Προσευχή των συζύγων και της οικογένειας (Γέροντος Σωφρονίου)

 Προσευχή των συζύγων και της οικογένειας

(Γέροντος Σωφρονίου)

Κύριε, Ἰησοῦ Χριστέ, ὁ ἀμνὸς τοῦ Θεοῦ, ὁ αἴρων τὴν ἁμαρτίαν τοῦ κόσμου, ὁ τῇ σῇ ἀναβάσει ἐπὶ τὸν Γολγοθᾶν ἐξαγοράσας ἡμᾶς ἐκ τῆς κατάρας τοῦ Νόμου καὶ ἀποκαταστήσας τὴν πεπτωκυῖαν εἰκόνα σου, ὁ ἐκτείνας ἐπὶ τοῦ Σταυροῦ τὰς ἀχράντους χεῖράς Σου, ἵνα τὰ ἐσκορπισμένα τέκνα τοῦ Θεοῦ ἐπισυναγάγῃς εἰς ἕν, καὶ καλέσας τῇ ἐπιφοιτήσει τοῦ Παναγίου Πνεύματος εἰς ἑνότητα πάντας, Σύ, ὁ Ὤν, τοῦ Πατρός τὸ ἀπαύγασμα, πρὸ τῆς ἐξόδου Σου ἐπὶ τὴν μεγάλην ταύτην καὶ κοσμοσωτήριον ἱερουργίαν ἐδεήθης τοῦ Πατρός Σου, ἵνα πάντες ἕν ὦμεν, καθὼς Σὺ εἷ μετὰ τοῦ Πατρὸς καὶ τοῦ Πνεύματος τοῦ Ἁγίου.

Παράσχου τοίνυν ἡμῖν χάριν και σοφίαν τοῦ ἐκπληροῦν τὴν ἐντολὴν ταύτην καθ’ ἑκάστην, καὶ ἐνίσχυσον ἡμᾶς εἰς τὸν ἀγῶνα τῆς ἀγάπης ἐκείνης, ἥν Σὺ ἐνετείλω ἡμῖν εἰπών: «Ἀγαπᾶτε ἀλλήλους καθὼς ἠγάπησα ὑμᾶς».

Δώρησαι ἡμῖν διὰ τοῦ Ἁγίου Σου Πνεύματος τὴν δύναμιν τοῦ ταπεινοῦν ἑαυτοὺς ὁ εἷς ἐνώπιον τοῦ ἑτέρου, ἐν τῷ κατανοεῖν ὅτι, ἐάν τις πλεῖον ἀγαπᾷ, πλεῖον καὶ ταπεινοῦται. Δίδαξον ἡμᾶς εὔχεσθαι ὁ εἷς ὑπὲρ τοῦ ἄλλου, ἀλλήλων τὰ βάρη βαστάζειν ἐν ὑπομονῇ καὶ ἕνωσον ἡμᾶς τῷ συνδέσμῳ τῆς ἀκαταλύτου ἀγάπης ἐν τῷ Ὀνόματί Σου τῷ Ἁγίῳ, χαριζόμενος ἡμῖν ὡσαύτως τοῦ ὁρᾶν ἐν ἑκάστῳ ἀδελφῷ καὶ ἑκάστῃ ἀδελφῇ ἡμῶν τὴν εἰκόνα τῆς ἀρρήτου δόξης Σου καὶ μὴ ἐπιλανθάνεσθαι ὅτι «ὁ ἀδελφὸς ἡμῶν ἡ ζωὴ ἡμῶν ἐστι».

Ναί, Κύριε, ὁ τῇ Σῇ εὐδοκίᾳ ἐπισυναγαγὼν ἡμᾶς ἐπὶ τὸ αὐτό, ποίησον ἡμᾶς γενέσθαι ἐν ἀληθείᾳ μίαν οἰκογένειαν, ζῶσαν ἐν μιᾷ καρδίᾳ, μιᾷ θελήσει, μιᾷ ἀγάπῃ, ὡς εἷς ἄνθρωπος, κατὰ τὴν περὶ τοῦ προπάτορος Ἀδὰμ προαιώνιον βουλήν Σου. Ἐπισκίασον τὸν οἶκον ἡμῶν τῷ τοῦ φόβου Σου πνεύματι καὶ σκέπασον αὐτὸν τῇ σκέπῃ τῆς Παναχράντου Σου Μητρὸς, (τῶν ἁγίων τῶν ὁποίων φέρουμε τὰ ὀνόματα καὶ ὅσων εὐλαβούμαστε ἰδιαίτερα) καὶ πάντων τῶν Ἁγίων Σου, εὐλογῶν καὶ ὑπερασπιζόμενος ἕνα ἕκαστον τῶν ἐνθάδε διαμενόντων (μνημονεύουμε τὰ ὀνόματα), διαφυλάττων ἡμᾶς ἐκ φθοροποιῶν λογισμῶν, ἀναρμόστων λόγων ἢ κινήσεων καρδίας, ἐπιβλαπτόντων τὴν εἰρήνην καὶ τὴν ὁμόνοιαν, ὅπως οἰκοδομηθῇ ὁ οἶκος οὗτος ἐπὶ τὴν πέτραν τῶν εὐαγγελικῶν Σου ἐντολῶν, εἰς τόπον προσευχῆς, ἁγιασμοῦ καὶ σωτηρίας δι’ ἡμᾶς αὐτούς καὶ διὰ πάντας τοὺς ἐπισκεπτομένους ἡμᾶς, τοὺς κοπιῶντας καὶ πεφορτισμένους ἀδελφοὺς καὶ ἀδελφὰς ἡμῶν, ἵνα πάντες εὕρωμεν ἀνάπαυσιν ἐν Σοί, τῷ πράῳ καὶ ταπεινῷ Βασιλεῖ ἡμῶν, νῦν καὶ ἀεί καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων. Ἀμήν.

http://dosambr.wordpress.com/

O rugăciune a Părintelui Sofronie de la Essex

O rugăciune a Părintelui Sofronie de la Essex

Doamne Cel Veșnic și Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viață, Care ai revărsat peste mine harul Botezului şi pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorința de a Te căuta pe Tine Singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.

N-am viață, nici lumină, nici bucurie, nici înțelepciune, nici tărie fără numai în Tine, Dumnezeule.

Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine.

Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi:  "Tot ce veți cere în rugăciune cu credință veți primi” și ”orice veți cere în numele Meu voi face vouă”.

De aceea îndrăznind Te chem: păzește-mă de orice prihană a trupului și a duhului.

Învață-mă să mă rog cum se cuvine.

Binecuvintează această zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice.

Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc și să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândețe, pace, curaj și înțelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezența Ta.

Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, și dă-mi să umblu în fața Ta fără păcat.

Tu Doamne, Tu știi cele de care am nevoie. Cunoști orbirea și neștiința mea, cunoști neputința și stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea și întristarea mea nu-Ți sunt ascunse Ție.

De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea și prin Duhul Tău cel Sfânt învață-mă calea pe care să merg; iar atunci când voința mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruța Doamne, ci silește-mă să mă întorc la Tine.

Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă țin cu tărie de ceea ce este bine.

Păzește-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice porniri care nu găsesc buna plăcere înaintea Ta și-l rănesc pe semenul meu.

Învață-mă ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc.

Dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.

Așează-mă în calea poruncilor Tale și până la ultima mea suflare să nu mă lași să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile Tale să fie singura lege a ființei mele pe acest pământ în veci.

Doamne, rogu-Te, ai milă de mine.

Păzește-mă în întristarea și nenorocirea mea și nu ascunde calea mântuirii de la mine.

În nebunia mea Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe și mari. Dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloșia și josnicia mea. Miluiește-mă!

Nu mă lepăda de la fața Ta din pricina nevredniciei mele. Ci sporește în mine conștiința acestei nevrednicii și dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc pe Tine așa cum ai poruncit: din toată inima mea și din tot sufletul meu și din tot cugetul meu și cu toată tăria mea: din toată ființa mea.

Dă, Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învață-mă dreapta judecată și cunoștință.

Dă-mi să cunosc adevărul Tău Cel Sfânt, învață-mă dreapta judecată și cunoștința.

Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt.

Ține-mă în viață în această lume ca să-ți pot aduce pocăință după vrednicie.

Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e oarbă încă.

Când Îți va bineplăcea să pui capăt vieții mele, dă-mi de veste dinainte, ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta.

Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoșător și dă-mi bucuria mântuirii Tale.

Curățește-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine; și dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată.

Doamne în mare mila Ta și necuprinsa Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea!”

Arhimandritul Sofronie: Rugaciuni

Rugaciune pentru Parintele Duhovnic

Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu, care pe desfranata si pe talharul i-ai primit, primeste si rugaciunea mea pentru robul tau, duhovnicul meu (N) ales de Tine sa poarte povara pacatelor mele in fata Ta, asa cum Tu porti povara lumii intregi in fata Tatalui Ceresc.

Iarta-i toate greselile lui pentru dragostea si jertfa staruitoare, ca sa pun inceput bun de pocainta eu, oaia ratacita. Cerceteaza-l degraba si vezi nevoile lui.

Vindeca-l de toata boala si intinaciunea trupeasca si sufleteasca si de slabiciunea firii celei cazute.

Izbaveste-l de toti vrajmasii vazuti si nevazuti, de tot raul si ispitele ce i-au venit pentru pacatele mele.

Sporeste-i intelepciunea, indelunga rabdare, linistea, pacea si multumirea sufleteasca.

Inmulteste-i puterea, sporeste-i blandetea si purtarea de grija si implineste toate cele de folos lui.

Da-i minte luminata si pricepere sfanta care se pogoara de la Tine, Imparatul Luminii.

Bine sporeste in el Doamne si daruieste-l sanatos, indelungat in zile, drept invatand cuvantul adevarului Tau. Amin. (Metanie)

Imparate Ceresc Mangaietorule, deschide stavila cerului si ploua peste duhovnicul meu (N) belsug de har si bogata mila.

Pogoara-Te asupra lui, odihneste in el pururea si revarsa peste el multimea indurarilor Tale. Amin. (Metanie)

Maica Domnului, acopera cu Atotputernicul tau Acoperamant pe robul tau, duhovnicul meu (N) si roaga-te Bunului Dumnezeu sa-l miluiasca pentru rugaciunile tale. Izbaveste-l de toata ispita trupeasca si sufleteasca, curata-l, tamaduieste-l, intareste-l si sanatate deplina daruieste-i. Amin. (Metanie)

Cuvioase Parinte Siluane, roaga-te Domnului sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (N), pentru rugaciunile tale.

Cuvioase Arsenie cel Mare, roaga-te Bunului Dumnezeu sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (N), pentru rugaciunile tale.

Cele noua Puteri Ceresti, Sfintilor Romani - mucenici si mucenite, cuviosi si cuvioase - Preacuviosilor Parinti ai nostri si sfintii a caror pomenire se face astazi, impreuna cu toti sfintii, rugati-va lui Dumnezeu sa miluiasca si mantuiasca pe (N) pentru rugaciunile voastre.

Amin. Amin. Amin. (Metanii)

Arhimandrit SOFRONIE

Rugăciunea de dimineaţă
a Arhimandritului Sofronie

Împărate Sfânt, cela ce eşti mai nainte de toţi vecii, Fiul Tatălui şi Cuvântul lui cel împreună fără de început şi împreună vecinic, Iisuse Hristoase, Făcătoriul Ceriului şi al pământului, Ziditoriul meu, carele prin atotziditoare porunca ta ai scos toate dintru nefiinţă, şi pre mine întru această viiaţă m’ai adus, cela ce bine ai voit a-mi dărui în scăldătoarea Botezului harul naşterii ceii de Sus în Sfântul Duh, şi a pune pecetea Darului acestuia pre mădulările trupului meu în Sfânta Taină a Mirungerii, cela ce ai pus în inima mea dorul de a căuta pre tine, Unul Dumnezeul cel Adevărat – auzi rugăciunea mea. Că nici lumină am, nici bucurie, nici înţelepciune, nici viaţă, nici putere afară de tine; dară nici vrednic sânt, pentru mulţimea păcatelor mele, să caut către tine, Dumnezeul meu; ci pentru Cuvântul tău, că "tot ceea ce veţi cere în rugăciune, crezând, veţi priimi" şi "tot ce veţi cere întru Numele meu voiu face vouă," îndrăznind chem către tine: Binecuvântează, Doamne, ziua aceasta, carea mi-o ai dat, pentru cea negrăită bunătatea ta; şi mă învredniceşte, în puterea binecuvântării tale, ca toată fapta şi cuvântul din ziua ce încep acum, să le săvârşesc, însuţi pentru tine, spre slava ta, în frica ta, dupre voia ta, în duhul întregii cugetări şi al curăţiei, al smeritei cugetări, al răbdării, al dragostei, al blândeţii, al păcii, al bărbăţiei, al înţelepciunii, cu rugăciune, şi în tot ceasul amintindu-mi că pretutindenea eşti.

Aşa, Doamne, pentru nemărginită bunătatea ta, cu Duhul tău cel Sfânt mă povăţuieşte întru tot lucrul şi cuvântul cel bun, şi-mi dăruieşte fără poticnire să trec toată calea vieţii înaintea feţei tale, ca nici o fărădelege să mai adaug dreptăţii carea o ai descoperit nouă.

Doamne, cel mare şi multmilostiv, îndură-te spre mine, cela ce rău mă pierd; să nu ascunzi dela mine faţa ta, nici căile mântuirii tale; iară de mă va duce voia mea cea stricăcioasă pre alte căi, atunci nu mă cruţa, Mântuitoriul meu, şi cu sila mă întoarce la calea ta cea sfântă. Căci tu, Cunoscătoriule de inimi cel bun, cunoşti toată nimicnicia mea, şi nebunia, toată orbeala mea, şi toată nepriceperea; dar şi durerea inimii mele, şi suspinurile sufletului meu înaintea ta sânt. Pentru aceasta mă rog ţie: auzi-mă în scârba mea, întăreşte-mă de Sus cu puterea ta; ridică-mă, pre cel doborât de păcat, slobozeşte-mă, pre cel robit de patimi, tămăduieşte-mi toată rana cea ascunsă, curăţeşte-mă de toată întinăciunea trupului şi a duhului; păzeşte-mă de tot lucrul şi cuvântul stricătoriu de suflet, de toată mişcarea cea lăuntrică şi cea dinafară, ţie neplăcută, şi aproapelui meu nefolositoare. Arată mie, Doamne, Calea în carea voiu merge, Însuţi mă învaţă ce mi se cade să grăiesc; iară de este voia ta să tac, învaţă-mă cum, în duhul păcii să tac, nu scârbind, nici smintind pre fratele.

Rogu-mă ţie, lege pune mie în căile poruncilor tale, şi nu mă lăsa până la suflarea mea cea mai de pre urmă să mă înstreinez de Lumina Aşezămintelor tale, până ce va fi porunca ta singura lege a întregii mele firi: şi cea vremelnică şi cea vecinică.

Dăruieşte mie, Doamne, să ajung la cunoştinţa Adevărului tău. Prelungeşte-mi viaţa până voiu aduce ţie roada de pocăinţă adevărată; să nu mă iei la jumătatea zilelor mele, nici în ceasul întunecării mele, ci, înainte de a mă întoarce în pământul dintru care am fost luat, binevoieşte să mă întorc la tine, Dumnezeul meu, şi mai înainte de a părăsi această viaţă, să vază sufletul meu slava fiilor Învierii. Iar când, întru adâncul Înţelepciunii tale, ai rânduit a pune capăt vieţii mele pre pământ, atunci mai nainte fă mie cunoscută moartea mea, ca să se gătească sufletul meu spre a te întâmpina. În ziua aceea, cea mare şi sfântă mie, fii cu mine, Doamne, şi dăruieşte mie bucuria cea negrăită a mântuirii tale. Curăţeşte-mă de toată greşala cea văzută şi cea ascunsă, şi de toată fărădelegea ce se tăinuieşte întru cele dinlăuntru ale mele, şi mă învredniceşte să aduc răspuns bun înaintea Scaunului celui înfricoşat al Judecăţii tale.

Dumnezeule, Dumnezeul meu, multe lucruri şi mari cer eu dela tine, Împăratul cel Preaînalt, dară nu am uitat nevrednicia mea, nici spurcăciunea mea, nici urâciunea; ci, rogu-mă ţie, miluieşte-mă şi nu mă trece cu vederea, nici lepăda pre mine dela faţa ta, pentru preamultă îndrăzneala mea; ba mai vârtos şi înmulţeşte în mine această sfântă şi dreaptă îndrăzneală, şi întru puterea dragostei tale mă călăuzeşte pre urmele paşilor tăi. Dăruieşte mie, celui mai de pre urmă şi mai lepădat dintre toţi oamenii, să te iubesc pre tine, precum Însuţi ai poruncit nouă: din toată inima mea, şi din tot sufletul meu, şi din tot cugetul meu, din toată vârtutea mea; cu întreaga mea făptură îmi dăruieşte să te iubesc pre tine, Doamne.

Că Singur eşti acoperitoriul cel Sfânt şi atotputernic, şi apărătoriul vieţii mele, şi ţie rugăciunile mele aduc şi cuvântările de slavă, acum şi în vecii vecilor, Amin.

http://ro.orthodoxwiki.org/

11 iulie - Arhimandritul Sofronie (Saharov), Stareţul de la Essex

Arhimandritul Sofronie (Saharov),

Stareţul de la Essex

1896-1993

Arhimandritul Sofronie (Saharov), cunoscut şi ca Stareţul Sofronie de la Essex, a fost ucenicul şi biograful Sf. Siluan Athonitul, precum şi cel ce a compilat şi îngrijit scrierile Sf. Siluan; a întemeiat Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul din Tolleshunt Knights, Maldon, Essex, Anglia.

Anii de început

Pe 31 Septembrie 1896, s-a născut în Rusia Serghei Simeonovici Saharov, din părinţi ortodocşi. De mic copil, Serghei se ruga zilnic, amintindu-şi mai apoi că se ruga şi 45 de minute fără se oprească. Încă copil fiind, Serghei a cunoscut Lumina cea Nezidită. Citea foarte mult, inclusiv mari clasici ruşi precum Gogol, Turgheniev, Tolstoi, Dostoievski şi Puşkin.

Având un deosebit talent artistic, Serghie a studiat la Academia de Arte între 1915 şi 1917, iar apoi la Şcoala moscovită de Pictură, Sculptură şi Arhitectură între 1920 şi 1921. Serghei întrebuinţa arta ca pe un mijloc "cvasi-mistic" de "descoperire a vecinicei frumuseţi", "trecând dincolo de realitatea prezentă... în noi zări ale fiinţării". Mai târziu, acest lucru îl va ajuta să deosebească între lumina minţii omeneşti şi Lumina cea Nezidită a lui Dumnezeu.

În această perioadă, a studiilor de la Şcoala din Moscova, Serghei vede concentrarea Creştinismului pe dragostea personală ca fiind ceva inevitabil mărginit; cade din Ortodoxia tinereţii sale şi se afundă în mistica religiilor indiene, bazată pe Absolutul impersonal.

În 1921, Serghei părăseşte Rusia: în parte, pentru a-şi urma cariera artistică în Europa Apuseană, în parte din pricină că nu era marxist. După ce, iniţial, merge în Italia, se duce la Berlin şi, în cele din urmă, se stabileşte la Paris, în 1922.

Paris

1922: Soseşte la Paris. Expoziţii de artă care atrag atenţia presei franceze.

Se simte frustrat de neputinţa artei de a exprima curăţia.

Vede cunoaşterea raţională ca fiind neputincioasă de a da un răspuns la cea mai mare întrebare, problema morţii.

1924: Dându-şi seama că porunca lui Hristos de a-L iubi deplin pe Dumnezeu nu era psihologică ci ontologică, fiind singura cale de a te apropia de Dumnezeu, şi că nevoia dragostei de a fi personală, Serghei se întoarce la Creştinism în Sâmbăta Mare. Experiază Lumina Nezidită (cu o putere nemaiîntâlnită până la sfârşitul vieţii sale) şi se distanţează de arta sa.

Institutul Teologic Ortodox Sf. Serghie debutează. Serghei este printre cei dintâi studenţi. Îi are ca profesori pe Pr. Serghei Bulgakov şi Nikolai Berdiaev; deşi amândoi l-au influenţat pe Serghei, problemele fiecăruia (sofiologia şi respectiv anti-ascetismul) au limitat influenţa avută asupra lui Serghei.

1925: Găsind nemulţumitor studiul formal al theologiei, Serghei părăseşte Institutul şi Parisul pentru Muntele Athos.

Muntele Athos

1926: Păr. Sofronie ajunge în Athos şi intră în Mănăstirea rusă a Sf. Panteleimon, dorind să înveţe cum să se roage şi cum să aibe o atitudine dreaptă faţă de Dumnezeu.

1930: Păr. Sofronie este hirotonit diacon de către Sf. Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi Jicei. Devine ucenic al Sf. Siluan Athonitul, care a avut cea mai mare înrâurire asupra Păr. Sofronie. Deşi Sf. Siluan nu avea o theologie sistematizată formal, theologia sa trăită l-a învăţat pe Păr. Sofronie tomuri întregi, care vor fi mai apoi sistematizate de Păr. Sofronie.

1932-46: Păr. Sofronie poartă o corespondenţă cu Pr. David Balfour, un romano-catolic ce se convertise la Ortodoxie. Aceste scrisori dezvăluie cunoştinţele Păr. Sofronie în mulţi Părinţi ai Bisericii şi îl silesc să îşi articuleze gândirea theologică, dovedind deosebirile dintre gândirea Apuseană şi cea Răsăriteană. Gândirea ulterioară a Păr. Sofronie va dezvolta aceleaşi subiecte abordate în această corespondenţă.

1938: Adormirea Sf. Siluan (24 Septembrie). Urmând poveţelor Sfântului Siluan, Stareţul Sofronie părăseşte mănăstirea şi se duce să vieţuiască în pustia athonită; pentru început la Karulia, apoi într-o peşteră de lângă Mănăstirea Sf. Pavel.

Al Doilea Război Mondial a fost o vreme de rugăciune atât de puternică, încât sănătatea Păr. Sofronie a şubrezit, învăţându-l interdependenţa întregii omeniri.

1941: Păr. Sofronie este hirotonit preot, şi devine duhovnic al multor monahi athoniţi.

Paris, din nou

1947: Împrejurările (poate şi pentru a publica scrierile Sf. Siluan, poate şi pentru a-şi încheia studiile theologice, poate şi din pricina sănătăţii şubrezite, poate şi din pricina greutăţilor avute în Athos ca ne-grec după al Doilea Război Mondial) l-au silit pe Stareţul Sofronie să se mute la Paris. Balfour îl ajută să primească un paşaport.

Facultatea Sf. Serghie îi îngăduie Stareţului Sofronie să participe la toate cursurile, potrivit nevoilor sale; însă, la sosire, acest lucru este împiedicat de stăruinţele facultăţii asupra Stareţului Sofronie de a-l face să tăgăduiască, fie şi prin tăcere, existenţa harului în Patriarhia Moscovei, lucru pe care refuză să-l facă.

Stareţul Sofronie se stabileşte la Casa Rusească, un azil de bătrâni din St. Genevieve-des-Bois, ajuntându-l pe preotul de acolo şi fiind duhovnic. Suferă o operaţie majoră de ulcer la stomac.

1948: Stareţul Sofronie publică o primă ediţie şapirografiată a Stareţului Siluan. În ea, Stareţul Sofronie trasează principiile theologiei Sf. Siluan, şi explică multe concepte fundamentale (rugăciunea pentru lumea întreagă, părăsirea de Dumnezeu şi ideea legăturii existente între toţi oamenii).

1950: Stareţul Sofronie lucrează împreună cu Vladimir Losski la Messager de l’Exarchat du Patriarche Russe en Europe Occidentale până în 1957. Losski îi influenţează gândirea Stareţului Sofronie asupra multor probleme contemporane şi completează lucrările Stareţului Sofronie asupra theologiei Treimice şi aplicarea ei la Biserică şi omenire; Losski, însă, nu vorbea despre o fire omenească îndumnezeită, nici despre conceptul părăsirii de Dumnezeu într-un mod pozitiv, aşa cum a făcut-o Stareţul Sofronie.

1952: Stareţul Sofronie publică o a doua ediţie a Stareţului Siluan. Această carte i-a făcut vestiţi pe Sfântul Siluan şi pe Stareţul Sofronie, şi include o introducere theologică la scrierile Sf. Siluan, din pricina afirmaţiei lui Losski că nu găsise nici o valoare theologică în scrierile Sfântului.

Manastirea Sf Ioan Botezatorul Maldon - Essex

Essex, Anglia

1958: Mai multe persoane se adună în jurul Stareţului Sofronie, trăind lângă el şi căutând viaţa monahală. Este vizitată o proprietate din Tolleshunt Knights, Maldon, Essex, Anglia.

1959: Se alcătuieşte obştea de la Sf. Ioan Botezătorul, sub Mitropolitul Antonie (Bloom) al Surojului. Mănăstirea cuprinde monahi bărbaţi şi femei, în număr de şase.

1965: Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, cu binecuvântarea Patriarhului Alexie, trece sub omoforul Patriarhia Ecumenică. Mai apoi, Patriarhia Ecumenică va înălţa mănăstirea la rangul de Stavropighie.

1973: Publicarea unei traduceri mai complete a Monk of Mt. Athos (viaţa Sf. Siluan).

1975: Publicarea Wisdom of Mt. Athos (scrierile Sf. Siluan).

1977: His Life is Mine este publicată.

1985: We Shall See Him As He Is (Vom vedea pe Dumnezeu precum este) este publicată, stârnind reacţii amestecate: Apusului i-a plăcut în general cartea, ruşii în general au criticat-o. Unele critici au fost atât de aspre, încât acestea, împreună cu starea de boală, l-au descurajat pe Stareţul Sofronie de la a mai scrie alte cărţi.

1987: Patriarhia Ecumenică îl proslăveşte pe Sf. Siluan Athonitul.

Întâmplări de la adormirea sa şi ulterioare

Mănăstirea a fost înştiinţată că singura posibilitate de a îngropa persoane pe pământurile ei era de a construi o criptă subterană; au început lucrările la aceasta, Stareţul Sofronie spunând că nu va muri până ce mormântul nu va fi gata. Apoi, spunându-i-se că data preconizată de încheiere a lucrărilor este 12 Iulie, Stareţul Sofronie a zis: "sunt gata". În data de 11, Stareţul Sofronie a murit; pe 14 a avut loc înmormântarea, la care au luat parte monahi din întreaga lume. Atunci când Păr. Sofronie a murit, în mănăstire erau 25 de monahi, număr care a rămas neschimbat de atunci.

Maica Elisaveta, monahia cea mai în vârstă, a murit la scurtă vreme, pe data de 14. Acest lucru s-a petrecut potrivit cuvintelor Stareţului Sofronie, că el va muri cel dintâi, iar ea va muri după scurtă vreme.

On Prayer (Despre rugăciune), o carte cuprinzând scrieri ale Stareţului Sofronie legate de rugăciune - îndeosebi Rugăciunea lui Iisus - a fost publicată postum.

Cărţi

Mistica vederii lui Dumnezeu, traducere, note şi comentarii de Irineu Slătineanul, arhiereu vicar, Ed. Adonai Izvoarele Spiritualităţii Ortodoxe, Bucureşti, 1995.

Viaţa şi învăţătura stareţului Siluan Athonitul, Editura Deisis, Sibiu, 1999; Schitul Lacu, 2000.

Cuviosul Siluan Athonitul - Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 1997.

Rugăciunea - experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis, Sibiu, 1997.

Vom vedea pe Dumnezeu precum este, Editura Sophia, Bucureşti, 2005.

Despre rugăciune, Mănăstirea Lainici, 1998.

Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997.

Fericirea de a cunoaşte calea, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997.

Naşterea întru Împărăţia cea neclătită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2002.

Cuvântări duhovniceşti, vol. 1, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004.

Nevoinţa cunoaşterii lui Dumnezeu - Scrisori de la Athos (către D. Balfour), Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2006.

Biografice

Hristos, calea vieţii noastre - Darurile teologiei Arhimandritului Sofronie de Arhimandrit Zaharia, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2003

Iubesc, deci exist de Ieromonah Nicolae V. Saharov, Editura Deisis, Sibiu.

Citate

"Nimenea pe acest pământ nu poate fugi de suferinţe; şi deşi suferinţele trimise de Domnul nu sânt mari, oamenii şi le închipuie mai presus de puterile lor şi sânt zdrobiţi de ele. Aceasta se întâmplă din pricină că nu-şi smeresc sufletul şi nu se încredinţează voii lui Dumnezeu. Însă Domnul Însuşi îi călăuzeşte cu harul Său pe cei ce se predau voii lui Dumnezeu şi duc toate cu tărie, pentru Dumnezeul pe Care atâta l-au iubit şi împreună cu Care pururea se proslăvesc. Cu neputinţă este a scăpa de necaz pe lumea aceasta, însă cel ce se predă voii lui Dumnezeu duce cu uşurinţă necazul, văzându-l; ci punându-şi în Domnul credinţa, aşa trece necazul său."

"Trei lucruri nu înţeleg: 1) o credinţă adogmatică, 2) un creştinism nebisericesc, 3) un creştinism fără nevoinţă. Şi aceste trei: Biserica, dogma şi ascetica (adică nevoinţa creştină) sânt pentru mine un tot al vieţii." - Scrisoare către D. Balfour, 21 August 1945.

"Dacă este să lepezi Simvolul Credinţei orthodox şi experienţa nevoinţei agonisită prin veacuri de viaţă în Hristos, atunci din cultura orthodoxă nu mai rămâne decât grecescul [glas] minore şi tetrafonia rusă." - Scrisoare către D. Balfour.

"Sânt dăţi ştiute când Fericitul Stareţ Siluan vedea în rugăciune ceva depărtat ca şi cum s-ar fi petrecut în apropiere; când a văzut viitorul cuiva, sau când i s-au descoperit tainele cele adânci ale sufletului omenesc. Mai trăiesc încă mulţi oameni care pot da mărturie de acestea pentru ei, însă el niciodată n-a dorit-o şi niciodată nu i-a dat mare însemnătate. Sufletul său era afundat pe deplin în rugăciunea pentru lume, şi în viaţa sa duhovnicească preţuia această dragoste mai presus de toate." -- Viaţa şi învăţăturile Stareţului Siluan.

Sursa: ro.orthodoxwiki.org/