CANON DE RUGĂCIUNE ÎMPOTRIVA EREZIEI ŞI APOSTAZIEI ŞI PENTRU ÎMPĂCAREA BISERICII

CANON DE RUGĂCIUNE ÎMPOTRIVA

EREZIEI ŞI APOSTAZIEI ŞI

PENTRU ÎMPĂCAREA BISERICII

(facere a Sfântului Ierarh Petru Movilă)

Sfinţii Trei Noi Ierarhi

Cântarea 1:

Irmos

Pe Tine, Hristoase Împărate, Care credinţa cea adevărată, în Tine ai pus-o ca piatră şi temelie de nezdruncinat a Bisericii Tale, Care ne-ai lăsat făgăduinţa neamăgitoare că Biserica nu va fi biruită de porţile iadului, răscumpărând-o cu cinstitul Tău Sânge, Te rugăm cu lacrimi: izbăveşte-ne grabnic de necazurile ereticeşti de acum şi de strâmtorările apostaţilor.

S-au deschis porţile iadului, buzele hulitoare de Dumnezeu, ca să înghită fără milă Sfînta Ta Biserică, dar Tu, adevăratule Împărat, Hristoase, închide-le, pune stavilă cu puterea Ta cea dumnezeiască. Te rugăm cu inima frîntă, izbăveşte Biserica de toate strîmtorările, căci ai răscumpărat-o cu sîngele Tău cel curat.

Tu eşti piatra cea din capul unghiului şi Capul Trupului Tău, Capul Bisericii Tale, Hristoase Împărate. Loveşte-i cu lemnul Crucii Tale pe câinii care o tulbură şi o dezbină, iar ei dăruieşte-i pace cu dumnezeiasca Ta putere, căci ai răscumpărat-o cu Sângele Tău cel curat.

Pe tine, Maică binecuvântată, pântece care L-ai purtat pe Dumnezeu, chezăşie şi acoperemânt al neamului creştinesc, te rugăm din inimă: ocroteşte turma Fiului tău, care este tulburată de lupii cei fioroşi, şi izbăveşte-o de năvala lor ucigătoare de suflet, căci Fiul tău şi Dumnezeul nostru a răscumpărat-o cu sîngele Său curat.

 Sfântul Atanasie cel Mare

Cântarea a 3-a

Irmos

Tu, Mîntuitorule şi Iubitorule de oameni, Care vezi prigonirea Bisericii Tale de către duşmanii cei vicleni, milostiveşte-Te şi ascultă rugăciunea noastră şi, milostiv fiind, izbăveşte-o degrabă de toate necazurile şi scârbele, şi întăreşte-o în pacea adâncă pe piatra mărturisirii adevărate, ca să Te slăvim cu toţii într-un gând pe Tine, Cel ce eşti Dumnezeu deofiinţă cu Tatăl şi cu Duhul.

S-au sculat lupi grei, Doamne, speriind şi împrăştiind fără milă turma Ta de oi cuvântătoare, şi încearcă să o înghită cu amăgirea cea diavolească; dar Tu, Hristoase, păstorule bun care Ţi-ai dat viaţa pentru noi, slobozeşte-ne de fiarele acestea şi izbăveşte-ne degrabă, ca să Te slăvim cu toţii într-un gând, pe Tine, Cel ce eşti Dumnezeu deofiinţă cu Tatăl şi cu Duhul.

S-au sfătuit apostaţii şi păgânii să dărâme Biserica Ta, Hristoase, cu amăgirile cuvintelor mincinoase, dar noi cu lacrimi ne rugăm Ţie: adunările acestora împrăştie-le, precum de demult ai împrăştiat adunătura de neamuri la zidirea turnului şi nimiceşte-le, ca să Te slăvim cu toţii într-un gînd, pe Tine, Cel ce este Dumnezeu deofiinţă cu Tatăl şi cu Duhul.

Marie, Născătoare de Dumnezeu, Care L-ai născut pe Mîntuitorul şi Izbăvitorul lumii, cu rugăciunile tale, scapă Biserica Fiului Tău de toate nenorocirile, necazurile şi vicleşugurile schismatice, ca să-L slăvim cu toţii într-un gând pe Hristos, Cel ce este Dumnezeu deofiinţă cu Tatăl şi cu Duhul.

Sfântul Marcu Evghenicul



Cântarea a 4-a:

Irmos

Ca să izbăveşti Biserica Ta de amăgirea duşmanului, Stăpâne Hristoase, Ţi-ai vărsat fără cruţare sângele, iar acum, Iubitor de oameni fiind, Te rugăm s-o izbăveşti de toate ereziile nou-urzite şi de amăgirile schismatice şi să o păstrezi nestricată.

Fără milă şi-au ascuţit trădătorii dinţii şi, precum fiarele, au căscat gurile ca să înghită Biserica Ta, Hristoase Împărate, dar Tu sfarmă-le dinţii amăgitori, păzind de ei nevătămată turma Ta, ca un Iubitor de oameni.

Te rugăm cu râvnă, Mântuitorule, spre ruşinarea amăgitorilor duşmani să înţelepţesti cu înţelepciunea Ta cea dumnezeiască inimile întâi-stătătorilor Bisericii, şi cu lumina cunoaşterii Tale sfinţeşte propovăduirea lor şi luminează-le mintea, ca un Iubitor de oameni, pentru întărirea credinţei celei întru Tine.

Stăpână Preacurată, mintea desfrânată a apostaţilor tari de cerbice biruieşte-o cu puterea neadormită a rugăciunilor tale şi adu-i în Biserica Ortodoxă, alungă degrabă din inima lor bezna amăgirii, ca să slăvească dimpreună cu noi, cu dreaptă credinţă, pe Hristos, Iubitorul de oameni.

Cântarea a 5-a:

Irmos

Hristoase, Iubitorule de oameni, dă ierarhilor Tăi şi tuturor cârmuitorilor Bisericii Tale priceperea de a îndrepta cu dreptate cuvântul adevărului Tău, Mântuitorule, şi toate ereziile şi apostaziile stârpeşte-le, Binefăcătorule multmilostiv.

Ne rugăm Ţie, Hristoase, dăruieşte Bisericii Tale darul de a Te slăvi în pace, în dreaptă credinţă, Iubitorule de oameni; şi, scoţând-o degrabă din răutăţile şi prigoanele dăunătoare, izbăveşte-o de toate nevoile care vin din partea apostaţilor ce au înconjurat-o, Binefăcătorule multmilostiv.

Cu de-a sila sfâşie apostaţii amăgitori haina Bisericii Tale, Hristoase, ţesută din înalta cuvântare de Dumnezeu; dar Tu, Bunule, cu puterea Ta cea dumnezeiască, grăbeşte-Te şi scoate-o şi scap-o din cursele lor pierzătoare de suflet, Binefăcătorule multmilostiv.

Viţei graşi au înconjurat Biserica Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, şi, ca s-o înghită, şi-au căscat fălcile hulitoare, răcnind ca nişte lei, dar tu, ajutoare puternică creştinilor la nevoie fiind, vino acum şi degrabă stârpeşte-i pe ei, rugându-te cu sârguinţă pentru noi lui Hristos, Binefăcătorul multmilostiv.

Sfântul Cosma Protosul Sfântului Munte

Cântarea a 6-a:

Irmos

Valurile mării amăgitoare s-au înălţat peste măsură spre înecarea Bisericii Tale, Hristoase, dar acum Tu, precum de demult sculându-Te ai oprit marea cea văzută, opreşte valurile ei, şi cu rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi izbăveşte Biserica Ta de la înecul ducător la pierzanie.

Apostaţii şi-au încordat arcul şi au scos armele ca să-i omoare pe robii Tăi săraci şi sărmani, care cred cu dreptate în Tine, dar Tu, Hristoase, cu rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, fă ca armele acelora să intre în inimile lor şi arcurile lor să se frângă, şi pe noi să nu ne rănească deloc.

Din adâncul inimii, ne închinăm cu lacrimi Ţie, Hristoase Împărate, rugându-ne cu râvnă: izbăveşte Biserica Ta de aceste nenorociri şi de clevetirea grea a potrivnicilor şi păstreaz-o nevătămată şi în adâncă pace, spulberând degrabă toate ereziile şi apostaziile cu rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi.

Apostazia de trei ori afurisită, Preacurată, a stârnit uneltirile amăgitoare, voind să dărâme din temelie Biserica Fiului tău, răscumpărată cu sângele Său cinstit, dar tu grăbeşte-te, adăpost al creştinilor, şi, cu rugăciunile tale de Maică şi ale tuturor Sfinţilor, roagă-te Lui Hristos să stârpească uneltirile lor şi să aducă pace în Biserică.

Sfântul Cosma Etolianul

Condac, glasul al 4-lea:

Grăbeşte-Te să-i spulberi pe neaşteptate, Doamne Iisuse Hristoase, ca să nu ne înrobească prin învăţăturile lor, căci duşmanii Te hulesc şi pe noi ne ameninţă; loveşte-i, dar, cu Crucea Ta, pe cei care se luptă cu noi şi curmă degrabă urzelile lor, ca toţi cei ce fac rău robilor Tăi să înţeleagă şi să cunoască aievea cât de puternică este, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, credinţa ortodocşilor, Unule, Iubitorule de oameni.

Sfântul Iov de la Poceaev

Cântarea a 7-a:

Irmos

Dumnezeule şi Răscumpărătorule, Mire al Bisericii, Te chemăm cu stăruintă: scapă Mireasa Ta din mâinile nelegiuiţilor, care vor s-o nimicească, stârpeşte puterea amăgirii lor, ca să putem cânta fără de încetare: „Tatăl nostru, Doamne, fii binecuvântat”.

Doamne, desfă degrabă legătura pestriţă a amăgirii, pe care încearcă s-o ţeasă şarpele ispititor al Biserici Tale, şi rupe mrejele lui, ca, fiind izbăviţi de acestea, să strigăm într-un glas: „Tatăl nostru, Doamne, fii binecuvântat”.

Dă-ne răbdare bărbătească, Mântuitorule, care ne-ar scăpa de la necaz, şi nu ne duce peste puteri în ispită, ci izbăveşte-ne de toate amăgirile viclene ale apostaţilor, care năvălesc peste noi, ca mereu să strigăm în Ortodoxie: „Tatăl nostru, Doamne, fii binecuvântat”.

Fă rugăciune către Fiul tău şi Dumnezeul nostru, Marie, mireasă de Dumnezeu, ca, ridicându-Şi puterea Sa dumnezeiască, să vină să scape Biserica Sa de nenorocirile pe care ni le fac apostaţii şi de ereziile păgâne şi să-i izbăvească de amăgitori pe cei care-I cântă cu evlavie: „Tatăl nostru, Doamne, fii binecuvîntat”.

Cântarea a 8-a:

Irmos

Mântuieste-ne pe noi, Hristoase, Iubitorule de oameni, care ne pierdem şi în fiecare zi ne împuţinăm din pricina amăgelii apostaziei, precum l-ai scăpat pe Petru, care se îneca în mare, întărind cu putere pe piatra adevăratei Tale mărturisiri pe cei care cântă cu credinţă dreaptă: „Cântaţi şi preamăriţi în veci toate faptele Domnului“.

Latră la Biserica Ta, Hristoase, rânjind cu hulire ca leii cumpliţi, copiii trădării în curtea lor de amăgire, vrând s-o fure fără cruţare. Dar Tu, Doamne, Care Ţi-ai vărsat sîngele pentru ea, nu-i lăsa în mîinile duşmanilor pe cei ce cântă cu credinţă: „Cântaţi toate faptele Domnului Dumnezeu şi preamăriţi-L în veci“.

Hristoase, Judecatorule veşnic, întăreşte-i în credinţă pe ierarhii Bisericii Tale şi apără Biserica neînfrântă de porţile iadului, după făgăduinţa Ta, Doamne, şi izbăveşte-ne de necazurile ce ne apasă pe noi, cei ce cântăm cu credinţă: „Cântaţi toate faptele Domnului Dumnezeu şi preamăriti-L în veci”.

De la tine primind trupul, Preacurată, S-a născut Cel care prin cuvânt dumnezeiesc le-a făcut pe toate; te rugăm, Preacurată, din inimă: roagă-L să ne scape de amăgirea duşmănească, şi să izbăvească acum Biserica Sa de necazul ce o apasă, şi să-i mântuiască pe cei ce cântă cu credinţă: „Cântaţi toate faptele Domnului Dumnezeu şi preamăriţi-L în veci”.

Cântarea a 9-a:

Irmos

Turma Ta cea cuvântătoare, hăituită şi tulburată de lupii cei lacomi, Hristoase, strigă cu glas tare: „Ai milă, îndură-Te şi ne izbăveşte grabnic de cursele vrajmaşului, ca să nu pierim, ci să Te preamărim în veci pe Tine, Cel ce eşti singurul Cap al celor credincioşi”.

Tremurând şi temându-ne cu frică mare, căci cunoaştem păcatele noastre fără măsură, îngenunchem către Tine, Doamne Iisuse Hristoase, şi Te rugăm: întăreşte credinţa, linişteşte Biserica şi izbăveşte-o grabnic de amăgirile trădării apostaţilor, ca să Te preamărim în veci cu evlavie pe Tine, Cel ce eşti singurul Cap al celor credincioşi.

Spulberă, Mântuitorule, amăgeala crâncenă a tuturor ereziilor şi stârpeşte din rădăcini paguba apostaziei, potoleste sfâşierile bisericeşti, oile rătăcite adună-le şi du-le în turma Ta sfântă. Te rugăm, Hristoase Doamne, să ne linişteşti şi pe noi în Ortodoxie, ca să Te preamărim în veci pe Tine, Care eşti singurul nostru Cap al celor credincioşi.

Roagă-te, Preacurată, Fiului şi Domnului tău să spulbere toate pâraiele amăgirii şi să le sece grabnic, iar pe cei rătăciţi să-i îndrepte spre cunoaşterea adevărului, să liniştească Biserica Sa şi pe noi toţi să ne întărească în credinţă cu dreptate. Stăpână Fecioară, pe tine te rugăm, ca să te preamărim în veci cu credinţă dreaptă, care eşti cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

AMIN.

Sursa: „Stâlpii Ortodoxiei”, Ed. Egumeniţa, pp.522 – 527.

Arhimandritul Ioil Konstantaros, Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinupole, Pogoniani şi Koniţa la pomenirea Sfinţilor fără de arginţi Cosma şi Damian

Arhimandritul Ioil Konstantaros la pomenirea
Sfinţilor fără de arginţi Cosma şi Damian

1 noiembrie - Sfânta noastră Biserică cinsteşte şi ne pune înainte pe doi mari sfinţi, care sunt foarte cunoscuţi în întreaga lume creştină. Este vorba despre Sfinţii Cosma şi Damian. Aceşti doi Sfinţi dispuneau de mari harisme, la un nivel superior, harisme pe care le-au cultivat şi le-au valorificat pentru binele semenilor lor. Erau medici, excelenţi oameni de ştiinţă, dar în acelaşi timp inima lor revărsa de credinţa în Hristos şi de iubirea faţă de oameni. Cine studiază viaţa şi petrecerea lor, se minunează de puterea harului ce le-a fost oferit de către purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Când se iveau cazuri dificile în faţa cărora ştiinţa medicală se arăta neputincioasă să ofere vindecare, atunci credinţa lor şi călduroasa lor rugăciune aduceau sfârşitul dorit al tămăduirii trupeşti.

Însă ca nişte personalităţi integre, cum erau, cunoşteau foarte bine că lucrarea de vindecare nu constă doar în vindecarea trupească, ci şi în cea sufletească. Şi în principal în cea sufletească. De aceea se şi îngrijeau să îndrume pe oameni la cunoaşterea stării lor sufleteşti, la pocăinţă şi la relaţia cu Iisus – Marele Medic al oamenilor.

Acum, în ceea ce priveşte banii sau orice altceva ar fi pretins confraţii lor de la bolnavi… să nu se vorbească deloc despre aceşti Sfinţi. Ei îşi dezlipiseră inima de mamona, care ca un alt magnet prinde, atrage şi ţine sufletul omului aservit materiei şi banului.

Ei priveau doar duhovniceşte persoanele şi viaţa lor; de aceea au şi fost numiţi ’’fără de arginţi’’. Adică tămăduiau fără să primească bani (arginţi).

Condiţia vindecării pentru ei nu era dacă bolnavul dispune de bani. Condiţia era iubirea care inunda existenţa lor şi de aceea şi Dumnezeu le-a dăruit din abundenţă harisma tămăduirilor, cum în mod semnificativ o menţionează printre altele – ca dar al lui Dumnezeu – Apostolul Pavel în I Corinteni 12, 28.

Desigur, minunate sunt toate harismele pe care le împărtăşeşte Dumnezeul Treimic ca daruri nepreţuite faţă de credincioşii Ei ’’spre zidire’’(I Corinteni 14,26).

Fără îndoială toţi creştinii botezaţi, prin Sfânta Taină a Mirungerii, am primit fiecare ’’după măsura darului lui Hristos’’(Efeseni 14, 7) daruri şi harisme. Niciodată omul nu trebuie să considere într-un climat de deznădăjde – pe care vrea să i-l făurească ispita, că este – chipurile – fără daruri (talente). Dimpotrivă, va trebui cu ajutorul părintelui său duhovnicesc şi prin viaţa creştin-ortodoxă sistematică să descopere şi, fireşte, să-şi cultive talanţii şi harismele.

Însă, după cum menţionează în continuare Preasfântul Duh prin Apostolul Pavel, există ceva superior tuturor harismelor. Există o cale binecuvântată şi cerească care ne duce spre ceva „mai presus de fire”(I Cor. 12,31), ceva mare. Mult mai mare, fraţii mei, decât toate harismele. Şi aceasta este DRAGOSTEA!

Este vorba despre o harismă unică, despre care doar cei care au gustat, fie doar şi picături din neîmpuţinatul ei râu, pot să întărească adeverirea cuvântului. Şi exact aici Apostolul Neamurilor trasează şi împleteşte cunoscutul şi atât de minunatul Imn al Dragostei.

Este cu totul adevărat ceea ce a spus un sfânt contemporan, care dispunea de bogate rezerve ale acestei harisme, că de fiecare dată când credinciosul meditează asupra acestui imn, care cuprinde întreg capitolul XIII din prima Epistolă către Corinteni, simte că se cutremură, meditează şi contemplă, renaşte, iar existenţa sa se armonizează cu splendidele mesaje ale Cerului. Cu mesajele revelatoare şi de-Dumnezeu-trimise ale iubirii crucificate (jertfelnice) a Domnului Iisus şi a tututor semenilor.

Dar poate va întreba cineva: Mai există oameni cu o astfel de iubire?

Iată răspunsul: Desigur că există! Au existat, există şi vor exista întotdeauna sfinţii. Există continuu chipurile sfinţite care „ţin lumea”. Şi exact astfel de chipuri luminoase au fost şi Sfinţii Fără-de-arginţi, pe care Biserica noastră îi cinsteşte cu bună şi mare cuviinţă. Cu o atât de mare iubire se umpluse fiinţa lor, încât şi acum, după atâtea veacuri, lucrează „semne şi minuni”. Aleargă şi ajută grabnic pe toţi aceia care cu credinţă şi smerenie aleargă la ei ca la nişte adevăraţi prieteni ai lui Dumnezeu. Spre astfel de minunate trepte duhovniceşti suntem şi noi chemaţi să ne ridicăm, fraţii mei. Şi în ultimă instanţă, dacă ni s-ar cere, să renunţăm la toate. Un singur lucru să nu ne scape: Dragostea Creştină!

Pentru că Dragostea cuprinde totul. Le are pe toate şi ne face mai mult decât toate celelalte virtuţi să fim asemenea lui Dumnezeu, pentru că cea mai expresivă însuşire a lui Dumnezeu este Dragostea, Iubirea. „Dumnezeu Iubire este”(I Ioan 4,8).

Fie ca noi să înţelegem aceste mari şi minunate adevăruri, iar Sfinţii Fără-de-arginţi să cerceteze „neputinţele noastre”, dăruindu-ne sănătate sufletelor şi tămăduire trupurilor. Amin.

Arhimandritul Ioil Konstantaros,
Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinupole, Pogoniani şi Koniţa

Traducere din elină de monahul Leontie

Sursa: http://vatopaidi.wordpress.com/

PREDICĂ LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE - IZVORÂTORUL DE MIR

PREDICĂ LA SĂRBĂTOAREA

SFÂNTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE -

IZVORÂTORUL DE MIR

 
Orthodox Tube

Vedeti si: MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI DIMITRIE

Viaţa Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir - Film grecesc cu subtitrare in romana

ΟΙ EIKONΕΣ TOΥ ΑΓΙΟΥ ΔΗΜΗΤΡΙΟY

ACATISTUL SFINŢILOR DOCTORI FĂRĂ DE ARGINŢI COSMA ŞI DAMIAN DIN ASIA MICĂ - 1 noiembrie

ACATISTUL SFINŢILOR DOCTORI FĂRĂ DE ARGINŢI

COSMA ŞI DAMIAN DIN ASIA MICĂ

- 1 noiembrie –

(patronii căsniciilor creştine şi păzitorii armoniei în familie)

Sfinţii Doctori fără Arginţi Cosma şi Damian din Asia Mică nu trebuie confundaţi cu Sfinţii Cosma şi Damian din Roma (prăznuiţi la 1 iulie) sau cu Sfinţii fără de Arginţi din Arabia (prăznuiţi la 17 octombrie).

Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Troparul, gl. 1:

Doctorii cei înțelepti ai lumii, de la Dumnezeu luând compătimirea, rugați-vă și acum pentru noi cei ce strigăm: Doamne, mântuiește poporul Tău și țara aceasta și slobozește sufletele noastre de cumplitele primejdii, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ale Sfinților Cosma și Damian, tămăduitorilor Tăi fără de arginți.

Slavă..., și acum...

Minunea minunilor văzându-o întru tine, ceea ce ești plină de dar, făptura se bucură, că ai zămislit fără sămânță și ai născut în chip de negrăit pe Cel pe Care căpeteniile îngerești a-L vedea nu pot. Pe Acela roagă-L pentru sufletele noastre.

Condacul 1:

Fără de sfârșit este harul sfinților pe care de la Hristos l-au luat. Pentru aceasta și moaștele lor lucrează neîncetat cu dumnezeiasca putere. Și chiar numele lor numai fiind chemat, izbăvesc de boli de netămăduit. Prin aceștia Doamne slobozește-ne și pe noi de patimile trupești și sufletești, ca mulțumind să strigăm: Bucurați-vă Cosma și Damiane, Sfinților doctori fără de arginți!

Icosul 1:

După răsărirea cea trupească a Domnului nostru Iisus Hristos, pretutindeni s-a auzit ca un lucru de mirare viața tuturor sfinților mucenici pentru că puterea Mântuitorului s-a făcut minunată întru ei. Dintre unii ca aceștia au fost și sfinții tămăduitori Cosma și Damian, cărora le cântăm:

Bucurați-vă, căci v-ați născut în Roma cea veche din părinți evlavioși;
Bucurați-vă, căci de ei ați fost învățați să fiți credincioși;
Bucurați-vă, căci învățând meștesugul cel doctoricesc ați tămăduit bolile și neputințele;
Bucurați-vă, căci milă având, prin punerea mâinilor ați vindecat suferințele;
Bucurați-vă, căci de la nimeni ați luat plată pentru tămăduiri;
Bucurați-vă, sfinților compătimitori de suflete aflate în dureri;
Bucurați-vă, că la toate ați avut împreună ajutător darul lui Dumnezeu;
Bucurați-vă, că pentru El pe toți cei din dureri i-ați ajutat mereu;
Bucurați-vă, căci numai de o plată ati avut trebuință;
Bucurați-vă, căci doreați ca cei suferinzi să se întărească întru credință;
Bucurați-vă, voi care nu numai în Roma ați chemat la Hristos;
Bucurați-vă, că în cetăți umblând și miluind, voi ați fost de folos;
Bucurați-vă, Cosma și Damiane, Sfinților doctori fără de arginți!

Condacul 2:

Pe lângă darul tămăduirilor primit de la Hristos, voi și popoarelor le faceți bine prin mare voastră milă. Căci averile moștenite de la strămoși la împărțeați la săraci și neputincioși. Pentru robii Tăi aceștia Doamne îți strigăm și noi: Aliluia!

Icosul 2:

Voi flori înmiresmate de darul smereniei, când tămăduiați pe cei neputincioși ziceați: „Noi numai mâinile le punem pe voi, căci cu puterea noastră nimic nu putem face. Toate le lucrează prin noi tăria cea atotputernică a lui Hristos, Unul adevăratul Dumnezeu în care de veți crede cu neîndoială, îndată veți fi sănătoși." Pentru aceasta vouă vă grăim:

Bucurați-vă, smeriții robi ai lui Hristos;
Bucurați-vă, fraților care ați luptat prea frumos;
Bucurați-vă, pereche de crini cu mireasmă care aduce alinare;
Bucurați-vă, Sfinților cu inimi de o noblețe încântătoare;
Bucurați-vă, voi care pentru Domnul ați avut multă lucrare;
Bucurați-vă, albine zburătoare din floare în floare;
Bucurați-vă, suflete încărcate de lumină;
Bucurați-vă, raze purtătoare de aprinsa milă;
Bucurați-vă, stele strălucitoare pe un cer senin;
Bucurați-vă, harfe cu armonii dintr-un cântec lin;
Bucurați-vă, vase alese ale Duhului Sfânt;
Bucurați-vă, voi care frumos ați trăit pe pământ;
Bucurați-vă, Cosma și Damiane, Sfinților doctori fără de arginți!

Condacul 3:

Trăind voi într-un sat oarecare din hotarele Romei și luminând pe toți din jur cu sfânta credință, ați fost urâți de vicleanul diavol. Astfel, niște slujitori ai lui v-au pârât din pizmă la împăratul Carin, iar acesta trimițându-și slugile ca să vă caute, ați fost acoperiți prin credincioși, de Dumnezeu, Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul 3:

O, voi cei mult iubiți de creștinii pe care i-ați miluit, mai mult din silă decât de bunăvoie ați ascultat sfatul lor de a vă ascunde de cei ce vă căutau, căci voi vrând pentru Hristos a vă da în mâinile lor, cu greutate v-ați supus vrerii lor, de aceea și noi vă cântăm:

Bucurați-vă, ostași curajoși ai împăratului Nebiruit;
Bucurați-vă, căci în peșteri v-au ascuns cei ce v-au iubit;
Bucurați-vă, căci acei ostași pe alți oameni de vază i-au înlănțuit;
Bucurați-vă, căci aceasta aflând, după ei, din peșteră ieșind, ați fugit;
Bucurați-vă, că în mâinile lor de voie v-ați dăruit;
Bucurați-vă, că împăratul Carin v-a întemnițat și păzit;
Bucurați-vă, voi care la judecată de el ați fost mustrați și vrăjitori socotiți;
Bucurați-vă, fiindcă zeilor Romei voi niciodată n-ați voit să slujiți;
Bucurați-vă, căci cu o gură voi amândoi ați grăit;
Bucurați-vă, căci împăratul a auzit; „Noi pe nici un om n-am înșelat și rău noi n-am uneltit!";
Bucurați-vă, Sfinților plini de credința și dragoste adevărată;
Bucurați-vă, curajoșilor mucenici cu bărbăția neclătinată;
Bucurați-vă, Cosma și Damiane, Sfinților doctori fără de arginți!

Condacul 4:

Astfel împăratul Carin auzea: „Cu puterea Mântuitorului Hristos ce a zis Pe cei bolnavi tămăduiți, pe cei leproși curățiți și în dar ați luat, în dar dați!, noi pe neputincioși fără plată îi tămăduim, căci sufletelor lor noi le slujim, și-n veacul viitor de la împăratul tuturor plată vom lua", Căruia și noi împreună cu voi îi cântăm: Aliluia!

Icosul 4:

„Domnul a zis Flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc, am însetat și Mi-ați dat să beau, am fost gol și M-ați îmbrăcat, și noi, o, împărate, acestea ne sârguim a le împlini și zeilor tăi nici nu vrem a gândi să-i slujim; ci de voiești împărate, noi îți punem înainte un sfat bun, adică să cunoști pe Unul și adevăratul Dumnezeu Făcătorul tuturor, care răsare soarele și peste cei răi și peste cei buni", cu darul Căruia și noi vă cântăm:

Bucurați-vă, căci ați zis: „Aceluia să-I slujești îți dorim împărate, depărtându-te de idoli";
Bucurați-vă, iubitorilor desăvârșiți a vrăjmașilor uneltitori de chinuri;
Bucurați-vă, căci Carin vă îndeamnă să slujiți zeilor;
Bucurați-vă, căci umplându-vă de Duhul Sfânt, l-ați înfruntat înspăimântător;
Bucurați-vă, căci l-ați certat să fie rușinat cu zeii lui;
Bucurați-vă, căci atunci s-a arătat puterea Domnului;
Bucurați-vă, că fața lui la spate s-a sucit și grumajii i s-au înțepenit;
Bucurați-vă, căci toți cei de față au înlemnit;
Bucurați-vă, căci ei au strigat: „Mare este Dumnezeul creștinilor!";
Bucurați-vă, căci afară de Dânsul nu este altul mai înfricoșător;
Bucurați-vă, fiindcă atunci mulți au crezut urmându-vă credința;
Bucurați-vă, căci și împăratul vă ruga să-i tămăduiți neputința;
Bucurați-vă, Cosma și Damiane, Sfinților doctori fără de arginți!

Condacul 5:

„Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul creștinilor, o, împărate, care ți-a dat viața și împărăția?" ziceau sfinții. Ci cunoaște și crede într-ânsul cu toată inima ta, ca să te tămăduiască pe tine. Iar el cutremurându-se a zis: „Cred în Tine Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul cel adevărat, miluiește-mă pe mine și nu pomeni neștiința mea cea dintâi", Căruia și noi îi cântăm: Aliluia!

Icosul 5:

Acestea zicând, i s-au îndreptat grumajii și fața i-a venit din spate la loc. Și ridicându-se din locul său, a îngenuncheat, ridicând mâinile la cer, și mulțumea grăind: „Binecuvântat ești Hristoase Dumnezeule cel adevărat, care m-ai adus din întuneric la lumină prin acești sfinți ai Tăi", cărora le grăim:

Bucurați-vă, căci prin dragoste și credință pe împăratul l-ați căștigat;
Bucurați-vă, căci mult popor atunci s-a îndreptat;
Bucurați-vă, că aflând consătenii de biruința voastră, v-au întâmpinat;
Bucurați-vă, fiindcă creștinii se veseleau împreună cu voi slăvind pe Domnul Hristos;
Bucurați-vă, căci smerindu-vă mai mult decât ei, laude în inimi I-ați adus;
Bucurați-vă, căci prin sate din nou voi ați început a umbla;
Bucurați-vă, căci oameni și dobitoace prin voi se vindecau;
Bucurați-vă, osârduitori neobosiți;
Bucurați-vă, tămăduitorilor de toți iubiți;
Bucurați-vă, Cosma și Damiane, Sfinților doctori fără de arginți!

Condacul 6:

Dorind Hristos sufletele voastre curate, a voit a vă arăta pe voi biruitori asupra lui veliar cel ucigător de suflete și pururi rău făcător, că astfel și prin voi să se arate nebiruita slava Sa, Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul 6:

Nesuferind bunul vostru nume, un doctor din părțile acelea, inspirat de cel rău, a uneltit uciderea voastră. El, mințind că dorește a aduna plante de leac, v-a luat la munte pe voi, cărora vă cântăm:

Bucurați-vă, căci despărțindu-vă el pe voi, v-a amăgit;
Bucurați-vă, căci, a vă omorî, el a voit;
Bucurați-vă, căci deosebit pe voi cu pietre v-a ucis;
Bucurați-vă, căci nevinovați pentru Hristos voi v-ați stins;
Bucurați-vă, că trupurile voastre lângă un izvor au fost ascunse;
Bucurați-vă, căci el arăta limpede inimile voastre bune;
Bucurați-vă, căci cununa muceniciei de la Domnul ați primit;
Bucurați-vă, voi care ca Ștefan, în Ierusalim v-ați sfărșit;
Bucurați-vă, că la ceruri v-ați mutat alături de Cel pe care L-ați slujit;
Bucurați-vă, în Domnul, pe Care cu toata inima L-ați iubit;
Bucurați-vă, gândindu-vă și la noi cei ce vă cinstim;
Bucurați-vă, rugându-vă pentru noi cei ce de voi ne amintim;
Bucurați-vă, Cosma și Damiane, Sfinților doctori fără de arginți!

Condacul 7:

La pomenirea sfinților fără de arginți toți să alergăm, din inima curată și din cunoștință lămurită strigând: Bucură-te, doime tămăduitoare a bolilor, căci ați primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, Căruia cu voi îi strigăm: Aliluia!

Icosul 7:

Păzind poruncile Domnului și prea înțelepțește tăind boala iubirii de arginți, tămăduiți neputințele noastre, căci în dar luând, vă rugăm, în dar dați-ne nouă celor ce cu dragoste în această zi a prăznuirii voastre vă cântăm:

Bucurați-vă, ajutătorii și tămăduitorii sufletelor celor ce vă iubesc;
Bucurați-vă, cununa laudelor celor ce vă prăznuiesc;
Bucurați-vă, vă aducem de ziua voastră;
Bucurați-vă, este astăzi pentru voi lauda noastră;
Bucurați-vă, voi ce mult L-ați iubit pe Domnul;
Bucurați-vă, căci ați cunoscut ce înseamnă omul;
Bucurați-vă, fiindcă sufletele le-ați prețuit din dragoste pentru Iisus;
Bucurați-vă, căci viața voastră întreagă I-ați adus;
Bucurați-vă, stâlpii curcubeului ceresc;
Bucurați-vă, desăvârșire adâncă a omului pământesc;
Bucurați-vă, inimi pline de dar ceresc;
Bucurați-vă, pereche de îngeri ce nouă acum ne slujesc;
Bucurați-vă, Cosma și Damiane, Sfinților doctori fără de arginți!

Condacul 8:

Măcar că nu avem dragostea și credința voastră, dar vă rugăm pliniți silința noastră a celor ce vă cerem ajutorul, că prin mijlocirea la tronul lui Dumnezeu, împreună cu voi să cântăm acum și în veacul viitor: Aliluia!

Icosul 8:

Prin virtuțile cele prealuminate arătându-vă fericiților, sălaș Dumnezeiescului și Atotlucrătorului Duh, cu cercetările voastre arătați-ne nouă, mănăstirea aceasta, casă și noian de tămăduiri dumnezeiești, ca mulțumindu-vă să strigăm:

Bucurați-vă, îngeri cerești și pământești;
Bucurați-vă, voi ce acum sunteți fericiți;
Bucurați-vă, căci noi, dorind de voi, vrem să fim miluiți;
Bucurați-vă, sfeșnice de lumină încântătoare;
Bucurați-vă, încălzitori de cugete și inimi iubitoare;
Bucurați-vă, rugând pe Domnul pentru a noastră mântuire;
Bucurați-vă, risipitori de patimi din suflete aflate în robie;
Bucurați-vă, voi cei ce v-ați arătat tuturor luminați;
Bucurați-vă, căci de Sfânta Treime ați fost înălțați;
Bucurați-vă, căci noi vă fericim după datorie;
Bucurați-vă, că rugăciunile voastre pentru noi le dorim până în veșnicie;
Bucurați-vă, Cosma și Damiane, Sfinților doctori fără de arginți!

Condacul 9:

Toți să dănțuim duhovnicește mărind pe Cosma, cugetătorul de Dumnezeu, și pe Damian, pururi rugătorul, doimea cea cinstită care prin fapte bune au slăvit pe Stăpânul a toată lumea Dumnezeu, Domnul și Mântuitorul nostru, cântând: Aliluia!

Icosul 9:

Veniți cu credința să vedem în ziua de astăzi izvorul care izvorăște râuri de minuni, și cu veselie împreună Domnului să strigăm: Minunat ești Dumnezeule, Cel ce faci negrăite minuni pe pământ prin robii Tăi Cosma și Damian, cărora le cântăm:

Bucurați-vă, căci astăzi este prăznuirea voastră;
Bucurați-vă, căci și noi după datorie vă dăruim dragostea noastră;
Bucurați-vă, sfinților doctori fără asemănare;
Bucurați-vă, bolilor noastre dându-le vindecare;
Bucurați-vă, luminătorii ortodoxiei;
Bucurați-vă, surpătorii mândriei;
Bucurați-vă, trandafiri ai seninătății;
Bucurați-vă, fântâni ale vieții;
Bucurați-vă, că oamenilor le dați ajutor;
Bucurați-vă, că fiind chemați voi veniți lin și ușor;
Bucurați-vă, potire îndestulate;
Bucurați-vă, moaște de sfinți înmiresmate;
Bucurați-vă, Cosma și Damiane, Sfinților doctori fără de arginți!

Condacul 10:

Astăzi împreuna se bucură cu noi, doctorilor, întru pomenirea voastră, îngerii, dumnezeieștii Apostoli, Proorocii, Cuviosii și toți drepții, împreună cu care întru bucurie v-ați sălășluit, pentru lume rugați-vă Domnului cântând: Aliluia!

Icosul 10:

Doime dumnezeiască de lumină strălucitoare, cei fără de arginți, purtători de Dumnezeu preacinstiți, cereți iertare de greșeli, îndreptare vieții și scăpare de toate cele rele pentru cei ce vă laudă pe voi totdeauna zicând:

Bucurați-vă, locașuri curate ale luminii;
Bucurați-vă, torente ale milostivirii;
Bucurați-vă, cascade vărsătoare de har;
Bucurați-vă, căci aveți dragoste plină de jar;
Bucurați-vă, săgeți pătrunzătoare;
Bucurați-vă, limanuri izbăvitoare;
Bucurați-vă, alungătorii demonilor;
Bucurați-vă, stâlpii desăvârșirilor;
Bucurați-vă, cuptoare încinse ale credinței;
Bucurați-vă, căci în voi s-a copt pâinea voinței;
Bucurați-vă, câmpii îmbietoare;
Bucurați-vă, lanuri pline de soare;
Bucurați-vă, Cosma și Damiane, Sfinților doctori fără de arginți!

Condacul 11:

Cu picăturile voastre cele de la Dumnezeu lucrătoare, întinăciunea noastră sufletească o spălați și depărtați bolile cele de durere, Sfinților, împrăștiind pornirile demonilor, că niște ocrotitori și tămăduitori ai noștri, că împreună cu voi să cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul 11:

Cu cununa împărăției Tale Hristoase și cu stema luminată ai împodobit cu bunăcuviință pe cei ce au iubit strălucirea cea nemăsurată a frumuseții Tale. Iar credincioșilor pe aceștia i-ai arătat făcători de minuni, cărora le cântăm:

Bucurați-vă, vlăstare de virtute înălțătoare;
Bucurați-vă, perle mult strălucitoare;
Bucurați-vă, flori aducătoare de mireasmă dintr-o zi senină;
Bucurați-vă, sfinților plini de lumină;
Bucurați-vă, icoane împodobite cu mirul minunilor;
Bucurați-vă, voi mult nevoitorilor;Bucurați-vă, căci viața lui Hristos ați închinat;
Bucurați-vă, căci voi, Lui negreșit i-ați urmat;
Bucurați-vă, că poruncile Lui v-ați sârguit să le-mpliniți;
Bucurați-vă, voi cei blânzi și smeriți;
Bucurați-vă, triluri încântătoare;
Bucurați-vă, primăveri surâzătoare;
Bucurați-vă, Cosma și Damiane, Sfinților doctori fără de arginți!

Condacul 12:

Ca doi îngeri strălucitori luminați pământul, fiind mișcați de Duhul Sfânt, o, purtătorilor de Dumnezeu. Toată făptura înconjurați, pe cei din patul durerilor cercetând și din nevoi îi ridicați, că prin voi și ei să cânte Domnului: Aliluia!

Icosul 12:

O, cât este de uimitoare această biserică a Sfinților celor fără de arginți, către care venind voi, săvârșiți lucruri și semne înfricoșătoare, tămăduitorilor! Pentru aceasta adunându-ne astăzi, vă lăudăm pe voi cu mare glas cântând:

Bucurați-vă, mugurii viței adevărate;
Bucurați-vă, cu sfinții în cântări neîncetate;
Bucurați-vă, doxologie armonioasă;
Bucurați-vă, de scăpare, a noastră casă;
Bucurați-vă, ochii cei vărsători de lacrimi;
Bucurați-vă, izbăvitori din aprinse patimi;
Bucurați-vă, mană pe pământ căzută și de oameni culeasă;
Bucurați-vă, călăuzitori spre patria cerească;
Bucurați-vă, vulturii iubirii desăvârșite;
Bucurați-vă, zburători în zări nesfârșite;
Bucurați-vă, Cosma și Damiane, Sfinților doctori fără de arginți!

Condacul 13: (de trei ori)

Măcar că nu suntem vrednici a deschide gurile noastre să cerem mila pentru bolile cele sufletești și trupești, care s-au abătut asupra noastră din cauza mulțimii fărădelegilor făcute. Dar arătându-ne mulțumitori Doamne, căci ne-ai adus pănă în clipa de față, împreună cu Preacurata Fecioară Maria și aleșii Tăi Cosma și Damian, Te rugăm și Te chemăm pe Tine, Duhule al Adevărului, vino și mângăie inimile şi sufletele noastre a celor ce cu dragoste strigăm: Aliluia!

1 NOIEMBRIE: Pomenirea Sfinţilor şi făcătorilor de minuni fără de arginţi Cosma şi Damian, fii ai Teodotei celei din Asia

SFINŢII DOCTORI FĂRĂ DE ARGINŢI
COSMA ŞI DAMIAN DIN ASIA MICĂ
 - 1 noiembrie -

Sfinţii Cosma şi Damian, protectorii căsniciei creştine

Sfinţii Cosma şi Damian erau fraţi, de neam din Asia, avînd tată păgîn şi mamă creştină, anume Teodotia. Aceasta, după moartea bărbatului ei, a trăit în văduvie, avînd vreme liberă şi fără piedici şi a slujit cu sîrguinţă lui Hristos, închinîndu-şi toată viaţa lui Dumnezeu. Ea s-a făcut ca văduva aceea pe care o lăuda Apostolul, cînd zicea că văduva cea adevărată şi singură nădăjduieşte spre Dumnezeu şi petrece în rugăciuni şi în cereri, ziua şi noaptea.

Deci, precum vieţuia Teodotia, cu plăcere de Dumnezeu, aşa îi învăţa şi pe iubiţii săi fii, Cosma şi Damian, căci i-a hrănit cu bună învăţătură, în credinţa creştinească şi cu dulceaţa dumnezeieştii Scripturi, povăţuindu-i spre toată fapta bună. Iar ei, venind în vîrstă desăvîrşită, petrecînd în legea Domnului şi deprinzîndu-se în viaţa cea fără de prihană, s-au făcut ca doi luminători, strălucind pe pămînt cu faptele cele bune. Pentru aceasta au şi luat de la Dumnezeu darul tămăduirii, dînd sănătate sufletelor şi trupurilor, vindecînd tot felul de boli, tămăduind toate neputinţele şi izgonind duhurile cele viclene.

Dar ajutau nu numai oamenilor, ci şi dobitoacelor şi nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni, căci toate acestea le făceau nu pentru avere, adică să se îmbogăţească cu aur şi cu argint, ci pentru Dumnezeu, ca să arate către El dragostea lor, prin dragostea cea către aproapele; nici nu doreau slava omenească prin aceste tămăduiri, ci slava lui Dumnezeu. Ei tămăduiau neputinţele pentru slava numelui Domnului lor, Care le-a dăruit puterea de a tămădui. Dar nu cu buruieni, ci cu numele Domnului izbăveau de boli, fără plată şi fără să aştepte mulţumire, împlinind porunca Celui ce a zis: În dar aţi luat, în dar să daţi. Pentru aceea au fost numiţi de cei credincioşi, doctori fără plată sau fără de arginţi. Astfel, petrecîndu-se viaţa lor cu bună credinţă, în pace s-au sfîrşit. Şi nu numai în viaţa lor, ci şi după moarte s-au preamărit prin felurite minuni, pentru care se cinstesc de Biserică cu pomenirea cea de peste an, ca nişte calzi folositori şi doctori, apărători ai sufletelor şi trupurilor noastre.

Iar despre viaţa lor cea bună şi despre tămăduirea cea fără de plată, există o astfel de povestire: O femeie oarecare, cu numele Paladia, zăcînd pe patul durerii de mulţi ani şi neavînd nici un ajutor de la doctori, a auzit de aceşti sfinţi că tămăduiesc toate bolile, şi a trimis la dînşii cu rugăminte ca să vină la ea, căci era aproape de moarte. Sfinţii, ascultînd rugămintea, au mers în casa ei şi îndată femeia, după credinţa sa, a dobîndit tămăduire, prin venirea la dînsa a Sfinţilor doctori şi s-a făcut sănătoasă, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce a dăruit robilor Săi un dar al tămăduirii ca acesta. Fiind mulţumită de acea milă a doctorilor, a vrut să-i răsplătească cu daruri. Dar aceştia n-au vrut să ia, că niciodată nu luaseră nimic de la nimeni, fiindcă nu vindeau darul pe care îl aveau de la Dumnezeu.

Deci, femeia a cugetat ca măcar pe unul dintr-înşii să-l silească prin rugăminte, să primească de la dînsa cît de puţină răsplată; şi, luînd trei ouă, a venit în taină la Sfîntul Damian, rugîndu-l să ia de la dînsa acele ouă în numele Sfintei Treimi. Iar Damian, auzind de numele lui Dumnezeu în Treime, a luat de la femeie acel mic dar, pentru jurămîntul ei cel mare, prin care l-a rugat.

Sfîntul Cosma, înştiinţîndu-se de aceasta, s-a mîhnit foarte mult. Apoi, sosind mutarea din viaţă a Sfîntului Cosma, acesta a poruncit, aproape de ieşirea sufletului din trup, să nu fie pus Damian lîngă dînsul, cînd se va sfîrşi, pentru că a călcat porunca Domnului şi a luat plată de la femeie pentru tămăduire. Deci, odihnindu-se în Domnul, Sfîntul Cosma, după cîtăva vreme a venit şi ceasul sfîrşitului lui Damian, mutîndu-se din viaţa aceasta vremelnică la cea veşnică. Iar oamenii chibzuiau unde să-l îngroape, că ştiau porunca Sfîntului Cosma şi nu îndrăzneau să pună pe Damian lîngă fratele său. Şi fiind ei în nepricepere, a alergat îndată acolo o cămilă, care fusese mai înainte îndrăcită, şi pe care o tămăduiseră sfinţii. Aceea a grăit cu glas omenesc că, fără îndoială, să-l pună pe Damian aproape de Cosma, de vreme ce nu pentru plată a luat de la femeie acele trei ouă, ci pentru numele lui Dumnezeu. Şi aşa cinstitele lor moaşte au fost puse împreună, la locul numit Firaman.

Odinioară, un bărbat oarecare din acele locuri, în vremea secerişului, a ieşit să-şi secere holda şi, slăbit de arşiţa soarelui, a mers sub un stejar să se odihnească şi, culcîndu-se, a adormit greu. Ţinînd gura deschisă, venind un şarpe, i-a intrat în gură şi în pîntece. Apoi, deşteptîndu-se omul, nu ştia ce i se întîmplase şi, mergînd în ţarină, a secerat pînă seara, apoi a venit la casa sa şi, după cină, s-a culcat. În timp ce se odihnea, şarpele a început a muşca cele dinlăuntrul lui. Iar el striga de durere şi, deşteptîndu-se toţi şi alergînd la dînsul, îl pipăiau şi nu pricepeau de unde vine acea durere. Iar el a strigat cu glas mare, zicînd: "Sfinţilor doctori, Cosma şi Damian, ajutaţi-mă!" Şi îndată ce au sosit sfinţii, l-au adormit, încît şarpele să iasă pe aceeaşi cale pe unde a intrat. Dormind omul iarăşi cu gura deschisă, prin rugăciunile Sfinţilor Cosma şi Damian, cu puterea lui Dumnezeu au scos şarpele din om şi, ieşind acesta din gura lui, toţi cei care se aflau acolo s-au înspăimîntat de acea minune înfricoşătoare. Apoi, ieşind şarpele, îndată s-a deşteptat omul acela şi s-a făcut sănătos desăvîrşit, cu ajutorul sfinţilor celor fără de arginţi.

În acelaşi loc era un alt bărbat, pe nume Malh, ce locuia aproape de biserica Sfinţilor doctori Cosma şi Damian, care era în Firaman. Vrînd el să plece la drum lung, a dus-o pe femeia sa la biserică şi i-a zis: "Iată, eu mă duc departe, iar pe tine te las în seama Sfinţilor Cosma şi Damian, spre pază; şezi în casa ta, pînă cînd îţi voi trimite semn de la mine, pe care îl vei cunoaşte că este al meu şi, cînd va voi Dumnezeu, îţi voi trimite semnul acela şi te voi lua la mine". Malh, încredinţînd sfinţilor pe femeia sa, a plecat la drum.

Trecînd cîteva zile, diavolul a luat chipul unui om cunoscut şi, venind la femeia lui Malh, i-a arătat un semn ca acela despre care zisese bărbatul ei. Diavolul arătîndu-i semnul, îi poruncea să meargă la bărbatul ei, zicînd: "pe mine m-a trimis bărbatul tău ca să te duc la dînsul". Iar femeia a zis: "Semnul acesta îl cunosc, dar nu voi merge, că sînt încredinţată Sfinţilor fără de arginţi, Cosma şi Damian; iar dacă voieşti să merg cu tine la bărbatul meu, vino împreună cu mine în biserica sfinţilor şi jură-te mie, înaintea altarului, că nu-mi vei face nici un rău pe drum". Iar diavolul a făgăduit aşa; şi, mergînd cu dînsa în biserică, înaintea altarului, s-a jurat, zicînd: "Aşa mă jur pe puterea lui Cosma şi Damian, că nu-ţi voi face nici un rău pe drum, ci te voi duce la bărbatul tău".

Femeia, auzind jurămîntul, a crezut diavolului celui mincinos, care se arătase în chip de om cunoscut şi a pornit cu dînsul la drum. Iar înşelătorul, luînd-o pe ea, a dus-o în loc pustiu şi neumblat voind să-i facă rău şi s-o omoare. Dar ea, văzîndu-se în cea mai de pe urmă nevoie, şi-a ridicat ochii la cer şi a strigat din inimă către Dumnezeu, zicînd: "Dumnezeule, ajută-mi cu rugăciunile Sfinţilor Cosma şi Damian şi grăbeşte de mă izbăveşte din mîinile acestui ucigaş". Şi îndată s-au arătat grabnicii ajutători, Sfinţii cei fără de arginţi, Cosma şi Damian, strigînd asupra diavolului. Iar el, văzîndu-i pe dînşii, a lăsat femeia şi a fugit şi, alergînd la o rîpă înaltă, a căzut în prăpastie şi a pierit.

Sfinţii, luînd pe femeie, au dus-o la casa ei. Şi a zis femeia, închinîndu-se lor: "Mulţumesc vouă, stăpînii mei, că m-aţi izbăvit de groaznica pierzare; deci, rogu-vă, spuneţi-mi cine sînteţi, ca să ştiu cui să dau mulţumire pînă la sfîrşitul vieţii mele". Iar ei au zis către dînsa: "Noi sîntem Cosma şi Damian, robii lui Hristos, cărora te-a încredinţat bărbatul tău, cînd a plecat la drum; şi pentru aceea ne-am sîrguit a grăbi spre ajutorul tău şi te-am izbăvit pe tine de diavol, cu darul lui Dumnezeu".

Atunci femeia, auzind aceasta, a căzut la pămînt de frică şi de bucurie, iar ei s-au făcut nevăzuţi. Apoi femeia striga, lăudînd şi mulţumind lui Dumnezeu şi slugilor lui, Sfinţilor Cosma şi Damian. Şi, cu lacrimi alergînd la biserică, a căzut înaintea icoanei sfinţilor, spunînd tuturor ceea ce se făcuse, cum şi-a făcut Domnul milă de dînsa, cu rugăciunile plăcuţilor Săi. Şi grăia în rugăciune cuvintele acestea: "Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac, al lui Iacov şi al seminţiei lor celei drepte, Care ai stins cuptorul cel cu foc celor trei tineri şi Care ai ajutat roabei tale Tecla, în privelişte, Îţi mulţumesc că şi pe mine, păcătoasa, m-ai izbăvit de lanţurile diavolului, prin plăcuţii Tăi, Cosma şi Damian. Mă închin Ţie, Care faci minuni mari şi preaslăvite şi Te măresc pe Tine, Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh, în veci. Amin".

(Proloagele Sfinților și a Sfintelor)