Pagini

vineri, 9 octombrie 2009

PAŞI ECUMENIŞTI: DE LA RAVENNA LA ELOUNTA (I)

PAŞI ECUMENIŞTI: DE LA RAVENNA LA ELOUNTA
(I)
Conferinţă ţinută în Sala Societăţii Arheologice (Universităţii 22) pe 24 noiembrie 2008 la împlinirea a 50 de ani de la întemeierea Uniunii Panelenice Ortodoxe.

Arhim. Sarantis Sarantou,
preot slujitor la Sfânta Biserică a Adormirii Născătoarei de Dumnezeu – Amarousios


       Se subînţeleg îndatoratele noastre mulţumiri faţă de Societatea Arheologică, care pune la dispoziţia „Uniunii Ortodoxe Panelenice” sala oficială, spre sărbătorirea celor cincizeci de ani de viaţă, activitate, misiune în poporul lui Dumnezeu elen şi nu numai. Smeritele noastre urări, ale colaboratorilor „Orthodoxos Typos” (Presa Ortodoxă), sunt: Cei cincizeci de ani să se dubleze şi să se înmulţească în principal ca ofrandă calitativ divino-umană adusă Ortodoxiei şi de ce nu comunităţii universale.
    Omilia încredinţată micimii mele va avea o „idioritmie”. Partea care se aseamănă cu epilogul o voi aşeza ca prolog, deoarece constituie rezumatul întregii omilii ce-i urmează, dar şi pentru că provine din condeiul renumitului, prolificului şi mult experimentatului bărbat, celui mai potrivit să se preocupe şi să evalueze tema pe care o semnalează titlul omiliei de astăzi.
    Citez ultima jumătate de pagină din critica foarte simplă, dar şi consistentă pe care o face textului de la Ravenna respectabilul profesor universitar din Atena, domnul Ioannis Kornarakis, critică ce are ca titlu: „Textul de la Ravenna – masca Dialogului Teologic”.
    „Textul de la Ravenna este scris de o mână romano-catolică (lit. papală – n. tr)! Reprezentanţii ortodocşi înseamnă că au semnat cu ochii închişi! Cum poate cineva să fie de acord, când se pretinde aşa ceva?    
a) Este caracteristică deasa folosire în text a cuvântului „document”, pe care noi în diferitele noastre texte nu îl folosim.
    b) Ortodocşii care au semnat textul de la Ravenna au semnat şi acceptarea adaosului „Filioque”! În paragraful 13 se menţionează: „Autoritatea în Biserică aparţine lui Iisus Hristos Însuşi, Unicul Cap al ei. Prin Sfântul Lui Duh, Biserica, ca Trup al Lui, participă la autoritatea Lui” (Ioan 20: 22-23). Domnul are propriul Lui „Sfânt Duh”, deoarece conform kakodoxiei (relei-credinţe) papale, ca al Lui, (propriu Lui), „purcede” de la Acelaşi!
    c) În paragraful 45 al textului, se hotărăşte dinainte ca rolul episcopului Romei să fie studiat (într-o discuţie viitoare) pe baza învăţăturilor Conciliilor I şi II de la Vatican!

    Textul arată că prin „buna” intenţie (dispoziţie) şi a reprezentanţilor ortodocşi, primatul papei funcţionează deja în greul Ortodoxiei sau – mai bine zis – a ortodocşilor cu „deficienţă” ortodoxă „eclesiologică”!
    Din puţinele rânduri pe care le-am citat din eminentul profesor, domnul Kornarakis, ne dăm seama deja că Comisia Mixtă Internaţională de Dialog dintre catolici şi ortodocşi a semnat în octombrie 2007 la Ravenna acest text pe care l-au numit „document”.
    Aşadar, dintru început, devine sesizabil că şi ortodocşii au semnat în acord cu catolicii kakodoxia papalului „filioque”. De asemenea, se hotărăsc dinainte să studieze rolul episcopului Romei în baza învăţăturilor catolicilor de la Conciliile I şi II Vatican. L-au botezat pe papă Episcop al Romei şi ai noştri şi înaintează având ca instrument ultimele două Concilii de la Vatican ca să-l accepte ca „protos” – primul.
    Desigur, domnul profesor Kornarakis face şi alte observaţii, pe care le vom include în cadrul cuvântului nostru, ca binevenite pentru un asemenea text ameninţător, care a fost deja aruncat la bazele viitorului text de la Elounta. Se aşteaptă ca ambele texte de la Ravenna şi de la Elounta să dea în 2009, la întrunirea în Cipru a Comisiei Mixte Internaţionale, textul definitiv în care, după cum se speculează de către unii, Comisia să accepte primatul papei ca primat Diaconal (al Diaconiei, de slujire).
    Astfel se va adeveri ceea ce a spus teologul romano-catolic Pierre Dipre cu 40 de ani în urmă conferenţiarului pe atunci al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Atena şi acum egumen al Sfintei Mănăstiri a Cuviosului Grigorie din Sfântul Munte Athos, Părintele Arhimandrit Gheorghe Kapsanis, şi anume că: primatul papal vi-l vom formula în aşa fel încât credincioşii voştri să nu se scandalizeze.
    Problema este: Vom înghiţi această terminologie (serologie) sau o vom voma?
    Să vedem drumul dialogului puţin mai analitic.
    Preludiu cu eşec pentru dialogul între catolici şi ortodocşi, numeşte domnul Ioannis Kornarakis textul catolic cu semnătura papei care a circulat în iunie 2007 cu titlul: „Răspunsuri la întrebări referitoare la puncte de vedere (teze) în jurul învăţăturii despre biserică”.
    Se presupune că poporul întreabă, iar răspunsurile le dă papa Benedict după cum urmează:

      1. Singura biserică adevărată este cea Catolică, una şi unică.
      2. Biserica Catolică este condusă de papă ca succesor direct al Apostolului Petru şi de Episcopii care se află în comuniune cu el.
     3. Celelalte biserici au o deficienţă (lipsă) eclesiologică. Mai exact, papa consideră „Bisericile” protestante cu deficienţe mari, iar pe cea Ortodoxă cu deficienţe mai puţine, pentru că nu acceptă primatul şi infailibilitatea.

    Pe pagina sa personală de internet, papa Benedict al 16-lea, printr-un comunicat scurt, dar clar, vrea să arate că nu dă o aşa mare importanţă „documentului” de la Ravenna, alcătuit între 8 şi 14 octombrie 2007, ci că doar se bazează pe problematica textelor de la Monaco 1982, Bari 1987 şi Noul Valaam 1988. Benedict al 16-lea confirmă deschis faţa new-age-istă a papismului prin strălucitul său bilingvism.
    Ca ortodocşi putem să ne împotrivim papilor în bilingvism sau plurilingvism, având o atât de bogată Tradiţie cristalizată sinodal-democratic? Prin acest comunicat al său, Benedict al 16-lea desfiinţează în principal paragraful al 46-lea al proclamaţiei comune de la Ravenna, în care toţi participanţii catolici şi ortodocşi nu-şi ascund bucuria pentru viitorul favorabil al acestui text şi al perspectivelor sale.
    Din iunie 2007 până în octombrie 2007 au trecut patru luni, în timpul cărora partea ortodoxă putea să se împotrivească oportun declaraţiilor provocatoare ale papei Benedict. Cel mai bine ar fi fost, desigur, dacă ar fi avut generozitate, chiar şi din raţiuni de politeţe lumească, însuşi papa să facă nişte noi declaraţii, după cum fac întotdeauna şefii de stat şi să tempereze anterioarele declaraţii ale sale - provocatoare pentru ortodocşi, în vederea apropiatului dialog de la Ravenna. Ori, aşa ceva nu s-a întâmplat.
    După aceste Răspunsuri – declaraţii papale, Sfântul Sinod al Bisericii Eladei a trimis un act cu data 8 octombrie 2007 Copreşedintelui Comisiei Mixte de Dialog între Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică, IPS Ioan, Mitropolit de Pergam şi l-a însărcinat să ceară explicaţii părţii catolice în cadrul dialogului de la Ravenna pentru poziţiile şi vederile eclesiologice din textul Răspunsurilor, pentru că acestea problematizează Biserica Ortodoxă.
    Din citirea „documentului” de la Ravenna însă, ne dăm seama uşor ori că nu s-a atins deloc acest subiect de către ÎPS Copreşedinte, ori că nu i s-a permis, pentru că Răspunsurile papei ca infailibile nu pot fi contestate..
    Logica ortodoxă comună, simplă şi sănătoasă spune: De vreme ce dialogul teologic nu se exercită de pe picior de egalitate de către ambele părţi, cum este posibil să înainteze? Cum este posibil să rămână membrii părţii ortodoxe într-un dialog atât de important, când cunosc dintru început, de dinainte, că participă la dialog ca membrii ai unei biserici care a fost deja caracterizată deficitară, graţie insistenţei papale cunoscută tuturor?
    Aşadar, dată fiind trimiterea actului Sfântului Sinod al Bisericii Eladei Copreşedintelui Comisiei Mixte şi dat fiind şi faptul că a fost ignorat conţinutul său şi de către Copreşedinte şi de către Comisie – după cum se pare – avem tot dreptul ca membrii egali ai Bisericii Ortodoxe să protestăm împreună nu doar pentru soarta actului, ci şi pentru conţinutul „documentului” şi pentru valoarea sa. După cum se termină, şi acest „document” de la Ravenna va avea soarta născocitelor texte papale, ca cea a Dispoziţiilor Pseudo-Isidoriene care la un moment dat istoric au fost folosite la jumătatea secolului al 9-lea pentru susţinerea ideilor teocratice ale papilor împotriva ideilor teocratice ale împăraţilor. Atunci, s-a susţinut că papa este capul lumii. Astăzi ce valoare poate să aibă „documentul” de la Ravenna? Poate cel mai bine să concureze născocitele texte ev-medievale.
 (Va urma)

(traducere din limba greacă de monahul Leontie din Săptămânalul Uniunii Panelenice, „Orthodoxos Typos”, nr. 1761 din 5 decembrie 2008, pp. 1 şi 5)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu