CUVÂNT DE ÎNVATATURA AL SFÂNTULUI ANTIM IVIREANUL LA DUMINICA LASATULUI DE BRÂNZA (I)

CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ  AL

SFÂNTULUI IERARH MARTIR ANTIM IVIREANUL

„LA DUMINECA LĂSATULUI DE BRÂNZĂ”

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul

 - 27 septembrie -

Tropar, glasul al 8-lea:

Sfinte Părinte Ierarhe Antim, după vrednicie ai fost rânduit păstor şi învăţător al turmei celei cuvântătoare şi cu înţelepciune dumnezeiască revărsând râurile sfintelor tale cuvinte, viaţa ţi-ai pus-o pentru păstoriţii tăi şi cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos Dumnezeu - pe care roagă-L, să dăruiască pace şi mare milă celor ce săvârşesc sfânta pomenirea ta.

Cu rugăciunea să cérem de la Dumnezeu mântuire sufletelor noastre că ni-o va da, după cum singur Hristos zice: Céreţ că să va da voao. Că rugăciunea ce să face cu căldură, den inimă, pătrunde ceriurile și întră în urechile lui Dumnezeu. Zice și sfântul Ioann Zlatoust, cum că unde să face rugăciunea cu mulţemită, vine darul Duhului Sfânt și dracii să gonesc şi toată putéria potrivnicului să depărtează şi fuge. Și iarăşi într-alt loc zice cum că rugăciunea iaste pază curăţeniei, pecéte fecioriei, oprélişte mâniei, ţinére mândriei, curăţenie zavistiei, pierzare urgiei şi temeiu păcii; şi în scurte cuvinte, cela ce face rugăciune, vorbéşte cu Dumnezeu.

Cu postul să ne uşurăm trupul, să ne limpezim mintea şi să ne bucurăm cu sufletul, ca să vie darul lui Dumnezeu asupra noastră, care post trebuie să-l facem cu rugăciuni amestecat. Că precum nu sunt dulci bucatele făr de sare, aşa nici postul făr de rugăciuni.

La a doaoa carte, la încéperea postului zice sfântul Grigorie cum că postul iaste pace de obşte a sufletului și a trupului, traiu fărde turburare, petrecanie cu bună întocmire, viaţă ce veseléşte pre Dumnezeu și întristează pre vrăjmaşul; că precum sunt păzitori celor ce postesc sfinţii îngerii şi-i feresc de toate primejdiile, aşa sunt şi celor ce nu postesc păzitori dracii şi-i îndeamnă la multe păcate.

Drept acéia trebuie să ne ostenim ca să nu avem părtăşe cu diavolul, că nu s-au făcut nimeni ucenic bunătăţilor din cei ce s-au îndestulat cu mâncări, după pohta lor, nici din cei ce iubiia răsfăţările s-au făcut sfânt, nici din cei ce-au vieţuit trupéşte s-au făcut părtaş împărăţiei ceriului.

Ştiu bine că nu ne va lăsa obiciaiul și năravul cel rău ca să ne postim de bucate; ce încailea să ne postim de răutăţ, că spre mâncare (n-am cum mai zice într-alt chip) ne îndeamnă blestematul acesta de pântece, dară a face rău n-avem îndemnător pre nimeni. Că trupului îi trebuiaște mâncare, iar sufletului nu-i trebuiaşte răutăţ; şi din mâncare cunoşti (la focul) oarecare dulceaţă, iar din răutate nu să cunoşti alt nimic, fără numai vătămare de suflet şi călcare de lége.

Fragment din lectura