor necredincioşi şi în mijlocul luptelor nevoindu-te în chip plăcut lui Dumnezeu, Părinte, nu ai fugit de dinţii celor ce doreau să te sfâşie, Sfinte Filumene, odor al Fântânii dumnezeieşti, la care oarecând, cu Fotini Samarineanca, a vorbit Mesia, Cel ce dăruieşte apa cea izvorâtoare de viaţă.

A Născătoarei:

Din pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, mai presus de cuvânt şi de cuget, a ieşit Hristos, Cel ce dă lumii viaţă şi mântuieşte din primejdii şi necazuri pe cei ce pururi măresc minunile tale.

Cântarea a 5-a Irmos: Spăimântatu-s-au toate…

Prin curgerile cinstitelor tale sângiuiri ai pecetluit, în vremurile din urmă, sfinţita Fântână a Samariei, lângă care ai fost junghiat de mâini fără de lege ca un miel fără prihană, Filumene, lauda noilor pătimitori ai credinţei.

Adevărat prieten al Răscumpărătorului, Filumene, cel ce pe Dânsul mai mult decât pe toţi L-ai iubit şi pentru dragostea Lui ai fost omorât cu sălbăticie la Sfântul Locaş al Fântânii lui Iacov, roagă pe Domnul pentru cei ce te laudă pe tine.

Podoaba mucenicilor nou arătaţi ai dreptei credinţe, slăvite Filumene, risipind norul făţărniciei sioniştilor, te desfătezi în locaşurile cele înalte de lumina cea strălucită a împărăţiei Cerurilor.

A Născătoarei:

Cerem, Stăpână, necurmatele-ţi rugăciuni către Fiul tău cel dătător de viaţă, noi, cei ce dormităm în umbra cea preaîntunecată a morţii, ca să ne împărtăşim în cer de nesfârşita bucurie.

Cântarea a 6-a

Irmos: Inţelepţii lui Dumnezeu…

Fiind întărit cu puterea Domnului, Cel ce dăruieşte credincioşilor apele cele izvorâtoare de viaţă, nu te-ai temut, Părinte Filumene, cel cu suflet viteaz, de ameninţarea vrăjmaşilor credinţei.

Moale ca al unui viu, trupul tău cel mult pătimitor, Domnul 1-a păstrat şi după adormire, ca părinţii să-1 îmbrace cu veşmântul preoţesc, Filumene.

Te lăudăm pe tine, sfinţite pătimitorule Filumene, cel ce în vedenie te-ai arătat fratelui tău în Muntele Athosului şi i-ai vestit îndată sfinţita ta mucenicie.

A Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, voia cea necurată şi întunecată a robilor tăi curăţeşte-o cu isopul îndrăznirii tale către Unul-Născut Fiul tău şi Domnul.

CONDACUL, glasul al 8-lea: Podobie:

Apărătoare Doamnă…

Pe steaua cea nou strălucitoare a sfinţiţilor pătimitori, care a răsărit în vremurile din urmă la Fântâna Samarinencei şi a luminat cu întreaga-înţelepciune şi cu mucenicia Biserica lui Hristos, să-1 lăudăm în cântări ca pe un miel jertfit pentru credinţă, strigându-i cu dragoste: Bucură-te, fericite Filumene.

ICOS

Inger te-ai arătat, Filumene, împodobit cu ostenelile pătimirii, pentru care, acum învrednicindu-te de bucuria îngerilor şi de cereasca veselia, Sfinte, roagă pe Hristos pentru cei ce strigă ţie:

Bucură-te, a Ciprului binemirositoare floare; bucură-te, prieten adevărat al Domnului!

Bucură-te, a Oruntei dumnezeiască odrăslire; bucură-te, rod cu bun gust al Sionului!

Bucură-te, omule ceresc, părtaş al îngerilor; bucură-te, îngere de un obicei cu mucenicii, sfinte!

Bucură-te, cel ce ai cules nectarul dulce al virtuţilor; bucură-te, la Fântâna lui Iacov pătimitorule, părinte!

Bucură-te, al îndrăznelii vrăjmaşului stârpitor; bucură-te, cel ce ai proslăvit numele preascump al lui Hristos!

Bucură-te, noilor purtători de chinuri strălucit luminător; bucură-te, ruşinătorul sângeroşilor ucigaşi de Hristos!

Bucură-te, Filumene fericite!

SINAXAR

In această lună, în ziua a 29-a, pomenirea Sfântului Noului Sfinţit Mucenic Filumen Arhimandritul, cipriotul, care a fost cumplit omorât lângă Fântâna lui Iacov.

Stihuri:

Filumen în chip cumplit a fost ucis în anii din urmă, ca un iubitor de Dumnezeu, la a lui Iacov Fântână.

Acest nou sfinţit mucenic al lui Hristos, Filumen, se trăgea din ostrovul Cipru, dintr-o localitate a Episcopiei Morfului, numită Orunta. S-a născut din părinţi binecredincioşi, Gheorghe şi Magdalena, în anul 1913. Pentru că din copilărie iubea liniştea şi viaţa singuratică, la vârsta de 14 ani a părăsit lumea împreună cu fratele lui, Alexandru, şi a mers la mănăstirea Stavrovunion. A petrecut în acea mănăstire vreme de cinci ani, în ascultare faţă de stareţul (Gheronda) Varnavas. De aici a plecat împreună cu fratele său la Ierusalim, unde a primit schima monahală şi a fost hirotonit preot, iar după mulţi ani a primit şi vrednicia de arhimandrit. Fericitul acesta a vietuit în Tara Sfântă 45 de ani, păzind cu acrivie pravila şi sfaturile pe care le primise de la primii săi părinţi duhovniceşti din mănăstirea Stavrovunion.

A slujit la diferite locuri de închinare şi, în cele din urmă, a fost rânduit la Fântâna lui Iacov. Aici, în anul 1979, fericitul a luat cununa mucenicească, fiind ucis cu lovituri de topor de nişte evrei sionişti. După adormire, trupul Sfântului a rămas moale mai multe zile, iar după 4 ani a fost aflat întreg, nestricat şi răspândind bună mireasmă, ca mărturie de Sus a îndrăznirii pe care a aflat-o la Dumnezeu.

După acest fapt minunat, trupul mucenicului a fost mutat în Biserica Sfântului Sion şi săvârşeşte multe minuni celor ce îl cheamă cu credinţă.

Apoi se citeşte sinaxarul zilei de 29 noiembrie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a

Irmos: N-au slujit făpturii…

Apără-mă de tot sfatul vrăjmaşului, Filumene, cel ce în Sfântul locaş pe urmaşul tău l-ai izbăvit, vestindu-i degrab venirea asupră-i, cea crudă şi neomenoasă, a ucigaşilor de Hristos.

Acum trupul tău, pe care Domnul 1-a păzit întru nestricăciune, cinstite Filumene, s-a arătat în Sion izvor de tămăduire celor ce cu credinţă vin către el şi cer rugăciunile tale către Hristos.

Milostive Filumene, o părticică din dumnezeiescul tău trup ajungând în Australia a îndepărtat cumplita boală a cancerului, arătând tuturor, Sfinte, harul pe care l-ai aflat în grădina dumnezeieştii slave.

A Născătoarei:

Stăpânul cel fără de păcat S-a întrupat din curatele tale sângiuiri, Maica lui Dumnezeu, Cel ce a izbăvit lumea din căderea cea de demult; pentru aceasta, Stăpână, te lăudăm ca pe ceea ce eşti pârga mântuirii noastre.

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe împăratul ceresc…

Noule sfinţite mucenice al lui Hristos, cu securea ai fost rănit, preabunule Filumene, şi ti-ai împurpurat smeritul veşmânt cu vărsările sângiurilor tale, Sfinte, păzitorul preacinstitelor locuri de închinare ale credinţei creştine, din pământul cel de Dumnezeu umblat.

Ca unul ce te-ai luptat cu bărbăţie în anii din urmă, Filumene minunate, te-ai arătat mucenic şi ostaş preaîntrarmat şi purtător de biruinţă al lui Hristos Atotţiitorul, al Celui ce a păzit nestricat trupul tău cel îndumnezeit, şi te-ai făcut izvor pururea curgător de minuni, Părinte.

Securea nelegiuiţilor ucigaşi de Hristos te-a rănit cumplit, Filumene, cel cu suflet răbdător, şi a lovit capul tău cel întru totul cinstit, viteazule sfinţit pătimitor; pentru aceasta, cu bună cuviinţă cinstind pomenirea ta, cerem solirile tale cele către Dumnezeu.

A Născătoarei…

Izbăveşte din primejdii, Născătoare de Dumnezeu, de răutăţi, de înconjurări şi de durerile necazurilor pe cei ce totdeauna cer ajutorul cel de la tine, Stăpână, şi ne învredniceşte să dobândim mărirea cea desăvârşită şi necurmata bucurie cea din cer.

Cântarea a 9-a

Irmos: Tot neamul pământesc…

Toţi împreună făcând pomenirea săvârşirii tale, mărite Filumene, întru tot cinstite, sfinţite mucenice al credinţei, noule şi preastrălucitorule luminător al Sionului, strigăm: Din cer acoperă-i şi-i izbăveşte de toată nevoia pe cei ce aleargă la tine.

Ca un miel al lui Dumnezeu te-ai junghiat, Filumene, cel cu chip dumnezeiesc, şi ai fost ridicat la cereasca păşune şi la bucuria cea de-a pururea, înaintea Păstorului Celui mare, veselindu-te în veci împreună cu cetele îngerilor în chip luminat.

Bucură-te, pătimitorule al Domnului, Filumene, preaviteazule şi preacinstite; către tine strigând, ne rugăm: Slobozeşte mintea noastră din cursele stâpânitorului lumii şi primeşte cântarea aceasta pe care ţi-o împletim, lăudând luminata ta mucenicie.

A Născătoarei:

Maica lui Dumnezeu, din deşertăciunea patimilor râvnitoare celor de jos şi din necazuri, înalţă mintea noastră către dorirea cea mai bună, tu, ceea ce prin naşterea ta cea mi presus de minte ai ridicat firea lui Adam cea căzută de demult, pentru nespusa dragoste şi milă.

LUMINÂNDA, glasul al 2-lea:

Podobie: Femei, ascultaţi…

Sfinţite Mucenice slăvite, cel ce în anii din urmă ai pătimit la Fântâna lui Iacov şi părtaş al slavei Ziditorului te arăţi acum, Filumene de trei ori fericite, roagă-te pentru noi, cei ce săvârşim cu credinţă pomenirea ta cea pururea cinstită.

A Născătoarei:

De sus dăruieşte tărie robilor tăi, din noianul milostivirii tale, Fecioară, ca să calce puterea lui Veliar şi toţi bine să meargă totdeauna, cu dumnezeiască putere, pe calea cea mântuitoare a cinstitelor porunci ale Fiului tău Celui întru totul Sfânt.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn…

Slăvite Filumene, vlăstar înflorit şi bine înmiresmat al Oruntei Ciprului, împreună cu fratele tău Elpidie, vrând ca bine să placi numai Domnului Dumnezeu, ai părăsit cu înţelepciune toate desfătările, precum mai înainte Ioan Colibaşul, pe care l-ai avut pildă vieţii tale, o, crin nou cules al Bisericii.

Singur la Fântâna lui Iacov, întru tot cinstite, înălţând slavă Ziditorului Dumnezeu şi împăratului a toate, ai fost rănit cumplit cu securea, fericite, de către urătorii de Hristos şi ţi-ai înroşit veşmântul preoţiei cu vărsările sângiurilor tale, că ai trecut la locaşurile cele cereşti citind prochimenul de seară.

Calea vieţii ţi-ai îndreptat, din copilărie, mai întâi către mănăstirea Stavrovunion, Filumene, iar apoi ai intrat în sfinţita tagmă a slujitorilor de la Sfântul Mormânt, dorind în chip cucernic să slujeşti în anii cei din urmă sfintelor locurilor de închinare, Părinte înţelepte, şi să calci pe urmele paşilor lui Iisus, împăratul tuturor.

Locaşul dumnezeiescului tău trupul nestricat păzindu-1 Domnul, sfinţite Mucenice Filumene, tuturor a arătat slava cea nestricăcioasă pe care ai primit-o de la Dumnezeu. Pentru aceasta te cinsteşte Biserica lui Hristos şi laudă pomenirea ta cea pururea mărită, strigând: roagă pe Domnul să dăruiască celor binecredincioşi mare milă.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Din copilărie fiind înflăcărat de adevărata credinţă, sfinţite mucenice Filumene, te-ai dăruit Domnului pe tine însuti cu toată sârguinţa şi, lepădându-te de cele muritoare, ai urcat scara virtuţilor şi te-ai învrednicit a-ţi săvârşi muceniceşte viaţa. Pentru aceasta, făcându-te părtaş slavei Domnului, roagă-te pururea pentru noi, cei ce săvârşim pomenirea ta cea întru tot cinstită.

Şi acum…, a Născătoarei:

Fericimu-te, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te cinstim credincioşii după datorie pe tine, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.

Doxologia mare

Troparul, ecteniile şi otpustul.

LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Sfântului, Cântările a 3-a şi a 4-a.

Apostolul din Epistola a doua către Timotei (I, 8-18) (caută la slujba de pomenire a Sfântului Elefterie).

Evanghelia de la Ioan (XV, 17-27; XVI, 1-2): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Acestea poruncesc vouă… (caută la Liturghia din 26 octombrie).
CHINONICUL

Intru pomenire veşnică va fi dreptul, de grăirea de rău nu se va teme.

MEGALINARII:

Bucură-te, vlăstar cinstit al Oruntei, nou levit al locaşului Fântânii lui lacov şi împodobitorul Sionului, de Dumnezeu cugetătorule Filumene, cel ce ti-ai vărsat sângele prin securea necredincioşilor.

Bucură-te, cununa preoţilor; bucură-te, părtaşule al cuvioşilor şi al mucenicilor; bucură-te, Filumene de trei ori fericite, cel ce proslăvit de Dumnezeu te-ai arătat celor ce te laudă pe tine.