Pagini

marți, 4 mai 2010

Slujba Sfântului Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului


Slujba Sfântului Atanasie


Sfinte Atanasie, roaga-te pentru noi!



În luna mai, în ziua a doua, pomenirea Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului

Să se ştie: De va cădea sărbă­toa­rea Sfântului Ata­nasie Patelarie înain­tea Sfintelor Paşti, slujba sfântului se săvârşeşte la praznicul Intrării Domnu­lui în Ierusa­lim sau luni, în Săptămâna Luminată.


La Vecernia mică

La Doamne strigat‑am…, punem sti­hi­rile pe 4, glasul al 4‑lea:

Podobie: Degrab’ ne întâmpină pe noi…

Dumnezeiască râvnă ai avut către Sfânta Biserică so­bornicească, îm­potrivindu‑te ne­­credincioşilor din ce­tatea ma­re­lui Constantin şi înălţându‑ţi su­fle­tul la rugăciune, către Milosti­vul Dumnezeu. În­vred­niceşte‑ne şi pe noi să biruim săgeţile vrăjma­şului ucigaş de oa­meni, prin rugă­ciunile tale prea­pu­ternice, cerând lui Dumnezeu să miluiască sufle­tele noastre.

Cel ce pe strămoşii noştri i‑ai po­văţuit cu darul priceperii tale şi i‑ai arătat biruitori în ispite, în­vred­­niceşte‑ne şi pe noi, cu pute­rea ce izvorăşte din sfintele tale moaşte, să păstrăm aprinsă can­dela credin­ţei, Sfinte Sfinţite Atanasie, părin­tele nostru prea­iubit.

Grăbeşte să asculţi rugăciunile noastre mai înainte de a ne acoperi valurile necredinţei, Sfinte Ata­na­sie! Cu puterea ar­hieriei ce ţi s‑a dat de la Domnul, pă­­zeşte Biserica Ortodoxă de va­lu­rile împo­tri­vi­toare ale ereziilor, preafericite!

N‑ai privit la bătrâneţea şi ne­putinţele trupului tău ostenit, ci cu bărbăţie te‑ai îndreptat către bi­nefăcătorii domni creştini, cerând mi­lostenie şi ajutor pentru turma ta cea bine­cu­vântătoare. Drept aceea şi Ar­hie­reul cel Veşnic, Hris­tos, ţi‑a pro­slăvit cinstitul tău trup, dăru­in­du‑i nestricăciune şi darul facerii de mi­nu­ni. De aceea, şi noi, cu nevred­nicie, îţi cin­stim cu cân­tări de lau­dă sfintele tale moaşte.

Slavă…

Până în ultimul ceas al vieţii tale celei pământeşti, ai înmulţit ta­lanţii ce ţi s‑au dat de la Dumnezeu primind de la El odihnă pentru multele tale osteneli. Dă‑ne şi nouă putere, Sfinte Atana­sie, să lucrăm cele de folos până este ziuă, ajutân­du‑ne cu sfintele tale ru­găciuni să se mântuiască sufle­tele noastre.


Şi acum…, a praznicului.

La stihoavnă

Stihirile, glas al 3‑lea:

Podobia: Laudă de seară…

Laudă de seară aducem ţie, pă­rinte, mulţumind lui Dumnezeu. Izbă­veşte‑ne pe noi de ispite, cu ru­­­­­găciunile tale, Sfinte Atanasie!

Stih: Trimis‑a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei.

Pace cerească trimite, Sfinte de la Dumnezeu, Bisericii tale, pe care o ai slujit în viaţa pământească, pă­zind‑o cu rugăciunile tale de ere­suri şi de tulburările vrăj­ma­şilor.

Stih: Lăuda‑Te‑voi între popoare, Doam­ne, cânta‑voi Ţie între neamuri.

Hristos preamărindu‑ţi trupul, Sfinte Atanasie, acesta ne izvo­răşte tămăduiri nenumă­rate. Ve­niţi, deci, credin­cio­şii să cinstim după cuviinţă sfintele sale moaşte.

Slavă…, glasul al 8‑lea:

Vrednic păzitor al Scaunului constantinopolitan fiind şi dascăl înţelept al valahilor, ierarhe Ata­nasie, ai primit de la Dumnezeu darul vorbirii în limbi şi virtutea de a conduce turma cea cuvân­tă­toare pe calea mântuirii. Pentru aceasta te rugăm, Sfinte, să mij­loceşti înaintea Sfintei Treimi să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a praznicului.

Tropar, glasul al 8‑lea:

Dumnezeiască odraslă a creta­nilor, păstor al cetăţii celei împă­ră­teşti şi povăţuitor sfinţit al creş­ti­­nilor de la Dunăre, comoara cea de mult preţ a Harkovului, Ata­na­sie înţelepte, primit‑ai har bogat de Sus, cu nume nemuritor fiind. Roa­gă pe Hristos Dumnezeu să mân­­­tu­iască sufletele noastre.


La Vecernia mare

După obişnuitul psalm, se citeşte Fericit bărbatul…, starea întâi.

La Doamne strigat‑am… se pun sti­hirile pe 8: 3 ale praznicului şi 5 ale ie­rarhului, glasul al 5‑lea:

Podobie: Bucură‑te, cămara…

Bucură‑te, ierarhe preastră­lucite, Atanasie, cel ce ai luat pe umeri crucea ostenelilor pentru Stă­­­­pâ­nul Hristos şi toate ale lumii a­ces­teia le‑ai lepădat. Îngerescul chip primind, inima ţi‑ai înflăcărat cu puterea Duhului Sfânt, lu­crând cu sâr­guinţă la îm­plinirea Evan­­ghe­liei. Pentru aces­tea te‑a în­vred­nicit Dumnezeu de daruri preaalese, ­bine­chi­ver­­ni­-sindu‑le în toată viaţa ta. Şi acum, cere Marelui Ar­hiereu să miluias­că sufletele noastre(de 2 ori).

Bucură‑te, mitropolite, cel ce ai turnat din belşug untdelemn în can­dela credinţei. Următor al ma­relui părinte Grigorie, ţi‑ai purtat turma ta către limanurile liniştite ale voii lui Dumnezeu, cu rugăciu­nea şi cu sfătuirea cea dreaptă, cu postul şi cu privegherea biruind toate uneltirile vrăjmaşului. Pentru aceasta te‑a învrednicit Dumnezeu de darurile sfinţeniei.

Bucură‑te, arhiereu înţelept al lui Hris­tos, nemuritorule Ata­na­sie, cu mintea ta cea luminată prin cu­noş­tinţa Sfintelor Scripturi pe cre­dincioşii creştini de la Dunărea de Jos i‑ai învăţat tainele cele mân­tuitoare. Şi acum, din ceruri, îm­preună cu soborul arhiereilor bi­ne­­­­plăcuţi lui Dumnezeu, te rogi ca să se împlinească dorinţele noastre cele de fo­los duhovnicesc şi să se mântuiască sufletele noastre.

Multe au fost încercările vieţii tale, sfinte, dar prin răbdarea pri­mită de la Dumnezeu pe toate le‑ai biruit. Asemănatu‑te‑ai în is­pite cu marele Ioan Gură de Aur, pe al că­rui tron ai şezut. Izgonit ai fost de vrăjmaşi de la turma ta cea cuvân­tătoare, dar nu te‑ai lepădat de dreapta‑credinţă, zicând: ori­un­de îmi voi îndrepta paşii, pă­mân­tul este al lui Dumnezeu. Aflând acum odihnă în cămările cele ce­reşti, roa­­gă‑te pentru pacea noastră, cin­stite Părinte Atanasie!

Slavă…, glasul al 5‑lea:

Din pruncie, sufletul ţi‑ai lipit de Evanghelia lui Hristos. Vestitor al darurilor cereşti te‑a învrednicit Dumnezeu, chemându‑te la înalta slujire a arhieriei. Iar tu, ca un preabun ascultător, înţelepte Ata­nasie, nu te‑ai înfricoşat de ne­ca­zurile vieţii, ci în locaşul Sfântului Ierarh Nicolae din Galaţi şezând, neîncetat ai lucrat pentru o­croti­rea turmei tale, cerând milă şi aju­tor. De aceea Domnul, căutând cu îndurare la sâr­guinţa ta, ţi‑a tri­mis mân­gâiere şi putere să împli­neşti călătoria vieţii întru bună­tăţi. Hris­tos te‑a încununat cu po­doa­ba nestri­căciunii, trupul tău iz­vorând din belşug tămăduiri ce­lor ce te laudă şi cinstesc cu sme­renie po­me­nirea ta, vrednicule pă­­rinte!

Şi acum…, a praznicului.

Vohod:Lumină lină…

Prochimenul zilei, apoi

ParImiile


Din Înţelepciunea lui Solomon citire:
(8, 1‑13)

Înţelepciunea ajunge cu tărie de la o margine la alta a lumii şi toate le întocmeşte preaplăcut. Mi‑a fost dragă şi am cercetat‑o din tinereţile mele şi am căutat să mi‑o peţesc mireasă şi am iubit mult fru­museţea ei. Neamul ei cel bun şi‑l prea­măreşte prin petre­cerea lao­laltă cu Dumnezeu şi Stă­pânul a toate o are în mare iu­bi­re, fiindcă ea duce pe oameni la ştiinţa lui Dumnezeu şi ea alege lucrurile Lui. Şi de este bogăţia câştig poftit în viaţă, ce este mai bo­gat decât înţelepciunea, care toate le lucrea­ză? Dacă cumin­ţenia stă în fruntea treburilor, cine este mai bun meşter decât înţe­lepciunea în toate câte sunt? Şi de iubeşte cineva drepta­tea, ostenelile înţelepciunii rodesc sfinte puteri, ea ne învaţă înfrâ­narea şi chib­zuinţa, dreptatea şi bărbăţia, tot ce este mai de folos în viaţa oame­nilor. Şi de pofteşte ci­ne­va să aibă ştiinţă întinsă, înţelep­ciunea ştie cele trecute şi între­zăreşte cele vii­toare, ea ştie întor­săturile cu­vin­te­lor şi dezlegările întrebărilor; ea cunoaşte de mai înainte semnele şi minunile şi în­tâmplările vre­mu­ri­lor şi ale sutelor de ani. Drept aceea, am hotărât să mi‑o prind tovarăşă în viaţă, fiindcă ştiu că mă va sfă­tui cele bune şi‑mi va fi mângâiere în griji şi în necazuri. Şi voi avea, prin ea, mărire în adunări; şi deşi sunt tânăr, voi avea cinste în faţa celor bătrâni. Mă vor găsi pă­trun­­­zător la ju­decăţi şi voi apărea ui­mitor în faţa celor puternici. Când voi tă­cea, vor aştepta să în­cep să vor­besc; când voi vorbi, vor fi toţi cu luare‑aminte, şi când voi rosti o lun­gă cuvântare, vor pu­­ne toţi mâ­na la gură. Prin înţe­lepciune, voi avea nemurire şi voi lăsa celor de după mine o pome­nire veşnică.


De la Iov citire:

(5, 17‑27)

Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu dis­preţuieşti certarea Celui Atot­pu­ternic. Căci El răneşte şi El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tă­măduiesc. De şase ori din nevoi te va scoate, iar a şaptea oară, răul te va ocoli. În timp de foamete, te va scăpa de la moarte şi în bătălie, din primejdia sabiei. Vei fi la adă­post de biciul bârfelii şi nu te vei teme de prăpăd când va veni. Îţi vei râde de pustiire şi de foa­mete şi nu‑ţi va păsa de fiarele pă­mân­tului. Căci vei avea legământ cu pie­trele câmpului şi fiara sălbatică va trăi cu tine în pace. Tu vei şti cortul tău la adăpost şi când îţi vei cerceta locuinţa, nu vei avea deza­măgire. Vei şti că ur­maşii tăi sunt numeroşi şi că o­draslele tale sunt multe ca iarba pământului. So­si‑vei la mormânt, la adânci bătrâ­neţi, ca o şiră de grâu strânsă la vremea ei. Iată ceea ce am cercetat şi aşa este. Ascultă şi învaţă spre folosul tău.

Din Înţelepciunea lui Solomon citire:
(4, 7‑15)

Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odih­nă. Bătrâneţile cinstite nu sunt ce­le aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţe­lepciunea este la om adevărata că­runteţe şi vârsta bătrâneţilor în­seamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l‑a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l‑a mutat de pe pământ. A fost ră­pit, ca răutatea să nu‑i schimbe min­­tea sa, înşelăciunea să nu‑i a­mă­gească sufletul. Căci vraja vi­ciu­lui în­tunecă cele bune şi ame­ţea­la poftei schimbă gândul cel fără de rău­tate. Ajungând curând la de­să­vâr­şire, dreptul a apucat ani în­delun­gaţi. Sufletul lui era plă­­cut lui Dumnezeu, pentru aceas­­ta Dom­nul S‑a grăbit să‑l scoată din mij­locul rău­tăţii. Nea­murile văd, dar nu pri­cep nimic şi nu‑şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.



La Litie

Stihirile, glas 3, singur glasul:

În pustie, oarecând, Mântui­to­rul a îndestulat mulţimea cu pu­ţină hrană. Iar tu, Sfinte Ata­na­sie, luând dar de la Dumnezeu, ai hră­nit poporul cel drept‑cre­din­cios cu hrana înţelepciunii Sfinte­lor Scrip­­turi. Ajută‑ne, Sfinte, să nu fim lip­siţi de Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce este hrană dătătoare de viaţă veşnică.

Grăieşte psalmistul David: „Dat‑ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s‑au înmulţit“. Urmând aces­tuia şi tu, Atanasie, roade duhov­niceşti dai sufletelor noastre, celor ce‑ţi ser­băm pomenirea ta.

Slavă…, glasul al 6‑lea:

Trupul cel nestricat al Sfân­tului Ierarh Atanasie izvorăşte râuri de tămăduiri. Veniţi deci cre­dincioşii, să ne atin­gem de sfintele sale moaşte, prin care dobândim curăţire de păcate şi firea noastră cea stricată se vaîn­noi, dobândind putere asupra vrăjmaşului.

Şi acum…, a praznicului.



La Stihoavnă, glasul 1:



Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Prealăudate ierarhe, nu te‑ai înfricoşat de luptele necre­din­cio­şilor înălţându‑ţi mintea la cele cereşti, prin postiri şi prin neînce­tată rugăciune. Deschisu‑s‑au ţie uşile raiului. Şi prin cinstitele tale moaşte, dăruieşti sănătate şi aju­tor celor ce te fericesc pe tine cu laude.

Stih: Întru necaz M‑ai chemat şi te‑am izbăvit, te‑am auzit în mijlocul fur­tunii şi te‑am cercat la apa cercării.

Multe sunt în­cercările pe care Dumnezeu a în­gă­­duit să le păti­meşti în viaţa ta, lămurindu‑ţi ca aurul în foc cu­ge­tul cel luminat. Statornic fiind întru adevărul cel veşnic, ai arătat tuturor că se cu­vine a cinsti şi apăra ortodoxia, ca pe un nepreţuit odor. De care dar şi noi să ne în­vrednicim, cu rugă­ciunele tale, Sfin­te Atanasie!

Stih: Altarele Tale, Doamne al Pute­rilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.

Râvnitor păstor te‑ai arătat cin­stind scaunul mitropoliei te­salo­ni­cenilor şi apoi pe cel din ce­tatea Constantino­po­lului. Dra­goste către sfântul locaş al lui Dumnezeu arătând, bine ai chivernisit bise­rica Sfântului Ie­rarh Nicolae, cti­tor al ei fiind. Pentru aceasta, te fericim, pă­rinte, ca pe cel ce ai slu­jit cu cre­dinţă şi cu dragoste dum­ne­zeieştile altare ale orto­doxiei.

Slavă…, glasul al 4‑lea:

Sufletul tău cel sfinţit prin vir­tuţi s‑a sălăşluit în Ierusalimul cel ceresc, de Hristos iubitorule ie­rarhe Atanasie, trupul tău rămâ­nând pe tron în cetatea Harko­vu­lui. Prin rânduiala lui Dumnezeu, trup din trupul cel preamărit s‑a dat spre închinare următorilor Sfân­tului Apostol Andrei din ce­tatea Galaţiului. Drept aceea, cu bucurie te cinstim, Părinte Ata­nasie, ierarhul lui Hristos.

Şi acum…, a praznicului.

La binecuvântarea pâinilor, tro­pa­rul ierarhului de 2 ori şi al prazni­cului. Iar dacă nu se face Litie, troparul ierar­hului, Slavă… Şi acum…, al praz­nicului.



LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul… se cân­tă troparul praznicului de două ori, Slavă…, al ierarhului, Şi acum…, al praz­nicului.

După prima catismă, Sedealna I, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău…

Viaţă nematerialnică în trup nemuritor ai petrecut, alesule între arhierei, Atanasie! Pentru aceasta, te fericim că ai aflat har de la ce­rescul Părinte, pe care roagă‑L să ne scoată şi pe noi din ispite şi necazuri.

Slavă…, tot aceasta; Şi acum…, a praz­nicului.

După a doua catismă, se cântă Se­dealna a 2‑a, glasul al 4‑lea:

Podobie: Degrab’ ne întâmpină pe noi…

Cu darul Tău, Mântuitorule, moaştele slăvitului patriarh ne fe­resc pe noi de vrăjmaşii cei nea­dor­miţi şi puterea lor cea tă­mă­dui­toare alungă nepu­tinţele noas­tre. Pentru rugăciunile Sfân­tului Ata­nasie, Unule Iubito­rule de oa­meni, miluieşte‑ne pe noi.

Slavă…, tot aceasta; Şi acum…, a praznicului.

Polieleul: Robii Domnului…


MĂRIMURILE, glas 1:

Stih: Auziţi acestea toate popoarele, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume!

Mărimu‑te pe tine, sfinţitorule Părinte Atanasie, şi cinstim sfân­tă pomenirea ta; că tu te rogi pen­tru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.

Veniţi toţi, într‑un glas să lău­dăm pe Atanasie, zicând: pe învă­ţătorul credincioşilor.

Stih 3: Doamne, iubit‑am bună­‑cu­viin­ţa casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale.

Stih 4: Gura dreptului grăieşte înţe­lepciune şi limba lui rosteşte dreptate.

Stih 5: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Stih 6: Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda.

Antifoanele, glasul al 4‑lea: Din tine­reţile mele…

Prochimen, glasul al 4‑lea:

Preoţii Tăi, Doamne, se vor îm­brăca întru dreptate şi cuvioşii se vor bucura.

Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.

Toată suflarea

Evanghelia de la Ioan (10, 1‑9): Zis‑a Domnul către iudeii care veni­seră la Dânsul… (Evanghelia de la Litur­ghia din 21 mai).

Psalmul 50

Slavă…, glasul al 2‑lea:

Pentru rugăciunile ierarhului Tău, Atanasie, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Pentru rugăciunile Născă­toa­rei de Dumnezeu, Milostive, cură­ţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Stihira, glasul al 6‑lea:

Stih: Miluieşte‑mă, Dumnezeule, du­pă mare mila Ta şi după mulţimea îndu­­­­ră­­rilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.

Următor poruncilor lui Hris­tos te‑ai arătat, fericite Ata­nasie! Cu postul şi cu rugăciunea ispi­tele biruind, cu răbdarea covâr­şind mulţimea prigonirilor cele cu ane­voie de purtat; cu nă­dejdea, în­­străi­­narea de neamul tău, cu tăria credinţei, învâr­to­şarea necre­din­cioşilor. Având îndrăzneală către Dumnezeu, cere să ne dăruiască nouă viaţă veşnică şi mare milă.

Canoanele

Al praznicului, cu irmosul pe 6 şi al ierarhului, cu irmosul pe 8, glasul 1.

Canonul ierarhului

Cântarea 1:

Preaînţelepte Atanasie, cu strălucirile sfintelor tale ru­găciuni, risipeşte întunecimea minţii mele, ca prin cântări cu mul­­­­ţumire să săvârşesc pomenirea ta cea vrednică de laudă.

Cu multă cuvioşie ai păstorit, ca un vrednic arhiereu, turma lui Hris­tos cea cuvântătoare, înţelepte Ata­nasie! Împăratului Dumnezeu jert­fă cinstită ai adus viaţa ta, Sfinte!

Slavă…

Plin ai fost, părinte, de înţelep­ciunea cea adevărată şi ca un alt Moise te‑ai făcut în vremuri de ne­caz, întărind neamul ortodocşi­lor cel clătinat de robia cea amară a necredinţei, fericite!

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Născut‑ai, Stăpână, pe Făcă­torul a toată făptura; învredni­ceşte‑ne pe noi, cei ce vestim minu­nile tale, de milostivirea ta cea fără de margini.

Cântarea a 3‑a:

Din părinţi binecinstitori de Dumnezeu răsă­rind, ai deprins dreapta‑credinţă şi râv­nitor ai fost către evan­ghelicele în­văţături. Pentru aceas­ta te cin­stim ca pe un cunoscător al Sfintelor Scripturi.

Dar de la Domnul ai primit a alcătui stihuri preaalese, cu care preamăreai Sfânta Treime. Nu în­ceta acum cântările tale către Cel Preaînalt, de care să ne îm­păr­tă­şim şi noi cu bună‑cuviinţă.

Slavă…

Adâncurile filozofiei celei prea­­­­­­înalte întru înţelegere ai pă­truns, lipindu‑ţi mintea de învă­ţăturile cele folositoare. Şi ca pă­rintele tău întru cinstire, Ata­nasie cel Mare, ai alcătuit dumne­zeieşti scrieri.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Prin mijlocirea ta cea bine­voi­toare, Născătoare de Dumnezeu, surpă cursele vrăjmaşului care ne împresoară şi ne scapă de focul cel veşnic.

Sedealna

Tainele Scripturii aflând, te‑ai sârguit să le împărtăşeşti celor ce căutau mântuire. Şi ca un alt Ioan Gură de Aur, tălmăcind poporului dumnezeieştile cuvinte, pe cei ce te as­cultau, cu price­pere i‑ai îndem­nat să meargă către viaţa cea bine­plăcută lui Dumnezeu.

Slavă…, Şi acum…, a praznicului.

Condac, glasul al 8‑lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă…

Vrednic apărător al cre­dinţei ortodoxe şi icoană înfrumuseţată a arhieriei te‑ai arătat, Sfinte Ierarhe Atanasie! Ca şi cel ce ai în­drăz­neală către Înduratul Dumnezeu, cere pentru sufletele noas­tre pace şi mare milă, ca să‑ţi cântăm: Bucură‑te, Pă­rinte de trei ori fe­ricite!

Icos

Slujit‑ai în viaţa ta Bi­sericile lui Dumnezeu drept‑mări­toare din Elada, Moldova şi Rusia cu în­treită lucrare mărturisind dreapta-cre­dinţă şi statornicind predaniile Sfin­ţilor Părinţi. Deci şi noi, după pilda strădaniilor tale, cerem să ne învred­­niceşti a‑ţi aduce laude ca acestea:

Bucură‑te, brazdă a credinţei în pământ românesc;

Bucură‑te, dascăl al rugăciunii pentru cinul monahicesc;

Bucură‑te, lucrător iscusit în via duhovnicească;

Bucură‑te, pom cu bună roadă în livada cerească;

Bucură‑te, glas păstoresc al sfin­tei cunoştinţe;

Bucură‑te, pildă înaltă de ne­oste­nite sârguinţe;

Bucură‑te, luminător al ini­mi­lor întărite cu dumnezeiască băr­­băţie;

Bucură‑te, călăuză credin­cioa­să spre cereasca Împărăţie;

Bucură‑te, izvor din care pri­mim apa curăţirii;

Bucură‑te, adânc de înţelep­ciune ce arăţi calea mântuirii;

Bucură‑te, iconom credincios al vistieriilor Duhului;

Bucură‑te, tâlcuitor înţelept al tainelor văzduhului;

Bucură‑te, Sfinte Ierarhe Ata­nasie, mare făcător de minuni!

Cântarea a 4‑a:

Viaţă îngerească dorind, lumea ai părăsit şi ai îm­brăcat veşmântul mo­nahicesc cel cu mult folos. Cu fe­cio­ria, cu sără­cia cea de bunăvoie şi cu ascul­tarea sufletul şi trupul întrar­mân­du‑ţi, ai plecat, Părinte, să înfrunţi ispitele şi primejdiile vieţii.

Dorind cu mai multă râvnă pust­niceştile nevoinţe, te‑ai suit în Muntele Athos, unde ca un înger în trup ai vieţuit şi pe Năs­că­toarea de Dumnezeu preamărind.

Slavă…

Cetele sfinţilor nevoitori cu care ai privegheat se bucură as­tăzi împreună cu tine, Atanasie! Iar noi preamărim virtuţile lor cu care te‑ai încununat, vrednicule de lau­dă, părinte!

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Maică Preacurată a Zidi­to­ru­lui tuturor, du rugăciunile noastre cele nevrednice la tronul Fiului tău, rugându‑L să caute cu îndu­rare spre neputincioşii robii Săi.

Cântarea a 5‑a:

Văzându‑te sârguitor către cele sfinte şi cunoscând ştiin­ţa ta teologică, soborul arhie­reilor te‑a ales mitropolit în ceta­tea Tesalo­ni­cului. Iar tu, părinte, luând jugul arhieriei, bine ai câr­muit turma cea cuvântă­toare.

N‑au răbdat necredincioşii să vadă buna rânduială a Bisericii lui Hristos pe care tu, preasfinte ar­hie­­reule, ai arătat‑o ca oarecând slă­­vitul Apostol Pavel. De aceea, nenumărate şi gre­le curse ţi‑au întins până ce te‑au iz­gonit din scaun, luând dru­mul pri­begiei.

Slavă…

Vrând să răscumperi Biserica tesalonicenilor din mâinile necre­dincioşilor, n‑ai încetat a te ruga lui Dumnezeu şi a cere aju­torul celor ce vedeau în tine pe păsto­rul cel bun, care‑şi pune viaţa pen­tru oile sale. Pentru aceasta şi da­ruri pri­­mind, ai îmblânzit cu ele pe tirani.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Nu se pricepe toată făptura a lăuda prealesele tale daruri, Fe­cioa­ră nenuntită! Ci binevoieşte a ne da înţelepciune şi har ca să te cinstim după cuviinţă, ca pe ceea ce eşti mai presus de cetele cele în­gereşti.

Cântarea a 6‑a:

Valuri potrivnice şi vijelii s‑au abătut peste Biserica din cetatea Sfântului Împărat Con­­stantin. Atunci tu, părinte Ata­­na­sie, pe umeri având omo­forul pa­triarhicesc, ai ţinut vitejeşte câr­­ma corabiei, potolind furia necre­din­cio­şi­lor. Iarăşi, apoi te‑ai întors cu pace la mi­tropolia ta.

A doua oară ai fost chemat la vrednicia patriarhală, mărite ar­hiereule! Dar bătrâneţile şi ostene­lile cele multe ale vieţii tale n‑au putut răbda uneltirile şi lăcomia nemaiauzită a necredincioşilor. Pen­tru aceea ai lăsat cu înţelep­ciune tronul, dând tuturor iertare, ca un preablând părinte.

Slavă…

„Apără‑mă, Doamne, Dumne­zeul meu, mântuieşte‑mă după mi­la Ta“, ai strigat ca Da­vid, pă­rinte Atanasie, iar Mân­tui­torul ţi‑a în­dreptat paşii către Mol­dova, aflând bunăvoinţă de la bine-cre­dinciosul voievod Vasile, pe care l‑ai povă­ţuit întru dreapta‑cre­dinţă.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ca una care te‑ai plecat voinţei Părintelui ceresc pentru mân­tui­rea lumii, dă‑ne şi nouă, Stă­până, să ne agonisim darurile ne­pie­ri­toare ale împlinirii voii celei dum­ne­zeieşti.

Condacul şi icosul praznicului.


  
Sinaxar

În luna mai, în ziua a doua, po­me­nirea Sfântului Ierarh Atanasie Pate­larie, Patriarhul Constantinopolului.

Sfântul Ierarh Atanasie, căruia Dumnezeu i‑a îngăduit să poarte crucea ne­număratelor încercări şi să mărtu­risească dreapta‑credinţă într‑o pe­rioadă de mari tulburări pentru creş­tinătatea răsăriteană, a văzut lumina zilei către sfâr­­şitul veacului al XVI‑lea, în insula Cre­ta, din părinţi bine‑cre­din­cioşi. La Botez, pruncul a primit nu­mele Alexie şi se străduia să devină un împli­nitor al Evangheliei demn de Bise­rica întemeiată pe insulă de Sfântul Apos­tol Tit. De mic nu râvnea decât la viaţa du­hovnicească, plăcându‑i mult să citească vieţile sfin­ţilor şi aprinzându‑se de dorul de a urma nevoinţelor acelora.

După moartea tatălui său, renunţă la lume şi ia îngerescul chip al călugăriei, primind numele Atanasie. S‑a îndreptat apoi către Muntele Athos unde a vieţuit la una din marile mănăstiri având ascul­tare la trapeza obştii. După un pelerinaj făcut în Ţara Sfântă, curând devine cu­noscut prin darul orato­riei şi alesele sale cunoştinţe teo­logice.

O veche scriere grecească ne încre­dinţează că, pe la anul 1626, se afla în Valahia, ca dascăl, unde traduce Psalti­rea în limba greacă populară.

Patriarhul ecumenic Chiril Lucaris îl cheamă pe Atanasie la Constantinopol, să sprijine credinţa ortodoxă atacată de necredincioşi şi de eretici. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului, pe scaunul pe care cu trei veacuri mai înain­te şezuse Sfântul Grigorie Palama. Din această vestită cetate a Macedoniei va trimite mitropolitul Atanasie mai multe scrisori ţarului Rusiei, pentru a ajuta mi­tropolia sa, care era asuprită de turci.

Când bătrânul patriarh Chiril Lu­ca­ris este trimis în exil, în anul 1634, pe Tro­nul ecumenic, prin voinţa sobo­rului ar­hie­reilor, este aşezat vremelnic mitro­po­litul Atanasie al Tesalonicului.

Curând, necredincioşii l‑au silit să ia calea pribegiei pentru a aduna mi­loste­nie, cu care să plătească datoriile mitro­poliei. Şi‑a găsit odihnă şi sprijin în Mol­dova, fiind primit de evla­viosul voievod Vasile Lupu, care l‑a aşe­zat în Mănăsti­rea Sfântul Ierarh Nicolae din Galaţi. De aici a mai plecat o dată la Constantino­pol, fiind reales în vara anu­lui 1652 pa­triarh ecumenic. N‑a păstorit însă decât două săptămâni, după care a fost nevoit să demisioneze datorită pre­siunii turci­lor, întorcându‑se la Galaţi.

Mult s‑au bucurat slujitorii şi creşti­nii din oraşul de la Dunăre pentru blân­da şi înţeleapta păstorire a patriahului pribeag, care s‑a arătat ferm şi sta­tornic în dreapta‑credinţă, în pur­tarea crucii şi în evlavia sa neşovăielnică.

Sfântul chiar şi‑a arătat dorinţa de a‑şi sfârşi călătoria vieţii pământeşti la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Ga­laţi, pe care o şi numea „mănăstirea mea“, dar voia Domnului a fost alta. Şi‑a con­tinuat călătoria pentru ajutorarea creşti­nilor din alte părţi ale Bise­ricii Ortodo­xe căzute sub ocu­panţi pă­gâni şi a ajuns, bătrân şi bol­nav, în Rusia, unde a primit însemnate daruri de la ţar şi de la pa­triar­hul Nikon. La întoarcere a rămas „pe cale“, într‑o ce­tate ortodoxă ucrai­neană de la Lubnî unde s‑a aşezat la Mă­năstirea Schim­ba­­rea la Faţă din Mgarsk. Cunoscân­du‑şi mai dinainte vremea sfâr­­şitului său, Sfântul Atanasie a alcă­tuit un testament prin care a împăr­ţit da­rurile pri­mite de la ţar, îndreptân­du‑le către mai multe mănăstiri şi bise­rici din Mol­dova, din Sfântul Munte Athos şi la Mănăs­tirea Sinai. Daruri bo­gate a rân­duit a se duce şi la Mănăstirea Sfân­tul Nicolae din Galaţi.

Ştiind că Dumnezeu îl va chema din această viaţă, s‑a rugat pentru toţi păsto­riţii săi, pentru cei ce i‑au făcut bine şi pentru cei care l‑au prigonit ori ne­drep­tăţit în zbuciumata sa viaţă, şi‑a cerut iertare de la toţi şi pe toţi i‑a iertat din ini­­mă. Împăcat în cugetul său şi încre­ză­tor în marea milostivire a lui Dumnezeu, cu rugăciunea pe buze şi în inimă, şi‑a încredinţat sufletul său bine­‑credincios Mântuitorului Hristos, la 5 aprilie, anul Domnului 1654, în ziua a treia a Sfintelor Paşti. A adormit întru Domnul în ge­nunchi, cu Sfânta Evan­ghelie în mâini, rostind cu glas stins: „Doam­ne, primeşte sufletul meu.“

Înveşmântat cu toate odăjdiile pa­triar­hiceşti, cu cârja arhie­rească în mâ­nă şi aşezat pe tron, a fost po­gorât astfel într‑un mormânt săpat în biserica mă­năstirii.

Prin rânduiala lui Dumnezeu, tru­pul ostenit de privegheri al slăvitului pa­triarh Atanasie s‑a proslăvit prin nepu­trezire. Lucrul acesta s‑a aflat după opt ani de la mutarea sa în veşnicele locaşuri, prin descoperire dumnezeiască. Venind în Mănăstirea din Lubnî, mitropolitul Paisie al Gazei a avut o vedenie: Sfântul Atanasie i s‑a arătat şi i‑a desco­perit un­de se afla trupul său, cerându‑i să‑l scoa­tă din lo­cul de odihnă. Mormân­tul a fost deschis şi, o, minune: trupul Sfân­tului Atanasie se afla întreg şi nepu­trezit, aşa cum fusese îngropat cu opt ani în urmă, răspândind miros înmiresmat. Sfintele moaşte au fost aşezate cu mare cinste şi evlavie în par­tea dreaptă a bise­ricii, în ziua de 1 fe­bruarie 1662, iar pomenirea sa între sfinţi s‑a hotărât a se face în fie­care an, la 2 mai.

De două ori, cinstitele moaş­te au ră­mas neatinse de focul care a cuprins bi­serica, sfântul, prin minuni, ajutând pe vieţui­torii mănăstirii să nu fie vătămaţi.

La începutul veacului al XX‑lea, moaş­tele sfântului au fost duse la Har­kov, iar din anul 1943 se află la închinare în Catedrala Buna Vestire din acest oraş.

În toamna anului 2004, când se îm­pli­neau 350 de ani de la slăvita mutare la ceruri a Sfântului Atanasie, prin osâr­dia Preasfinţitului Ca­sian, Episcopul Dună­rii de Jos, a fost adusă de la Harkov la Ga­laţi o părticică din moaştele Sfân­tului Ata­nasie, aşezate într‑o icoană a pa­triar­hului Constanti­nopolului. Doi ani mai târziu, ierarhul gă­lăţean a adus în oraşul de la Dunăre şi un veşmânt în care au fost îmbrăcate moaştele Sfântu­lui Atana­sie, spre bucuria şi întă­rirea evla­vioşilor cle­rici şi creştini de la Dună­rea de Jos.

Multe boli şi neputinţe a tămăduit sfântul prin moaştele sale şi ajută şi astăzi celor ce i se roagă cu credincioşie.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mi­luieşte‑ne pe noi!



Cântarea a 7‑a:

Izgonit de necredincioşi din tro­nul patriarhilor, ai pri­begit, părinte Atanasie, aflându‑ţi odihnă în Mol­dova, la Mănăstirea Sfântului Ie­rarh Nicolae. Şi învă­ţând cu înţe­lepciune pe creştinii cei din cetatea de la Dunăre, te ru­gai să se întă­rească dreapta‑cre­dinţă.

Din sălaşul obştii tale ai trimis, Sfinte Atanasie, scrisori pentru spri­­­­jinirea Bisericii care pătimea îm­presurări de tot felul. Ajutân­du‑ţi Dumnezeu în vrerile tale cele sfinte, Îi mulţumeai cu bucurie şi uşu­rai cu daniile primite povara cea greu de purtat a Bisericii drept­­­­măritoare.

Slavă…

Vreme de mulţi ani ai binecu­vântat turma cea cuvântătoare a creştinilor de la Dunăre şi din ora­şul cel mare al Moldovei de Jos. Şi preţuindu‑te voievodul pentru mul­­­tele virtuţi şi pentru înţelep­ciunea ta cea teologhicească, căuta sfatul şi folositoarele tale rugă­ciuni. De care şi noi să nu fim lip­siţi, Pă­rinte Atanasie!

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Din pântecele tău preacurat a izvorât lumii iertare, biruind rău­tatea cea dintâi şi tirania şarpelui.

Cântarea a 8‑a:

Dorind a‑ţi milui mitropolia ta, ai pornit, Sfinte Ata­na­sie, către bunăvoinţa cea ev­la­vi­oasă a ţarului. Şi arătându‑i os­te­nelile tale cele multe pentru Bise­rica lui Hristos, cu daruri preabo­gate te‑a miluit, rugându‑te să nu‑l uiţi în rugăciunile tale.

Cu bucurie doreai să te întorci la Mănăstirea Sfântului Nicolae, unde te aşteptau obştea şi creştinii gălăţeni cu multă nădejde. Dar Dumnezeu a rânduit să‑ţi sfârşeşti călătoria vieţii acesteia şi să afli odihnă în pământul Ucrainei.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ştiind mai înainte că Dumnezeu te cheamă la Sine, ai rânduit să se împartă milosteniile împărăteşti sfintelor biserici şi mănăstiri pe ca­re le‑ai slujit cu dragoste în viaţa cea pământească. Şi cele pentru po­­menirea ta binechivernisind, ţi‑ai dat sufletul lui Hristos, în pa­ce, ţi­nând în mâinile tale Sfânta Evan­­­ghelie, ca pe un odor ne­preţuit.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Prin nepurtarea de grijă şi a­mă­girea tiranului, sufletul mi‑am întinat. Ci grăbeşte, Maică, prin harul ce ţi l‑a dat Preaiubitul tău Fiu şi Dumnezeu, şi luminează făp­tura cea zidită după chipul Lui, şi mă curăţeşte.

Se cântă: Ceea ce eşti mai cinstită…

Cântarea a 9‑a:

După opt ani de la minunata ta adormire, prin dum­­ne­zeiasca descoperire au fost aflate cinstitele tale moaşte întregi şi cu bună mireasmă împodobite. Şi aşa, pă­rin­te, pe tron aşezat, ai pri­mit cu­ve­­nita în­chinăciune de la cler şi credincioşi.

Cine va putea să numere mul­ţimea minunilor pe care le să­vâr­şeşti asupra celor ce ţi se roagă şi se ating cu evlavie şi cre­dinţă de moaştele tale, Atanasie fericite? Că boli sufleteşti şi tru­peşti tămă­du­ieşti, ca unul ce ai primit mare dar de la Dumnezeu.

Slavă…

Viaţa ta îmbunătăţită să ne fie şi nouă spre lucrarea faptelor ce­lor mântuitoare, ca să‑ţi aducem lau­­­de şi cinstire la pomenirea cea de peste an a serbării tale, Ata­nasie!

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Nespusă bucurie ai adus oa­menilor prin rodul cel dumneze­iesc al pântecelui tău, Preacurată! Deci, minunându‑ne de harul pe care l‑ai aflat de la Tatăl ce­resc, stri­găm împreună cu îngerul: Bucură‑te!

Luminânda, glasul al 3‑lea:

Cămara sufletului tău s‑a um­plut, în ceruri, de lumina lui Hris­tos, iar trupul tău, pe pământ, a fost lăsat izvor de tămăduiri cre­din­cioşilor, Părinte Atanasie, de Dumnezeu purtătorule.

Slavă…, tot aceasta; Şi acum…, a praznicului.

La Laude, glasul al 8‑lea:

Să preamărim minunata vie­ţuire a marelui arhiereu Atanasie. Că, pribegind pentru dreapta‑cre­dinţă, ne‑a învăţat răbdarea şi stă­ruinţa în rugăciune.

Povăţuitorule sfinţit, n‑ai în­ce­tat a învăţa pe cei încredinţaţi spre păs­torire să asculte glasul Evan­­gheliei, către a cărei împli­ni­re tot­deauna să se grăbească. Dă‑ne şi nouă, părin­te, să ne pă­trun­dem de binefacerile porunci­lor, pe care să le împlinim spre mântuirea sufle­telor noastre.

Plin de sfinţire este trupul tău, Atanasie, şi înfricoşătoare este atingerea de tine pentru cei păcă­toşi. Dar celor ce se pocăiesc le re­verşi cu îndestulare tămăduiri şi‑i binecuvântezi, prealăudate!

Încălţările picioarelor tale vor­besc de alergarea ta către cei ce‑ţi cer ajutor ziua şi noaptea. Mi­los­tiveşte‑te spre noi, cei ce ne rugăm în faţa icoanei tale şi cerem să pri­mim de la Dumnezeu vinde­care şi iertare de păcate prin sfin­tele tale mijlociri.

Slavă…, glasul al 6‑lea:

Pe steaua cea pururea lumi­noasă a ortodoxiei, pe cel ce a purtat cu vrednicie lumina Învierii lui Hristos în toate părţile creşti­neşti să‑l lăudăm. Căci acesta, cu cunoştinţa şi cu înţelep­ciunea în­cin­gându‑se, a risipit întunericul necredinţei şi către calea cea neîn­se­rată a vieţuirii evanghelice a că­lăuzit poporul cel bine‑credincios. Încă şi pe urmele slăvitului Apos­tol Andrei mer­gând, în ceta­tea Galaţilor a păsto­rit cu bună cu­­cernicie, având bu­nă­­voinţa evla­viosului voievod Vasile al Moldo­vei. Pentru aceasta să‑i stri­găm: O, de trei ori fericite Părinte, stea lu­mi­noasă a patriarhilor, roa­gă ne­în­cetat pe Dumnezeu să dă­ru­iască celor ce te cinstesc cu dragoste, iertare de greşeli şi mare milă.

Şi acum…, a praznicului.

Doxologia mare, troparul, ecteniile şi apolisul. Ceasul 1.


La Liturghie

Fericirile: pe 8 din canonul ierar­hului, cântările a 3‑a şi a 6‑a. Prochi­me­nul, glasul 1: Gura mea va rosti înţelep­ciune şi cugetul inimii mele pricepere. Stih: Auziţi acestea toate neamurile, as­cultaţi toţi cei ce locuiţi în lume. Apos­tolul ierarhului: din Epistola către evrei (7, 26 ‑ 8, 2): „Fraţilor, un astfel de ar­hiereu se cuvenea să avem…“. Aliluia, glasul 1: Gura dreptului grăieşte înţelep­ciune. Evanghelia ierarhului: de la Ioan (10, 9‑16): Zis‑a Domnul: Eu sunt uşa… (Evanghelia a II‑a din duminica a II‑a a Sfântului şi Marelui Post).

Chinonicul

Sursa: edj.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu