Pagini

duminică, 27 iunie 2010

EXISTĂ DIAVOL - Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica a V-a dupa Rusalii

Predica Mitropolitului Augustin de Florina
la Duminica a V-a dupa Rusalii



EXISTĂ DIAVOL
(Matei 8, 28 – 9, 1)
“Iar demonii Îl rugau pe El…”( Matei 8, 31)


Aţi auzit, iubiţii mei,Sfânta şi Sfinţita Evanghelie. Ne istoriseşte o minune, pe care a făcut-o Domnul nostru Iisus Hristos; minunea prin care a vindecat doi oameni într-o secundă.

 

sâmbătă, 26 iunie 2010

SMERITĂ ÎNCHINARE SFÂNTULUI MARCU AL EFESULUI MARELUI APĂRĂTOR AL ORTODOXIEI




SMERITĂ ÎNCHINARE SFÂNTULUI MARCU AL EFESULUI,
MARELUI APĂRĂTOR AL ORTODOXIEI
(POMENIT PE 19 IANUARIE),
LA ÎMPLINIREA A 566 DE ANI DE LA
STRĂMUTAREA SA LA CEREŞTILE LOCAŞURI
(23 IUNIE 1444 - 23 IUNIE 2010)
ŞI A 571 DE ANI DE LA FALSUL SINOD UNIONIST
DE LA FERRARA-FLORENŢA (1439-2010):

SFÂNTUL MARCU EVGHENICUL - UN MODEL PENTRU DIALOGUL TEOLOGIC CONTEMPORAN CU OCCIDENTUL


Comunicare susţinută de teologul Nikolaos Vasileiadis în cadrul Congresului Ştiinţific Inter-Ortodox organizat de Catedra de Teologie Pastorală şi Socială a Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Aristotelice din Tesalonic şi de Societatea de Studii Ortodoxe (Tesalonic, 20-24 septembrie 2004) cu tema: ECUMENISM - naştere, aşteptări, dezminţiri"


În noua perioadă istorică pe care o parcurgem, perioadă marcată de variate dialoguri inter-creştine şi ecumenice pe marginea tratativelor care au loc în sectoarele bisericeşti, când ecumenismul este lăudat sau suportă o serioasă critică, dând naştere la nemulţumiri şi diviziune în sânul Bisericii, pentru că desconsideră principii de bază în ceea ce priveşte dogma şi morala, principii pe care le sacrifică pe aşa-numitul altar al „coexistenţei în diversitate", avem nevoie mai mult ca oricând de experienţa şi de îndrumarea chipurilor ecumenice (soborniceşti) ale Bisericii. Un astfel de chip este şi Sfântul Marcu Evghenicul, a cărui teologie (pe care a învăţat-o de la urmaşii Sfântul Grigorie Palama) şi a cărui purtare la falsul Sinod de la Ferrara-Florenţa, unde a avut un rol de protagonist, are o deosebită importanţă şi astăzi. Desigur, dat fiind şi faptul că Sfântul Cuvios Atanasie din Paros îl numeşte „un alt Vasile, Atanasie sau Chiril al acelei vremi" , pentru că pregătirea sa teologică era atât de vastă, pe cât era şi cuvioşia sa, la Sinodul de la Ferrara-Florenţa el a reprezentat trei patriarhi: al Alexandriei, al Ierusalimului şi al Antiohiei. Faptul că era un profund teolog a mărturisit-o şi adversarul său la sinodul mai sus amintit, Visarion al Niceei, care l-a caracterizat „cu adevărat prea înţelept şi teolog desăvârşit" .

Adeseori se accentuează de către ecumenişti că Marcu Evghenicul s-a dus la Ferrara-Florenţa mişcat de dragostea şi dorinţa pentru unirea Bisericilor. Este corectă această semnalare. Într-adevăr, cuviosul aşeza deasupra tuturor dragostea, pentru că era, pe de o parte, izbăvit de orice patimă, iar, pe de altă parte, împodobit cu toate harismele duhovniceşti „lui Dumnezeu singur fiindu-i casnic şi doar la Acela avându-şi aţintită mintea" .

Dar Marcu al Efesului dorea pacea şi urmărea consecvent dialogul în mod „paşnic, simplu şi prieteneşte", până când s-ar fi dovedit şi ar fi strălucit adevărul. Însă, din păcate, papistaşii (romano-catolicii - n.tr.) şi grecii latino-cugetători (ortodocşii ecumenişti de atunci - n.tr.) se contraziceau acid, obstrucţionau, ameninţau, prezentau textele Sfinţilor Părinţi falsificate şi făceau şi altele asemenea acestora. Şi într-o aşa măsură, încât, după 13 şedinţe care au avut loc la Ferrara (8 octombrie - 8 decembrie 1438), discuţiile nu au dus la nici o concluzie. De aceea, atunci când Marcu Evghenicul şi-a dat seama că papistaşii nu erau interesaţi de adevărul credinţei şi urmăreau alte scopuri, a luptat cu vitejie cu „sabia Duhului", făcându-se trâmbiţă cerească, „ridicându-şi glasul cu vitejie şi propovăduind dumnezeieştile glasuri ale Duhului" , până când a proclamat cu cuget de mărturisitor şi de mucenic (de vreme ce însăşi viaţa îi fusese pusă în pericol de către latini) istorica lui declaraţie: „Nu semnez hotărârea Sinodului! Nu voi face aceasta niciodată, orice mi s-ar întâmpla" .

În general însă, poziţia acestui Atlas al Ortodoxiei la acel sinedriu al Caiafei - după cum a numit falsul Sinod de la Ferrara-Florenţa, constituie un model pentru noi în confruntarea atât cu papismul, cît şi cu taifunul ecumenismului contemporan. Şi mai precis:

1. Astăzi este mai mult decât evident că papismul este încătuşat de scopurile sale politice, iar mişcarea ecumenică şi dialogurile ecumenice sunt promovate şi dirijate, de obicei, de către autoritatea politică. Astfel s-a întâmpat şi cu Sinodul de la Ferrara-Florenţa. Ioan al VIII-lea Paleologul urmărea garanţia ajutorului armat din partea papei, în timp ce bătrânul patriarh Iosif îl urma pentru a-şi satisface şi mai mult slava deşartă. De aceea luase cu el cele mai luminoase şi cele mai scumpe sfinte vase ale Bisericii Sfânta Sofia . Aşadar, imboldurile ambilor erau lumeşti şi nu bisericeşti. Însă Marcu Evghenicul, exponentul spiritualităţii isihaste, credea în unirea Bisericilor doar dacă un sinod ecumenic ar fi fost convocat şi ar fi statornicit cu o desăvârşită fidelitate faţă de învăţătura Domnului, a Sfinţilor Apostoli şi Părinţi ceea ce trebuie să credem. Astfel, Marcu Evghenicul, fiind un adversar al interesului politic vremelnic, nu a acceptat să se supună factorilor politico-statali, ci a dat întâietate, precum se şi cuvenea, exclusiv dogmei ortodoxe . Istoria şi conştiinţa Bisericii i-au dat dreptate în mod deplin.

2. Este cunoscut că toţi câţi au urmat gândirea teologică a Sfântului Grigorie Palama la Sinodul florentin au fost trataţi cu suspiciune de umaniştii bizantini. Şi astăzi, se susţine că cei de un cuget cu Marcu Evghenicul erau zelotişti religioşi radicali şi întunecaţi, care aveau o atitudine duşmănoasă faţă de toate dialogurile care aveau ca scop unirea. De aceea, au şi fost judecaţi că ei erau cei vinovaţi de eşecul de atunci al unirii . Însă Marcu al Efesului nu era nici fanatic, nici sistematic intransigent. Ca teolog „imbatabil, iar în hotărârile Sfintelor Sinoade canon şi dreptar", precum l-a caracterizat Duka, el pleda pentru pacea şi pentru concilierea în Hristos. De aceea, îi şi chema pe papistaşi (catolici) să respingă atitudinea „grumazului înalt şi de neînduplecat" . Sfântul Marcu a fost singurul care a desconsiderat şi a respins consecvent orice fel de concesie (compromis) şi, în acelaşi timp, un înflăcărat susţinător al adevărului. Şi această realitate spune multe lucruri importante papistaşilor (catolicilor) şi ecumeniştilor contemporani, care foarte uşor se pretează la etichetarea tuturor acelora care încearcă să se apropie de dialoguri cu discernământ, urmând paşii Părinţilor de Dumnezeu înţelepţiţi.

3. Bătrânul şi neteologhisitorul patriarh Iosif al II-lea sfătuia: Unirea şi pacea Bisericilor sunt folositoare şi prea de nevoie. Să se facă aşadar o oarecare iconomie, un oarecare pogorământ. Prin „pogorământul parţial" vom reuşi un mare ajutor pentru patria noastră . Dar Marcu Evghenicul, ca un excepţional teolog, nu accepta deloc unirea iconomică (concesionară, în baza vreunui compromis - n.tr.), opunând argumentul corect că "În cele ale credinţei nu încape pogorământul!" . La argumenul latino-cugetătorilor din Sinod, că pentru a realiza o oarecare apropiere şi a reuşi unirea, trebuie să acceptam "o oarecare mijlocime între credinţe", Marcu Evghenicul a răspuns: "Aceasta este ceea ce a rătăcit dintru început pe mulţi şi i-a făcut să-i urmeze pe cei care conduc în prăpastia relei credinţe. Prin a crede că există ceva "de mijloc între cele două credinţe", cum se poate întâmpla în alte situaţii, „spre a dezerta spre tot ceea ce poate fi mai îngrozitor". Această poziţie patristică este întrutotul asemănătoare cu cea corespunzătoare a Sfântului Atanasie cel Mare - Stâlpul Ortodoxiei .

Refuzul sufletului de-Dumnezeu-cuvântător (teolog) al lui Marcu Evghenicul de a accepta "ceva de mijloc între adevăr şi minciună'' răspunde cerinţelor contemporane pentru unitatea creştină ale unora care vorbesc despre toleranţa în diversitate. Însă un astfel de argument ţine mai mult de politică şi nu de rânduiala duhovnicească, sau mai exact de Sfânta Biserică a lui Hristos. În Biserică dogmele nu sunt simple formulări ale adevărurilor de Dumnezeu insuflate, ci ele arată sensul vieţii în Hristos. Dogmele se înţeleg în baza adevărului şi a deplinătăţii vieţii care ne-au fost dăruite de către Apostolii cei de Dumnezeu insuflaţi şi de Părinţii cei de Dumnezeu înţelepţiţi, iar conglăsuirea în dogme, chiar şi în detaliile lor, trebuie să premeargă orice declaraţie sau simplă manifestare a unirii.

4. Astăzi am ajuns în punctul în care conducătorii bisericeşti susţin că între ortodocşi şi papistaşi (catolici) nu există diferenţe esenţiale, că primatul şi infailibilitatea sunt simple datini, iar schisma a avut loc nu din cauza ereziei papismului, ci din lipsa iubirii!...

Cu toate acestea Sfântul Marcu i-a numit pe papistaşi (catolici) eretici şi nu doar schismatici. A spus: Latinii "nu sunt doar schismatici, ci şi eretici (...). Noi, pentru nimic altceva nu ne-am despărţit de ei, decat pentru că sunt eretici". Atâta vreme cât s-au abătut „desăvârşit" (cu totul) şi în principal „de la teologia despre Sfântul Duh, asupra Căruia a blasfemia este cea mai groaznică primejdie, de aceea sunt eretici", iar noi ortodocşii „ca pe nişte eretici i-am tăiat". De altfel, adăuga, eretici îi considerau şi ortodocşii cei dinaintea noastră, dar nu au voit să-i expună şi să-i osândească ca eretici, pentru că aşteptau întoarcerea lor . Pe de altă parte, Sfântul Marcu nu a recunoscut nici un primat de autoritate episcopului Romei, proclamând: „Noi pe papă îl socotim ca pe unul din patriarhi" şi aceasta desigur atâta vreme cât el cugetă în chip ortodox: "dacă este ortodox". De altfel, primatul papal la început a fost atacat chiar de Visarion al Niceei .

Marcu Evghenicul i-a numit pe greco-catolici sau pe uniţi "vânzători de Hristos" şi „cumpărători de Hristos", pentru că se aliniază cu papistaşii (catolicii), nu "ca să înveţe, ci ca să primească". De aceea îi sfătuia pe creştini: "Să fugiţi de ei, precum fuge cineva de şarpe" .

Toate acestea sunt o mustrare clară la adresa tuturor celor care învaţă că Ortodoxia şi papismul sunt "Biserici surori". Că Răsăritul şi Apusul sunt cei doi plămâni cu care respiră Biserica până când papismul va deveni ortodox ca să nu pătimească incurabil. După aceştia, Filioque şi ne-Filioque, eclesiologie papocentrică şi ortodoxă, Har creat şi necreat, exprimă chipurile, într-un mod diferit, acelaşi Adevăr, şi nu două învăţături diferite, adică una ortodoxă şi una eretică.

5. Tema reală şi sfântă a doritei uniri a creştinilor divizaţi este supusă încercării de a fi aşezată pe un plan umanist, lumesc şi filozofic. Papistaşii (catolicii) cred de veacuri că unirea cu ortodocşii nu este o problemă teologică. De aceea şi încercarea lor se concentrează în principal asupra modalităţii de a-i convinge pe ortodocşi să accepte falsul sinod de la Ferrara-Florenţa. De aceea, marginalizează teologia, laicizează ecumenismul şi astfel secularizează Biserica, care încetează de aici înainte să mai fie martorul Adevărului revelat al lui Dumnezeu, "stâlp şi întărire a adevărului" (I Timotei 3:15) şi sfârşeşte într-un simplu corp umanist, cu scopuri lumeşti. Dacă cineva îi ascultă pe ecumenişti înţelege că limba lor nu este limba Sfinţilor Părinţi şi a Dascălilor noştri, ci este limba diplomaţiei şi a politicii, şi nu limba mărturisirii, în care ‘'cel primejduit este Dumnezeu". Astfel avem o cădere din teologie şi o dezbatere neteologică a temelor.

În acest punct Sfântul Marcu se face din nou călăuza noastră. Marcu "al Efesului" s-a luptat "vitejeşte şi bine", mustrând toate cele "hotărâte sofistic" de către latini ca inexacte şi inovatoare. Iar atunci când latino-cugetătorii sinodului încercau într-un mod filosofic să dovedească faptul că prepoziţiile "εκ" („din") şi "δια" („prin") (în expresia "de la Fiul" şi "prin Fiul") înseamnă acelaşi lucru, Marcu al Efesului le-a dovedit scripturistic şi patristic că altceva înseamnă "care purcede de la Fiul" şi altceva înseamnă "care purcede prin Fiul". Şi printr-un raţionament teologic, "singur a apărat credinţa părintească" şi a contra-expus la toate raţionamentele cardinalului Iulian Cesarini o vitează şi bine argumentată apologie". În general, latinii la Florenţa au fost criticaţi pentru "mentalitatea lor scolastică, străină de duhul bisericesc" .

Aşadar, Părinţii se împotriveau total ereziei, nu filosofic, nu umanistic şi cu fineţuri lumeşti, ci teologic şi scripturistic, deoarece comoara credinţei nu este o ideologie filosofică, ci însuşi Hristos Dumnezeul-Om, adevăratul Dumnezeu-Om al Profeţilor, al Apostolilor, al Părinţilor. Domnul Iisus, Cel nefalsificat, "Cel ce pururea este şi Acelaşi este", "ieri şi azi şi în veci Acelaşi" (Evrei, 13:8).

6. Părinţii ortodoşi nu considerau iubirea ca pe un paravan al abolirii adevărului: ,,ţineau adevarul în iubire". Sfântul Marcu insista că pentru rezolvarea tuturor diferenţelor trebuia să se recurgă la izvoare, ,,la acea vreme, în care - uniţi fiind, mărturiseam împreună aceleaşi lucruri şi nu era între noi schismă". ,,Căci aşa", accentua, ,,va fi şi acest sinod următor celor anterioare" . Iubirea pentru cuviosul Marcu nu era nicidecum o piedică, ci dimpotrivă: ,,era un imbold în a insista pentru examinarea diferenţelor dogmatice şi a-i mustra pe latini (catolici) înaintea sinodului. Pentru că el mutase iubirea faţă de persoane în iubirea faţă de Domnul, Dumnezeul-Om, la iubirea însăşi, la Iubirea (cu majusculă -n.tr.) şi la Trupul lui Hristos - Biserica, care nu este decât ,,Hristos cel ce este împreună cu noi, fiind extins şi peste veacuri" , potrivit excepţionalei expresii a Sfântului Augustin . Unirea pe care o dorea şi Marcul Evghenicul şi cei de un cuget cu el trebuia să se realizeze ,,rămănând neclintiţi în dogmele noastre, ceea ce multora li se pare a fi mai de necrezut decât toate, dar prea dorit lui Dumnezeu", precum spunea Iosif Vriennios . De altfel, toţi cei care inovează şi distrug credinţa, distrug şi iubirea (vezi II Ioan 7).

Evanghelistul iubirii a învaţat că ,,harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos'' (Ioan 1.17). Adevărul este desăvârşita cunoaştere a lui Dumnezeu, deplina Revelaţie. Pentru a se afla cineva în adevăr, trebuie să se afle în harul lui Dumnezeu. Adică să trăiască în Hristos care este „plinirea harului şi a adevărului"(Ioan 1: 14), prin care ne luminează şi ne invaţă. Dar pentru că ,,cel ce nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu"(I Ioan 4:8 ), putem să spunem şi că cel care l-a cunoscut pe Dumnezeu, adică se află în adevăr, acela şi iubeşte. Aceasta înseamna că iubirea este în mod inseparabil unită cu adevărul. Iubirea şi adevărul sunt roadele harului pe care le dăruieşte Unul-Născut, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Cuviosul Macarie Egipteanul semnalează: „Cele ale harului au bucurie, au pace, au iubire, au adevăr. Însuşi adevărul îl obligă pe om să caute adevărul" . Prin urmare iubirea şi adevărul nu doar că nu se exclud reciproc, nu doar că nu se contrazic, ci se presupun reciproc. Dacă nu ţinem adevărul, atunci nici nu iubim.

Astăzi există o împărţire în trupul Bisericii, pentru că iubirea s-a răcit, pentru că am nesocotit supunerea faţă de Adevăr. Acesta este tocmai semnul păcătăşeniei noastre. În consecinţă, atâta vreme cât ,,credinţa noastră nu este de la oameni" , poziţia corectă este stăruinţa neclintită în cadrul acriviei Sfintei noastre Predanii. Şi acest cadru, credinţa comună, trebuie să o promovăm ca pe o bază a unităţii şi ca pe o chemare la întoarcere spre ,,cele dintr-un inceput" şi la conglăsuirea cu duhul Sfintelor Canoane. Desconsiderarea lor şi ritmizarea vieţii noastre după voia noastră şi nu după voia (sfatul) Bisericii înseamnă dispreţuirea Bisericii. Încetăm astfel să fim judecaţi de veşnicul Adevăr al Bisericii şi judecăm Biserica după măsurile noastre. Astfel, în loc să ajutăm lumea păcătoasă să se transfigureze prin biserică pentru a se mântui, prefacem Biserica în... într-o lume păcătoasă!
Sfântul Marcu ne învaţă că dacă într-adevăr iubim, trebuie să spunem adevărul, pentru că doar acesta mântuieşte după cuvântul: ,,veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi"(Ioan 8: 32).

7. Împăratul Manuel al II-lea Paleologul accentua fiului său, viitorul împărat Ioan al VIII-lea Paleologul, că s-ar putea ca tratativele pentru unirea bisericilor să sfârşească în supunerea şi latinizarea Răsăritului ortodox, pentru că papii sunt iubitori de stăpânire şi iubitori de slavă şi cer de la ortodoşi o supunere oarbă . De altfel şi marele Vasile se încredinţase de faptul că latinii ,,nu suportă adevărul, nici nu vor să-l înveţe" . De aceasta s-a încredinţat şi cuviosul Marcu. Papistaşii erau insistenţi şi neobosiţi în a se contrazice, iar Papa Eugeniu al IV-lea insista ca ortodocşii să accepte cu desăvârşire tezele sale eretice, pentru că nu voia o unire, nici nu-l interesa de Adevăr. Cerea o totală supunere şi o negare a credinţei ortodoxe.

Aceeaşi poziţie o păstrează şi astăzi papismul şi ecumenismul. Nu se intereseză de adevăr şi de o unire după voia lui Dumnezeu. În mod esenţial caută ca noi să-l trădăm pe Dumnezeul-Om, acceptându-l pe falsul om al creştinismului apusean, al papismului şi al protestantismului. Asta urmăreşte ecumenismul prin tocirea simţământului dogmatic, prin măsluirea moralei ortodoze şi prin negarea Predaniei noastre. Însă astfel vom coexista într-un mod evident fals, bastard, şi într-un pur sincretism cu celelalte credinţe, sfârşind într-o religie mondială (pan-religie)!...

Cred că dezaprobarea falsului sinod de la Florenţa de către pleroma ortodoxă şi aprobarea de către ortodocşi a tezelor Cuviosului Marcu Evghenicul constituie cel mai important pas in viaţa Bisericii noastre. Tezele sale în această clipă istorică a drumului spiritual al lumii contemporane constituie un criteriu neclintit în trasarea unei linii corecte din partea reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe.
Toţi mărturisim nevoia pentru o unitate creştină. Nimeni nu poate să nege faptul că nu există decât doar o singură Biserică, după cum nu există decât ,,un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez'' şi o singură nădejde a vieţii veşnice în Hristos şi prin El. Dar unitatea creştină, oricât ne-ar fi de dorită, nu poate să constituie un scop în sine. Trebuie să premeargă întoarcerea la rădăcinile Bisericii. Trebuie ca elementele Predaniei să adape în mod articulat şi corector civilizaţia Apusului şi Răsăritului. Numai aşa va fi posibilă întărirea adevăratei comunităţi creştine soborniceşti. Pâna atunci, noi, ortodocşii, suntem datori să considerăm toate celelalte aşa-numite ,,biserici creştine''ca desăvârşit insuficiente, problematice, inacceptabile. Există o măsură exactă a credinţei, a adevărului, a rânduielii canonice bisericeşti care este, şi trebuie să fie considerată, corectă şi sănătoasă. Orice altceva dincolo de aceasta şi în afara acesteia este bolnav şi problematic. Şi va trebui nu doar osândit, ci şi vindecat. Astfel vom redobândi unitatea pierdută, care este veşnica voie bună a Dumnezeului-Treimic.

Noi, ortodocşii, trebuie să ne aflăm într-o continuă trezvie teologică la toate nivelurile în dialogurile intercreştine şi ecumenice şi să susţinem tezele ortodoxe cu respect şi dispoziţie iubitoare faţă de toţi reprezentanţii tradiţiilor străine şi numaidecât să ne aflăm intr-o comuniune de fierbinte rugăciune cu Mângâietorul, care „zideşte întregul aşezământ al Bisericii", ca să arate teologi cu adevărat ortodocşi, care vor cunoaşte unde şi cât trebuie să meargă înainte şi unde trebuie să rămână neclintiţi, amintindu-ne de cuvântul lui Iosif Vriennios: ,,Credinţa noastră Ortodoxă, aceasta este bogăţia noastră, aceasta este slava, aceasta este neamul, aceasta este coroana, aceasta este lauda (...). Nu ne vom lepăda de tine, iubită Ortodoxie! Nu vom minţi ţie, Cinstire, Credinţă predată nouă de Părinţi ! Nu ne vom depărta de tine , Maică, Bună-Credinţă''!

[1] Traducere din limba greacă de monahul Leontie din cartea „ECUMENISM - naştere, aşteptări, dezminţiri, Actele Congresului Ştiinţific Inter-Ortodox", Ed. Theodromia, Tesalonic 2008, vol. 1, pp. 419-430.
[2] A se vedea Nik. P. Vasileiadi, „Sfântul Marcu Evghenicul şi Unirea Bisericilor", Ed. „O Sotir", Atena, 19985, p. 167.
[3] A se vedea Nik. P. Vasileiadi, ibidem, p. 94.
[4] Dositei, Patriarhul Ierusalimului, „Tomul Bucuriei", Iaşi, 1705, p. 611. A se vedea şi la Kallistos Vlastos, „Eseu istoric asupra Schismei Bisericii Apusene de către cea Răsăriteană, asupra tentativelor de unire sub Mihail Paleologul şi Grigorie al X-lea, papa Romei, asupra vieţii celui între sfinţi Părintelui nostru Marcu Evghenicul al Efesului şi asupra celor întâmplate la sinodul de la Florenţa, scris şi editat de Kallistos Vlastos, aghioritul din Efes", Atena 1896, p. 121.
[5] Atanasios din Paros, „Antipapa", adică Nevoinţele preaminunate şi luptele eroice şi isprăvile cele cu adevărat mai presus de fire ale celui între sfinţi Părintelui nostru Marcu Arhiepiscopul şi păzitorul neprihănitei şi prea sfintei, apostoliceştii şi de-Părinţi-predanisitei Credinţei noastre Ortodoxe a Grecilor", Viena, 1785, p. 16.
[6] Silvestru Syropoulos, Les „Memoires" sur le Concile de Florence (1438-1439) prin supravegherea lui V. Laurent, Publications de l'Institut Francais d'Etudes Byzantine, Paris, Edition du Centre National de la Recherche Scientifique, 1971, vol. X, cap. 9, p. 484 (5-6).
[7] Silvestru Syropoulos, ibidem, vol. III, cap. 27, p. 188 (8-12).
[8] A se vedea Ioan Cantacuzino, Historiae, 3 volume, ed. L. Schopen (Bonn, 1828-1832), 3: 59, de la ARISTEIDES PAPADAKIS în colaborare cu JOHN MEYENDORFF, The Christian East and the Rise of Papacy, Crestwood - N.York, St. Vladimir's Seminary Press, 1994, pp. 382 şi 394.
[9] A se vedea la Ioan Cantacuzino, op. cit., de la Ar. Papakis..., p. 384.
[10] Nik. P. Vasileiadis, ibidem, p. 199.
[11] Sylvestru Syropoulos, ibidem, vol. VIII, cap. 28, pp. 414-416.
[12] Sylvestru Syropoulos, ibidem, vol. IX, cap. 11, pp. 444-446.
[13] Nik. P. Vasileiadis, ibidem, p. 179. A se vedea şi la Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul XXI la Marele Atanasie 22, PG 35, 1106C-1108A.
[14] MANSI, Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, Paris-Leipzig 1901-1927, vol. 31A, 885DE. Vezi şi SYROPULUM SYLVESTRUM, Vera Historia Unionis non verae inter Graecos et Latinos, sive Concilii Florentini exactissima narratio, Graece Scripta per S. Sguropulum, ed. de Robertus Greyghton, Hage 1660, vol. V, fasc. II, p. 400 (25-33). MARCU AL EFESULUI, Epistolă către creştinii de pe întreg pământul..., în Concilium Florentinum Documenta et Scriptores (în continuare CFDS), (ed. Concilio et Impensis Pontificii Instituti Orientalium Studiorum, Series I şi II, Roma 1953, 1977), Ser. I, vol. X, fasc. II, p. 144 (29-33). NIK. VASILEIADIS, ibidem, pp. 178-179, 133.
[15] NIK. VASILEIADIS, ibidem, pp. 180, 121.
[16] NIK. VASILEIADIS, ibidem, p. 180.
[17] GHEORGHIOS-GHENNADIOS SHOLARIOS, Contra adaosului..., PG 160, 722B. Vezi şi tezele teologice la: MARCU EVGHENICUL AL EFESULUI, Capitole silogistice către latini..., PG 161, 165C; 173 BCD. Vezi şi SYLV. SYROPOULOS, ibidem, vol. VIII, cap. 31-32, p. 418. De asemenea, vol. VI, cap. 14, p. 306 (15-16) şi vol. IX, cap. 28, p. 464.
[18] MANSI, ibidem, vol. 31 A, 511E-513A. Vezi şi Expunerea lui Marcu al Efesului, În ce fel a primit vrednicia arhieriei..., CFDS, Ser. I, vol. X, fasc. II, p. 136 (36-42).
[19] Vezi la Hristou Androutsos, Dogmatica, Ed. „Astir", Atena 19562, p. 265.
[20] IOSIF VRIENNIOS, Τα Ευρεθεντα, ed. de Evghenios Bulgarul, Leipsia, 1378, vol. I, p. 471.
[21] MACARIE EGIPTEANUL, Omilii duhovniceşti, Omilia 7,3 ΒΕΠΕΣ 41, 187 (39-40).
[22] Vezi Enciclica din 1848 a Patriarhilor Ortodocşi din Răsărit către papa Pius al IX-lea la Ioannis N. Karmiris, Monumente Dogmatice şi Simbolice ale Bisericii Ortodoxe Universale, vol. II, ed. Academische Druck - u. Verlagsanstalt, Graz-Austria, 19682, p. (1002) 920; 20.
[23] Vezi la G. Sfrantzes, Χρονικον, ed. Bekker, Bonnae 1838, Cartea a II-a, cap. 13, pp. 178-179. Vezi şi la G. Sfrantzes, Χρονικον Majus, PG 156, 784ABC şi Χρονικον Minus, PG 156, 1046D-1047A.
[24] VASILE CEL MARE, Epistola 239 către Evsevie al Samosatelor, PG 32, 893B.
[25] Pentru importantul subiect al unirii „bisericilor" vezi studiul lui Nik. P. Vasileiadis, Cererea unirii tuturor - „ca să fie una", ed. „O Sotir", Atena 2006.
[26] IOSIF VRIENNIOS, ibidem, vol. II, Studiul despre meditata unire a ciprioţilor cu Biserica Ortodoxă..., pp.16, 23.

Sursa: http://www.impantokratoros.gr/355902BE.ro.aspx


vineri, 25 iunie 2010

“UN SFÂNT CAFEGIU” - PREDICĂ A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA

PREDICĂ A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA
“UN SFÂNT CAFEGIU”
Noul Mucenic Gheorghe
- 25 iunie -


Vom vorbi, iubiţii mei, despre un nou mucenic, a cărui pomenire Sfânta noastră Biserică o sărbătoreşte pe 25 iunie.

***

Noul Mucenic se numeşte Gheorghe. Patria lui era Atalia din Asia Mică. Limba pe care o vorbeau atunci cei mai mulţi locuitori din Atalia era turca. Asta nu înseamnă însă că erau şi turci. Pentru că limba nu este întotdeauna un semn al religiei şi al patriei.

Sfantul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava - 2 iunie/24 iunie - Paraclisul - Acatistul

Paraclisul
Sfantului Mare Mucenic Ioan cel Nou
de la Suceava

2 iunie/24 iunie


Dupa obisnuitul inceput, se zice:

Troparele:

Veniţi toţi iubitorii de mucenici sa cadem cu credinţa si cu evlavie catre dumnezeiescul Ioan, Marele Mucenic, catre aparatorul Moldovei si al tuturor binecredinciosilor crestini, si sa cerem prin rugaciunile lui, de la Hristos Dumnezeu, izbavire de boli, de primejdii, de intristari si mare mila (de 2 ori).

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.


Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Nascatoare de Dumnezeu, Pururea Fecioara, ceea ce esti rai cuvantator si rai al Pomului Vieţii, de toate intristarile noastre, de moartea pacatului si de chinurile cele vesnice izbaveste-ne pe noi, robii tai.

Psalmul 50: Miluieste-ma, Dumnezeule.. .

Cantarea 1: (glas 2)

Dintru adanc a asternut de demult toata oastea lui Faraon, puterea cea prea intrarmata, iar intru-pandu-se Cuvantul, a pierdut pacatul cel prea rau, Domnul Cel preaslavit, caci cu slava S-a proslavit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii.

Valuri de intristare, scarbe, necazuri si boli au venit asupra mea din dreapta iconomie a lui Dumnezeu, spre a mea lamurire si curaţire. Catre tine alerg, Mare Mucenice Ioane, rugandu-te sa imblanzesti pe Cel ce ma cearta pentru pacatele mele.

De nenumarate ori gresind, in fiecare zi si ceas, si pocainţa nearatand, dupa dreptate mania lui Dumnezeu eu am aprins-o asupra mea. Ci tu, sluga lui Dumnezeu cea preainţeleapta, te rog, imblanzeste mania Lui.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cunoscand din Sfintele Scripturi ca Dumnezeu face voia celor ce-L iubesc si se tem de El, pe tine te punem mijlocitor, Mare Mucenice Ioane, care te-ai jertfit pentru dragostea Lui, si cerem prin tine de la Hristos Dumnezeu, izbavire de necazuri, de boala si mare mila.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Inconjuratu-m-au pe mine adancul greselilor mele si catre pieire ma trage. Preacurata Stapana, vino degrab in ajutorul meu, cu indurarile milei tale.

Cantarea a 3-a:

Inflorit-a pustiul ca si crinul, Doamne, biserica laganilor cea stearpa, prin venirea Ta, intru care s-a intarit inima mea.

Saraca este inima mea de mangaierile darului, din pricina lenevirii mele, si noaptea pacatului a intunecat lumina ochilor mei. Mijloceste, Mucenice al lui Hristos, Ioane, si-mi ajuta a vieţui cu trezvie si Iu are-aminte.

Stiind ca minunate sunt voile Domnului intru sfinţii cei de pe pamantul Lui, cred si eu fara de indoire ca prin tine, Mucenice al lui Hristos, Ioane, voi dobandi mila si ajutorul Lui intru necazurile mele.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Viforul scarbelor si al suferinţelor nu au clatinat casa sufletului tau, caci era intemeiata pe piatra Hristos. Ajuta-mi si mie, cu mijlocirea ta, ca sa nu pier in valurile veacului de acum.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preacurata Fecioara, ceea ce esti lumina Fulgerului Dumnezeirii si norul cel stralucit cu raze de aur, acopera-ne pe noi, cei ce alergam catre tine, cu darul sfintelor tale rugaciuni.

Vosglas: Ca milostiv...

Catavasie: (glas 2)

Cel ce ai slavit pe Dumnezeu cu stralucirea faptelor tale cele bune si ai mare indrazneala catre El, grabeste, Mare Mucenice al lui Hristos, Ioane, spre ajutorul celor bolnavi, a celor din necazuri si a celor din primejdii.

Cantarea a 4-a:

Venit-ai din Fecioara, nu sol, nici inger, ci tu insuţi, Doamne, Te-ai intrupat si m-ai mantuit pe mine, omul, si pentru aceasta strig Ţie: Slava puterii Tale, Doamne!

Auzind ca darul lui Dumnezeu face minuni prin sfintele tale moaste si fiind invaluit de mulţimea necazurilor, de boli si de primejdii, la tine alerg, sluga lui Hristos, vino degrab, in ajutorul meu.

Acolo unde poruncile Duhului Sfant veselesc cetatea lui Dumnezeu, tu esti, veselindu-te, Mare Mucenice Ioane; nu ne uita nici pe noi, smeriţii, care inotam prin valurile si necazurile si scarbele de acum si care cu credinţa cerem ajutorul sfintelor tale rugaciuni.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Pe tine, Mucenice Ioane, te-a lasat Stapanul de obste, Hristos, ca un zid de scapare a ţarii acesteia, mare mangaiere celor scarbiţi, bolnavilor si tuturor celor din primejdii grabnica izbavire.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pe tine, Maica milostivirii, te chem intru necazurile mele, alina durerea sufletului meu si vindecare da-i, cu doctoria cea prealuminata a darului tau.

Cantarea a 5-a:

Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni Te-ai facut, Hristoase Dumnezeule; ca prin Tine, Stapane, la Parintele Tau, incepatorul luminii, aducere am aflat.

Din suflet aduc mulţumire pentru vesnicul Pro-niator, Care te-a lasat pe tine, Mare Mucenice Ioane, mijlocitor pentru cei din primejdii si sprijinitor celor intristaţi, spre a nu aluneca in prapastia deznadejdii.

Cu frica din toate parţile sunt cuprins; vrajmasii cei dinlauntru, cu ganduri rele ma necajesc, iar cei dinafara, multe rele asupra mea uneltesc. La tine, Mare Mucenice Ioane, vin cu mare credinţa si strig, nu ma lasa pe mine sa fiu batjocura vrajmasilor mei.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Adevarat ocrotitor al celor necajiţi si bolnavilor te-am cunoscut pe tine, Mare Mucenice Ioane, si de aceea acum cu buna nadejde catre tine alerg, cerand de la Dumnezeu, prin tine, izbavire si mare mila.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Cu ploaia indurarilor tale, Preacurata Maica a lui Dumnezeu, spala haina cea intinata a sufletului meu si ma invredniceste a varsa paraie de lacrimi, pentru toate cele ce am gresit.

Cantarea a 6-a:

Intru adancul greselilor fiind invaluit, chem adancul milostivirii Tale, cel neurmat; scoate-ma din stricaciune, Dumnezeule.

Ca negura, de pretutindeni m-au inconjurat necazurile, intristarile si multe feluri de primejdii. Dar cunoscand ca Darul lui Dumnezeu felurit lucreaza prin a ta mijlocire, Mare Mucenice, la sicriul moastelor tale am venit, cerand izbavire.

Mangaiere celor din necazuri, doctor celor bolnavi, in toate zilele te araţi tu, dumnezeiescule Ioane, Mare Mucenice; nu ma trece cu vederea pe mine, cel necajit.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Nu este cu putinţa a ascunde sub obroc minunile si vindecarile care de veacuri multora s-au aratat de la sicriul moastelor tale; caci cu adevarat au stralucit, ca o lumina in sfesnic, minunile tale.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Inceteaza durerea si scarba cea plina de intristare si de mahnire a inimii mele, Nascatoare de Dumnezeu, ca, prin tine, bucuria cea mai presus de gand a venit neamului omenesc.

Ectenia mica.

Vosglas: Ca Tu esti imparatul pacii.. .

Catavasie:

Pe tine, ostasul cel adevarat al Mantuitorului nostru, Iisus Hristos, te avem noi mangaiere in necazuri. Nu ne lasa pe noi, cand suntem apasaţi de primejdii si de intristari.

Prochimen: (glas 4)

Sfinţilor celor de pe pamantul Lui, minunate a facut Domnul toate voile Sale intru dansii.

Stih: Mai inainte vad pe Domnul in faţa mea pururea, ca de-a dreapta mea este, ca sa nu ma clatin.

Evanghelia

Din Sfanta Evanghelie de la Luca citire:

Zis-a Domnul: "Tot cel ce Ma va marturisi pe Mine inaintea oamenilor si Fiul Omului il va marturisi pe dansul inaintea ingerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor lepadat va fi inaintea ingerilor lui Dumnezeu; si tot cel ce va zice cuvant inaintea Fiului Omului, i se va ierta lui, iar celui ce va huli impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta. Iar cand va vor aduce inaintea adunarilor si a capeteniilor si a stapanitorilor, sa nu va ingrijiţi cum si ce veţi raspunde sau ce veţi zice, caci Duhul Sfant va va invaţa in acel ceas ce trebuie sa spuneţi".

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Parinte, Cuvinte si Duhule Sfinte, Treime Sfanta, curaţeste mulţimea pacatelor noastre.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu si ale Sfantului Mare Mucenic Ioan cel Nou, Milostive, curaţeste mulţimea gresalelor noastre.

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa mulţimea indurarilor Tale curaţeste toate faradelegile noastre.

Si stihirile acestea:

In necazuri de multe feluri, in multe scarbe si boli fiind noi pentru pacatele noastre, nu alergam spre ajutorul cel strain si blestemat al descantecelor sau la vrajitorii, ci spre tine, sfinte al lui Dumnezeu, Ioane Mucenice, care, cu darul cel dat ţie, vino degrab, spre ajutorul nostru.

Nimeni, alergand cu credinţa spre sicriul moastelor tale cele sfinte, nu s-a intors neajutorat si nemangaiat. Deci, cu sfintele tale rugaciuni, ajuta-mi si mie celui intristat.

Prefacere dumnezeiasca s-a vazut multora din cei bolnavi si scarbiţi, care cu credinţa au cerut ajutorul lui Dumnezeu prin tine, Mare Mucenice Ioane.

Cantarea a 7-a:

Porunca cea potrivnica lui Dumnezeu, a tiranului calcator de lege, inalta vapaie a ridicat. Iar Hristos a intins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvantat si prea-slavit.

Al lui Dumnezeu prieten, al lui Dumnezeu sluga buna si credincioasa te-ai aratat, Mare Mucenice Ioane, si talantul cel dat ţie, bine l-ai inmulţit. Fii acum rugator catre Domnul pentru cei ce te cheama pe tine in ajutorul lor.

Ajutorul si acoperamantul sfintelor tale rugaciuni intinde-le peste toata Ţara Moldovei si Ţara Romaneasca si peste toţi cei ce alearga la tine cu credinţa. Si mie, celui pacatos, sa-mi fii bine mijlocitor catre Preainduratul Dumnezeu.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Ca pe un fierbinte aparator si izbavitor te am pe tine, Mare Mucenice Ioane, si cu credinţa te rog, izba-veste-ne pe noi pe toţi de boli si de toate scarbele, de toate felurile de nevoi si de suspinuri.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Te rog cu umilinţa, Preacurata Fecioara, sa vii cu graba spre ajutorul meu, in ceasul cel mai de pe urma al vieţii mele, si de tirania nevazuţilor vrajmasi sa ma izbavesti atunci, Mireasa a lui Dumnezeu.

Cantarea a 8-a: Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Milostiv catre toţi te-ai aratat in aceasta viaţa; milostiv si dupa a ta proslavire te-ai aratat, asemanan-du-te prin aceasta, dupa dar, cu Parintele indurarilor.

Pentru dragostea lui Hristos, Sfinte Mucenice Ioane, multe feluri de chinuri ai rabdat; pentru dragostea lui Hristos, sufletul tau ţi l-ai pus, si nici chinurile si nici moartea nu te-au desparţit de dragostea Lui.

Binecuvantam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu.

Daruri si chinuri pana la sfarsit ai rabdat, Mare Mucenice Ioane, pentru marturisirea dreptei credinţe. Pentru care si noi te rugam, ca niste nevrednici, apara, cu a ta mijlocire catre Dumnezeu, turma bine-credinciosilor crestini de dezbinari si de eresuri.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Curaţire si iertare de pacate si indreptare vieţii noastre cerem prin mijlocirea ta, Preasfanta si Preacurata Fecioara, de la Fiul tau si Dumnezeul nostru.

Stih: Sa laudam, bine sa cuvantam si sa ne inchinam Domnului cantandu-L si preainaltandu-L pe Dansul intru toti vecii.

Cuptorul cel cu foc, oarecand in Babilon, lucrarile si-a descoperit cu dumnezeiasca porunca, pe haldei arzand, iar pe credinciosi racorind, pe cei ce cantau: binecuvantaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cantarea a 9-a:

Fiul Parintelui Celui fara de inceput, Dumnezeu si Domnul, intrupandu-Se din fecioara, S-a aratat noua, ca sa lumineze cele intunecate si sa adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Nascatoarea de Dumnezeu cea prealaudata, o marim.

Catre ajutatorul celor cazuţi, catre doctorul celor bolnavi, catre izbavitorul celor din pagube si din primejdii, catre Noul Mucenic al lui Hristos, Ioan, veniţi toţi binecredinciosii, cu umilinţa si cu evlavie sa alergam.

Mucenice al lui Dumnezeu, Ioane, nu este cu putinţa a numara vindecarile si binefacerile pe care de veacuri le-ai facut, prin darul lui Dumnezeu, catre toţi cei ce cu credinţa au venit si s-au inchinat sfintelor tale moaste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cantari de slavoslovie, de mulţumita si de cerere aduce Biserica dreptmaritoare a lui Hristos, Celui ce te-a ales si te-a proslavit pe tine, sluga Sa, dumneze-iescule Mucenice Ioane.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce stapaneste toata faptura cea vazuta si cea nevazuta, te-a ales pe tine din toate neamurile spre a fi Lui Maica Preacurata, si noua, pacatosilor.

Cuvine-se cu adevarat... Ceea ce esti mai cinstita...

Apoi se canta aceste stihiri: (glas 2)

Catre toţi cei ce alearga la tine cu credinţa esti mijlocitor si grabnic ajutator, Mare Mucenice Ioane-auzi-ne si pe noi, care ne chinuim de boli si de intristari.

Stih: Minunat este Dumnezeu intru sfinţii Sai, Dumnezeul lui Israel.

Tuturor celor din scarbe, celor asupriţi si robiţi, ca si celor ce se afla in primejdii si necazuri, tu le esti sprijinitor si izbavitor. Nu ma lasa pe mine care cu umilinţa cer ajutorul tau.

Stih: Veseli-se-va dreptul de Domnul si va nadajdui intru Dansul.

Bucurie si mangaiere esti tuturor celor asupriţi si intristaţi de necazuri, dumnezeiescule Mucenice Ioane; pentru aceasta si noi te laudam, zicand asa: Bucura-te, ajutatorul si aparatorul celor din primejdii si din boli; bucura-te, al tuturor celor ce, cu credinţa dreapta si cu evlavie, se inchina catre racla sfintelor tale moaste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Bucura-te, lauda Trapezundei si fiul Bisericii celei dreptmaritoare; bucura-te, bucuria si ocrotitorul Moldovei si al Bucovinei; bucura-te, mangaierea tuturor celor din nevoi si din scarbe, care cer de la Dumnezeu prin tine izbavire.

Stih: Dreptul ca finicul va inflori si ca cedrul cel din Liban se va inmulţi.

Veniţi, iubitorilor de Hristos, sa laudam pe Marele Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, pe cel ce pururea se roaga pentru noi.

Fiind bolnav cu trupul si cu sufletul, catre tine vin, sluga buna a lui Hristos, dumnezeiescule Ioane, aju-ta-ma cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu.

Fiind in casa Domnului, fii mijlocitor catre Hristos Dumnezeu, Ioane Mucenice, ca sa daruiasca pace ţarii acesteia, intarire si liniste Bisericilor Sale si mantuire tuturor celor necajiţi.

Stih: in biserici binecuvantaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel.

Cei ce ritoricesc cele desarte raman fara cuvinte vazand slava cea mare pe care a aratat-o Hristos Dumnezeu spre tine, sluga Sa cea preainţeleapta.

Stih: Asteptand, am asteptat pe Domnul si a cautat spre mine si a auzit rugaciunea mea.

Milostiv fiind Stapanul Cel de obste, Hristos Dumnezeu, milostiv te-a aratat si pe tine, sluga Sa, spre folos tuturor celor care cer ajutorul Sau prin rugaciunile tale.

Stih: Strigat-au drepţii si Domnul i-a auzit pe dansii.

Cu cantari de bucurie si cu duhovniceasca praz-nuire, Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare savarseste sfanta pomenirea ta.

Stih: Multe sunt necazurile durerilor mele.

Toate ostile ingeresti, dumnezeiescule Mergator inainte, cei doisprezece Apostoli, Sfinţilor Marilor Ierarhi si facatori de minuni Nicolae si Spiridon, cu Santul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava si cu toţi sfinţii, impreuna cu Preacurata Maica a lui Dumnezeu, faceţi rugaciuni ca sa ne mantuim noi.

Apoi:

Rugaciunile incepatoare:
Sfinte Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru...

Troparele de umilinta:
Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule...
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Doamne, miluieste-ne pe noi...
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Usa milostivirii....

Ectenia intreita
Doamne miluieste (de 40 de ori).

Ectenie: Auzi-ne pe noi... Vosglas: Ca milostiv...
Ceea ce esti mai cinstita...

Otpustul.

De nu este preot, in loc de ectenie, se zice:
Doamne miluieste (de 40 de ori), apoi:

Stapane, Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugaciunile Sfantului Marelui Mucenic Ioan cel Nou, primeste rugaciunile noastre si ne izbaveste pe noi dintru toata nevoia si necazul.

Toata nadejdea noastra spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ne pe noi sub Sfant Acoperamantul tau.

Pentru rugaciunile Sfinţilor Parinţilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. Amin.


Acatistul
  

 

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Aparatorul si sprijinitorul crestinatatii, impotrivitorului si surpatorului paganatatii, mucenicului celui de curand aratat, ostasului lui Hristos celui adevarat, care ca un soare Bisericii rasaritului a stralucit si pe credinciosi de veselie i-a umplut, toti acum din suflet cantari de multumire si de lauda sa-i aducem, si cu dorire sa-i cantam: Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice a lui Hristos!

Icosul 1:

Ingerilor iubita si placuta a fost si mai inainte de patimire, vietuirea ta, purtatorule de chinuri al lui Hristos, Ioane. Caci cu trup material imbracat fiind, viata ingereasca pe pamant ai vietuit, cu milostenii si cu neincetate rugaciuni, apoi si cu chinuri. entru aceasta noi, dupa vrednicie, aceste laude aducem tie:

Bucura-te, ca prin postirile si rugaciunile tale cele necontenite, ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca prin milosteniile si lacrimile tale pe demoni i-ai infricosat;
Bucura-te, ca pe cei intristati i-ai mangaiat;
Bucura-te, ca pe cei bolnavi i-ai ajutat;
Bucura-te, ca in trup muritor te-ai aratat inger pamantesc;
Bucura-te, caci cu mintea ai fost om ceresc;
Bucura-te, ca din parinti binecredinciosi ai rasarit;
Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit ai pazit;
Bucura-te, ca din cetatea vestita Trapezunda ai iesit;
Bucura-te, ca prin toate faptele bune desavarsit te-ai impodobit;
Bucura-te, ca pe mare, negutator iscusit ai fost;
Bucura-te, ca negutatoria sufletului bine ai chibzuit;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 2:

Vazand, mucenice al lui Hristos, viclenia diavolului cea maiestrita asupra ta, prin cel de alta credinta, ca sa te departeze de la dreapta credinta, si cu intelepciunea data tie de la Dumnezeu, pricepand maiestriile lui, neprins de dansele ai ramas cu harul Celui Preainalt; pentru aceea ai si cantat: Aliluia!

Icosul 2:

Cunoscand clevetirea ereticului Reiz, de trei ori fericite, adusa asupra ta la eparhul Cetatii Albe, cel de credinta otomana, cum ca te-ai lepadat de adevarata credinta crestineasca, macar ca acela a te ademeni la aceasta in tot chipul s-a silit, tu nicidecum nu te-ai lasat a fi biruit; pentru aceea dupa cuviinta auzi de la noi acestea:

Bucura-te, ca pe Reiz de mincinos l-ai vadit;
Bucura-te, ca tu ca un turn ai ramas neclintit;
Bucura-te, ca momirile eparhului intru nimic le-ai socotit;
Bucura-te, ca toti cei ce au vazut acestea, folos au castigat;
Bucura-te, ca soarelui si luceafarului a jertfi nu ai voit;
Bucura-te, caci cu aceasta pe paganul cadiu l-ai dispretuit;
Bucura-te, caci creator al acestora pe singurul Dumnezeu
cel in Treime L-ai marturisit;
Bucura-te, ca n-ai primit a defaima;
Bucura-te, ca pe acestea le-ai numit planete, iar nu Dumnezeu;
Bucura-te, ca de aici s-a pornit tiranul spre a te chinui;
Bucura-te, ca ai mustrat pe erarhul inaintea tuturor;
Bucura-te, ca pe el mai vartos a se pleca tie l-ai indemnat;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 3:

De puterea harului Sfantului Duh fiind intarit, cu multa indrazneala catre ighemonul ai grait, viteazule ostas al lui Iisus:" Nu crede, o tirane, ca eu ma voi lepada vreodata de Hristosul meu, si ca ma voi inchina fapturii mai degraba decat Creatorului; sa nu-mi fie mie aceasta cat timp voi respira aerul acesta"; pentru care si cu mare glas ai cantat: Aliluia!

Icosul 3:

Erai, o purtatorule de chinuri al lui Hristos, cand acestea le ziceai catre eparhul, vesel la fata, si fara de sfiala sau frica; iar el, nemaiputand rabda si de maine aprinzandu-se, a poruncit sa fie aduse inaintea lui toiege multe, si de haine sa fii desbracat; dar tu, ca si cum altul ar fi fost, asa te aflai; pentru aceasta si noi unele ca acestea graim catre tine:

Bucura-te, ca, vazand toiegele acelea, nicidecum nu te-ai temut;
Bucura-te, ca din vederea acelora mai tare te-ai impotrivit tiranului;
Bucura-te, ca te-ai dezbracat de haine stricacioase;
Bucura-te, ca te-ai imbracat in porfira nepieritoare in ceruri;
Bucura-te, ca ai fost amenintat cu chinuri de moarte;
Bucura-te, ca tiranul mai cumplit s-a intartat, pentru ca tu nu ai bagat in seama acestea;
Bucura-te, ca ai infruntat pe acesta inaintea tuturor celor ce erau de fata;
Bucura-te, ca pe tine te-ai marturisit rob adevarat al lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca bine ai tinut asezamintele, pe care le-ai invatat de la parintii tai;
Bucura-te, ca n-ai primit a aduce jertfa zeilor ighemonilului;
Bucura-te, ca ai zis paganului sa nu intarzie de a te chinui;
Bucura-te, caci cu aceasta te-a trimis mai degraba la imparatia cerurilor;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 4:

Creatorului mai ales decat creaturii ai zis, cu suflet vitejesc, o mult-patimitorule, ca te vei inchina; pentru aceasta tiranul cel pagan, auzind astfel de cuvinte de la tine si pierzand nadejdea a te indupleca la voia sa, nebuneste s-a aprins de manie salbatica si a inceput sa te chinuiasca. Iar tu, mucenice al lui Hristos, barbateste rabdand, cu veselie Celui ce te intarea pe tine ai cantat: Aliluia!

Icosul 4:

Inima de diamant avand, cand ai patimit pentru dragostea celui dorit de tine, fericite al lui Hristos mucenice, intru nimic ai socotit chinurile, cu harul Lui fiind intarit; pentru aceea, ca peste o aspida inveninata ai calcat, si ai alergat spre mai cumplite chinuri cu bucurie; pentru care si de la noi auzi acestea:

Bucura-te, ca ai fost asternut gol pe pamant spre chinuire;
Bucura-te, ca ai avut ochii mintii sus la cer;
Bucura-te, caci cu toiege noduroase fara de mila fiind batut, n-ai slabit;
Bucura-te, ca chinuitorii, cumplit batandu-te, au obosit;
Bucura-te, ca vitejeste ai rabdat sa-ti fie trupul zdrobit in bucati;
Bucura-te, caci cu aceasta si mai mult la manie ai intaratat pe tiranul;
Bucura-te, ca de multe batai, carnurile lipite pe toiege au fost aruncate sus in aer;
Bucura-te, caci cu aceasta ai adunat pe ingeri spre a se minuna;
Bucura-te, ca ai rosit cu sangele tau pamantul;
Bucura-te, caci cu aceasta a strivit pe satana sub picioarele tale;
Bucura-te, ca pentru aceasta i-ai multumit stapanului Hristos;
Bucura-te, ca El te-a intarit a suferi alte chinuri mai cumplite;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 5:

Auzindu-te cei ce te chinuiau, fiii pierzarii, pe tine, mucenice, rugandu-te lui Dumnezeu, s-au umplut de mai multa manie si ami cumplit te-au schingiuit incat si glasul ti-a lipsit; iar tu, rabdatorule de chinuri, suferind cu barbatie chinul acesta, lui Hristos Celui ce te-a imputernicit, din adancul inimii ai cantat: Aliluia!

Icosul 5:

Cu lanturi de fier din porunca ighemonului fiind legat, ostasule a lui Hristos, Sfinte Ioane, ai fost arucat in temnita, si pastrat spre mai cumplite chinuri; si tot trupul tau de batai fiind sfarmat, a doua zi iarasi la judecata ai fost adus; dar, stand inaintea tiranului cu fata vesela, paganul Cadiu s-a mirat foarte si s-a spaimantat. Pentru aceea si noi cu laude ca acestea te intampinam:

Bucura-te, ca pentru Hristos ai fost legat cu lanturi de fier;
Bucura-te, caci cu acelea ai fost infricosat de tot pe diavolul;
Bucura-te, ca ai locuit in temnita intunecoasa, inchis fiind acolo;
Bucura-te, ca dupa aceea te-ai salasluit in raiul cel luminos;
Bucura-te, caci cu rani cumplite peste tot trupul fiind ranit, vesel te-ai aratat;
Bucura-te, ca de aceasta paganul tiran s-a minunat foarte;
Bucura-te, ca nu ai purtat grija de vindecarea ranilor trupului tau;
Bucura-te, ca prin aceasta sufletul tau mai frumos a inflorit;
Bucura-te, ca omul tau cel din afara s-a stricat;
Bucura-te, ca omul tau cel dinauntru a luat acum mai buna innoire;
Bucura-te, ca tiranul a pregatit si alte chinuri mai cumplite impotriva ta;
Bucura-te, ca si pe acelea tu le-ai primit cu dragoste;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 6:

Avand in minte bunatatile, pe care vrei sa le dobandesti, mucenice a lui Hristos, vrednicule de lauda, intelepteste ai rabdat toate schingiuirile, ruperile si sfasierea carnurilor; pentru aceea tiranul, umplandu-se nebuneste de si mai multa manie, si racnind ca o fiara salbatica, a poruncit ca iarasi sa fii chinuit mai cu asprime si fara de crutare sa fii batut. Iar cand se faceau acestea, tu cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6:

Atat de cumplit si fara de crutare ai fost batut, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, mucenice, incat si cele dinauntru ale tale s-au rupt; iar cei ce te chinuiau pe tine, obosind de atata crunta bataie, se schimbau unii dupa altii; dar tu, viteazule ostas al lui Hristos, nicidecum nu ti-ai schimbat gandul de la doritorul tau Iisus; ci te rugai Lui mai cu dinadinsul in adancul inimii tale, ca sa-ti dea rabdare pana la sfarsit. Pentru aceasta si noi, ajutati fiind de rugaciunile tale, glasuim unele ca acestea:

Bucura-te, ca tu nu ai pierdut rabdarea, cu cruzime fiind batut pentru Hristos;
Bucura-te, ca au obosit chinuitorii, cei ce te bateau;
Bucura-te, ca aceia, ostenind, se schimbau unii dupa altii;
Bucura-te, ca mintea ta sta la dumnezeu, Cel ce te intarea;
Bucura-te, ca trupul tau a fost ranit si sfasiat pana la cele dinaunatru;
Bucura-te, ca Hristos cu darul Sfantului Duh te-a cercetat din inaltime;
Bucura-te, ca toti cei adunati la acea priveliste, au infruntat pe judecator, pentru o cruzime ca aceea;
Bucura-te, ca din cer ti-ai tesut tie haina nefacuta de mana;
Bucura-te, caci chinuitorii s-au saturat de a mai bate cinstitul tau trup;
Bucura-te, caci credinciosii s-au umplut de multa jale, vazandu-te pe tine;
Bucura-te, ca ai simtit pe trupul tau ranile lui Hristos;
Bucura-te, ca si El ti-a gatit tie cununa nevestejita in ceruri;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 7:

Nemaiavand paganul tiran nici un fel de chin, o de trei ori fericite mucenice, a poruncit sa fie adus un cal neinvatat si sterp, si sfintele tale picioare sa fie legate tare de coada lui si sa te poarte si sa te tarasca pe toate strazile cetatii; iar tu, ostasule al lui Hristos, asa fiind tarat, te-ai facut priveliste ingerilor si oamenilor si cantai lui Dumenzeu: Aliluia!

Icosul 7:

Strain cu adevarat si neobisnuit chin ti-a nascocit tie, patimitorule al lui Hristos, paganul cadiu. Ca tarat fiind tu de cal in fuga mare pe la locurile cele aspre ale cetatii, bucati de carne din trupul tau pe pietre ramaneau, capul ti se zdrobea si credinciosii cei ce te priveau s-au umplut de multa jale. Iar tu, avand mintea ridicata catre Dumnezeu, in taina te rugai Lui; de acestea noi robii tai minunandu-ne, laude ca acestea aducem tie:

Bucura-te, ca prin chinuirea ta cea cumplita te-ai facut marturisitor al Sfintei Treimi;
Bucura-te, ca prin rabdarea ta cea cu tarie te-ai aratat intemeietor al dreptei credinte;
Bucura-te, ca aprins ai fost de focul dragostei celei negraite catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca pentru Dansul ai suferit sfarmarea trupului tau;
Bucura-te, ca te-ai facut pricina de veselie ingerilor;
Bucura-te, ca ai fost trista privire credinciosilor;
Bucura-te, ca trantit fiind pe pietre capul tau cel sfant s-a zdrobit pentru Hristos;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale s-a strivit de tot capul balaurului cel nevazut;
Bucura-te, ca pamantul ca o boia s-a vopsit cu sangele cel curs din tine;
Bucura-te, ca in imparatia cerurilor Hristos cununa acum ti-a daruit;
Bucura-te, ca pentru Dansul pe pamant ai patimit;
Bucura-te, ca impreuna cu Dansul in imparatia Lui te-ai salasluit;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 8:

Vazandu-te, mucenice al lui Hristos, neamul cel rau credincios, cand erai tarat de cal pe strazile lor, unii te luau in batjocura, altii isi strambau fetele lor si aruncau in tine cu ce aveau in mana, altii afceau ras si lucruri necuviincioase. Iar tu, viteazule ostas, toate acestea cu bucurie si cu multumita le rabdai, pentru Cel ce te intarea e tine, cantand neincetat: Aliluia!

Icosul 8:

Cu totul avand pe Iisus in sufletul si mintea ta, purtatorule de chinuri, si luptele tale fiind acum spre sfarsit, unul din cei ce te batjocurea, in casa sa alergand si o sabie goala apucand, cu dansa a taiat cinstitul si sfantul tau cap, si astfel luminat ti-ai dat sufletul in mainile Celui dorit de tine; pentru care sfarsit auzi si de la noi acestea:

Bucura-te, ca ai luat de la oameni infruntare si defaimare pentru Hristos;
Bucura-te, caci cu acestea ai urmat lui Iisus, Cel defaimat de ei;
Bucura-te, ca ai fost lovit de ei, cu orice li se intamplase a avea in maini;
Bucura-te, ca si Hristos tot asa a patimit pentru noi pacatosii;
Bucura-te, ca neamul cel rau credincios cu sabia a taiat cinstitul tau cap;
Bucura-te, ca si Iisus a incununat cu stralucita coroana sfantul tau crestet;
Bucura-te, a nevointa ta cea mucenicesca acum s-a savarsit;
Bucura-te, ca esti preamarit impreuna cu mucenicii in locasurile cele ceresti;
Bucura-te, ca acum noi credinciosii te avem pe tine mijlocitor prea fierbinte catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca rugaciunile tale catre Dansul sunt bine-primite;
Bucura-te, ca amintirea ta se serbeaza in toata Biserica;
Bucura-te, ca numele tau este marit de toti cei drept-credinciosi;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 9:

Dupa taierea cinstitului tau cap, si dupa despartirea sfantului tau suflet de trup, mucenice prealaudate, trupul tau zacea impreuna cu capul cel taiat, neingropat si in seama nebagat. Iar noapte facandu-se, o minune preamarita s-a vazut: asupra moastelor tale ardeau faclii in chip de stalp pana la cer si barbati imbracati in vesminte albe tamaiau imprejurul trupului tau si cantau cuvinte de negrait, cu care impreuna si tu cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Ritori cu frumoase cuvinte nu pot spune cantarile pe care le cantau ingerii imprejurul moastelor tale, mucenice de trei ori fericite; iar un oarecare iudeu, auzindu-i si parandu-i-se ca sunt oameni pamantesti, a luat un arc si a incercat a segata intr-insii; dar nimic n-a izbutit, ci mai vartos s-a facut vrednic de plans in vederea tuturor. Pentru aceasta si noi de o minune ca aceea, spaimantandu-ne, graim tie unele ca acestea:

Bucura-te, ca de ingeri te-ai invrednicit a fi petrecut;
Bucura-te, ca a privit din cer spre moastele tale;
Bucura-te, ca deasupra moastelor tale s-a vazut stalp de foc pana la cer;
Bucura-te, ca minunea aceasta a inspaimantat pe multi;
Bucura-te, ca iudeul acela a fost pedepsit de puterea dumnezeiasca;
Bucura-te, ca aceasta s-a facut spre mai mult lauda a moastelor tale;
Bucura-te, ca tot poporul a alergat sa priveasca pe iudeul acela;
Bucura-te, ca dupa marturisirea lui, inaintea tuturor, a fost dezlegat de pedeapsa;
Bucura-te, ca tiranul, fiind instiintat de aceasta minune, s-a temut foarte;
Bucura-te, ca din aceasta pricina a poruncit crestinilor sa te inmormanteze;
Bucura-te, ca, ingropat fiind, Biserica a primit cinstitul tau trup;
Bucura-te, ca sfantul tau suflet s-a odihnit in locasurile cele ceresti;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!


Condacul 10:

O, mucenice mult-patimitorule, parasul si vanzatorul tau, vrand intr-una din nopti sa fure cinstitul si prea chinuitul tau trup, si la patria sa sa-l duca, tu ostasule a lui Hristos, te-ai aratat degarba in somn preotului bisericii aceleia si de aceasta l-ai instiintat; iar el indata a alergat la biserica si cinstitele tale moaste din mainile lui le-a apucat; pentru care, bucurandu-se, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

Pretioasele si sfintele tale moaste, prin purtarea ta de grija, mucenice a lui Hristos, scapand neluate de cei de alt neam, inauntrul altarului au fost duse si asezate langa sfanta masa, unde totdeauna pentru mantuirea noastra se jertfeste Mielul lui Dumnezeu, aruia si tu te-ai adus jertfa; credinciosii fiind instiintati de aceasta au laudat pe atotputernicul Dumnezeu, Cel ce mareste pe sfintii Sai, cu care si noi cantari de laude ca acestea iti aducem tie:

Bucura-te, ca cinstitele tale moaste au scapat nefurate si nevatamate;
Bucura-te, ca cei de alt neam au fost alungati cu rusine si deserti;
Bucura-te, ca inauntrul altarului moastele tale au fost asezate de preotii Bisericii;
Bucura-te, caci credinciosii s-au bucurat de aceasta;
Bucura-te, ca acolo au fost savarsite neincetate minuni printr-insele;
Bucura-te, ca si demonii au fost alungati din multi oameni;
Bucura-te, ca uneori s-a aratat stalp de foc din cer deasupra lor;
Bucura-te, ca alte ori si ingerii s-au pogorat spre dansele;
Bucura-te, ca uneori din ele a iesit buna mireasma de negrait;
Bucura-te, ca prin ele s-au tamaduit toate feluirile de boli;
Bucura-te, ca pretuntindeni a strabatut vestea minunii ce s-a facut;
Bucura-te, ca Dumnezeu bine a voit ca vestirea ta sa ajunga si pana la marginile pamantului;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 11:

Impodobite fiind cu harul de tot felul de minuni cinstitele si sfintele tale moaste, mucenice al lui Hristos, vrednicule de lauda, toti dreptcredinciosii le cinstesc si le saruta. Pentru aceea tu, avand indrazneala catre Dumnezeu, Stapanul tuturor, mijloceste acestora, de la Dansul in viata aceasta sanatate trupeasca si in veacul ce va sa fie mantuire sufleteasca, cantand: Aliluia!

Icosul 11:

Faclie cu totul luminoasa fiind cinstitele tale moaste, mucenice mult-chinuite, pusa in sfesnicul Bisericii si luminand mult timp partea locului unde ai patimit, dupa aceea, prin vrerea lui Dumnezeu si prin staruinta unui drept credincios domn, in tara Moldovei adusa fiind, neincetat lumineaza si raze de minuni, spre toti cei ce alearga la ele cu credinta, revarsa. Pentru aceea si noi de acelasi dar impartasindu-ne, graim tie:

Bucura-te, raza a luminii celei neinserate si ganditoare;
Bucura-te, ca peste toate partile cele de sub cer esti luminator;
Bucura-te, luceafar prealuminos al zilei celei neinserate;
Bucura-te, ca si de la noi prin oarecare iconomie ai fost adus in alta parte;
Bucura-te, ca si acolo multa vreme razele ti-au stralucit;
Bucura-te, ca iarasi inapoi ai venit prin vrerea lui Dumnezeu;
Bucura-te, smirna totdeauna binemirositoare in Biserica lui Hristos;
Bucura-te, ca impartasesti de buna mireasma pe toti cei ce alearga la tine;
Bucura-te, vas de mir neimputinat si de nenumarate vindecari incapator;
Bucura-te, ca imparti indeajuns tuturor celor ce au trebuinta;
Bucura-te, ca Imparatului cerurilor a varsat peste tine slava si mare cuviinta;
Bucura-te, ca ne-ai indestulat si pe noi de darul tamaduirilor a tot felul de neputinte;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 12:

Dar luand de la Dumnezeu, intru tot laudate si mult-patimitorule mucenice, vindeci pe toti de tot felul de boli, nu numai trupesti, ci si sufletesti; iar acum, stand inaintea lui Hristos, Celui ce te-a intarit pe tine spre patimire, nu inceta mijlocindu-ne mantuire sufleteasca si noua celor ce cu dragoste si cu multa cucernicie serbam amintirea ta si cantam neincetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Laudand, cantand si fericind chinurile tale cele cu multa durere, rabdarea cea pana in sfarsit, vitejia si barbatia cea nebiruita ce ai aratat in trupul cel ca de diamant, pe care Hristos puitorul de nevointa l-a preaslavit in cer si pe pamant, si noua nevrednicilor ni l-a daruit, sfinte mare mucenice Ioane, graim tie acestea:

Bucura-te, ca esti impreuna-locuitor si petrecator cu ostile ingeresti;
Bucura-te, ca esti dus si cu dragoste petrecut la locasurile cele ceresti de cetele mucenicesti;
Bucura-te, ca esti incununat cu marire de insasi mana Imparatului Hristos;
Bucura-te, ca Insusi Domnul te-a luat pe tine la repaosul cel vesnic dupa m ltele patimiri;
Bucura-te, ca ti-ai adunat comoara nejefuita in ceruri;
Bucura-te, ca ai agonisit plata multa acum intru stralucirile sfintilor;
Bucura-te, ca in incercari si nevoi esti noua tare ajutator;
Bucura-te, ca esti firbinte solitor bucuriei si slavei celei vesnice;
Bucura-te, ca esti izvor nedesertat de vindecari neputinciosilor;
Bucura-te, ca esti o curgere neincetata de mangaieri celor intristati;
Bucura-te, ca prin tine avem nadejde a fi scapati de toate relele intamplari vatamatoare si nefolositoare;
Bucura-te, ca prin tine asteptam a dobandi bunatatile cele de-a pururea fiitoare;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, mult-patimitoare al lui Hristos, Sfinte si mare mucenice Ioane, primind aceasta umilinta rugaciune a noastra, ce se aduce tie acum din inima, ne izbaveste pe noi de toate vatamarile sufletesti si trupesti, de vrasmasii cei vazuti si nevazuti si de chinul cel vesnic, cu rugaciunile tale cele bine-primite de Dumnezeu, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, in locasurile sfintilor, sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Ingerilor iubita si placuta a fost si mai inainte de patimire, vietuirea ta, purtatorule de chinuri al lui Hristos, Ioane. Caci cu trup material imbracat fiind, viata ingereasca pe pamant ai vietuit, cu milostenii si cu neincetate rugaciuni, apoi si cu chinuri. entru aceasta noi, dupa vrednicie, aceste laude aducem tie:

Bucura-te, ca prin postirile si rugaciunile tale cele necontenite, ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca prin milosteniile si lacrimile tale pe demoni i-ai infricosat;
Bucura-te, ca pe cei intristati i-ai mangaiat;
Bucura-te, ca pe cei bolnavi i-ai ajutat;
Bucura-te, ca in trup muritor te-ai aratat inger pamantesc;
Bucura-te, caci cu mintea ai fost om ceresc;
Bucura-te, ca din parinti binecredinciosi ai rasarit;
Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit ai pazit;
Bucura-te, ca din cetatea vestita Trapezunda ai iesit;
Bucura-te, ca prin toate faptele bune desavarsit te-ai impodobit;
Bucura-te, ca pe mare, negutator iscusit ai fost;
Bucura-te, ca negutatoria sufletului bine ai chibzuit;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

si Condacul 1:

Aparatorul si sprijinitorul crestinatatii, impotrivitorului si surpatorului paganatatii, mucenicului celui de curand aratat, ostasului lui Hristos celui adevarat, care ca un soare Bisericii rasaritului a stralucit si pe credinciosi de veselie i-a umplut, toti acum din suflet cantari de multumire si de lauda sa-i aducem, si cu dorire sa-i cantam: Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice a lui Hristos!
Amin!

Sursa: http://sfantulioancelnou.ro/