Slujba Sfântului Atanasie
Sfinte Atanasie, roaga-te pentru noi!
În luna mai, în ziua a doua, pomenirea Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului
Să se ştie: De va cădea sărbătoarea Sfântului Atanasie Patelarie înaintea Sfintelor Paşti, slujba sfântului se săvârşeşte la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim sau luni, în Săptămâna Luminată.
La Vecernia mică
La Doamne strigat‑am…, punem stihirile pe 4, glasul al 4‑lea:
Podobie: Degrab’ ne întâmpină pe noi…
Dumnezeiască râvnă ai avut către Sfânta Biserică sobornicească, împotrivindu‑te necredincioşilor din cetatea marelui Constantin şi înălţându‑ţi sufletul la rugăciune, către Milostivul Dumnezeu. Învredniceşte‑ne şi pe noi să biruim săgeţile vrăjmaşului ucigaş de oameni, prin rugăciunile tale preaputernice, cerând lui Dumnezeu să miluiască sufletele noastre.
Cel ce pe strămoşii noştri i‑ai povăţuit cu darul priceperii tale şi i‑ai arătat biruitori în ispite, învredniceşte‑ne şi pe noi, cu puterea ce izvorăşte din sfintele tale moaşte, să păstrăm aprinsă candela credinţei, Sfinte Sfinţite Atanasie, părintele nostru preaiubit.
Grăbeşte să asculţi rugăciunile noastre mai înainte de a ne acoperi valurile necredinţei, Sfinte Atanasie! Cu puterea arhieriei ce ţi s‑a dat de la Domnul, păzeşte Biserica Ortodoxă de valurile împotrivitoare ale ereziilor, preafericite!
N‑ai privit la bătrâneţea şi neputinţele trupului tău ostenit, ci cu bărbăţie te‑ai îndreptat către binefăcătorii domni creştini, cerând milostenie şi ajutor pentru turma ta cea binecuvântătoare. Drept aceea şi Arhiereul cel Veşnic, Hristos, ţi‑a proslăvit cinstitul tău trup, dăruindu‑i nestricăciune şi darul facerii de minuni. De aceea, şi noi, cu nevrednicie, îţi cinstim cu cântări de laudă sfintele tale moaşte.
Slavă…
Până în ultimul ceas al vieţii tale celei pământeşti, ai înmulţit talanţii ce ţi s‑au dat de la Dumnezeu primind de la El odihnă pentru multele tale osteneli. Dă‑ne şi nouă putere, Sfinte Atanasie, să lucrăm cele de folos până este ziuă, ajutându‑ne cu sfintele tale rugăciuni să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum…, a praznicului.
La stihoavnă
Stihirile, glas al 3‑lea:
Podobia: Laudă de seară…
Laudă de seară aducem ţie, părinte, mulţumind lui Dumnezeu. Izbăveşte‑ne pe noi de ispite, cu rugăciunile tale, Sfinte Atanasie!
Stih: Trimis‑a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei.
Pace cerească trimite, Sfinte de la Dumnezeu, Bisericii tale, pe care o ai slujit în viaţa pământească, păzind‑o cu rugăciunile tale de eresuri şi de tulburările vrăjmaşilor.
Stih: Lăuda‑Te‑voi între popoare, Doamne, cânta‑voi Ţie între neamuri.
Hristos preamărindu‑ţi trupul, Sfinte Atanasie, acesta ne izvorăşte tămăduiri nenumărate. Veniţi, deci, credincioşii să cinstim după cuviinţă sfintele sale moaşte.
Slavă…, glasul al 8‑lea:
Vrednic păzitor al Scaunului constantinopolitan fiind şi dascăl înţelept al valahilor, ierarhe Atanasie, ai primit de la Dumnezeu darul vorbirii în limbi şi virtutea de a conduce turma cea cuvântătoare pe calea mântuirii. Pentru aceasta te rugăm, Sfinte, să mijloceşti înaintea Sfintei Treimi să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum…, a praznicului.
Tropar, glasul al 8‑lea:
Dumnezeiască odraslă a cretanilor, păstor al cetăţii celei împărăteşti şi povăţuitor sfinţit al creştinilor de la Dunăre, comoara cea de mult preţ a Harkovului, Atanasie înţelepte, primit‑ai har bogat de Sus, cu nume nemuritor fiind. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
La Vecernia mare
După obişnuitul psalm, se citeşte Fericit bărbatul…, starea întâi.
La Doamne strigat‑am… se pun stihirile pe 8: 3 ale praznicului şi 5 ale ierarhului, glasul al 5‑lea:
Podobie: Bucură‑te, cămara…
Bucură‑te, ierarhe preastrălucite, Atanasie, cel ce ai luat pe umeri crucea ostenelilor pentru Stăpânul Hristos şi toate ale lumii acesteia le‑ai lepădat. Îngerescul chip primind, inima ţi‑ai înflăcărat cu puterea Duhului Sfânt, lucrând cu sârguinţă la împlinirea Evangheliei. Pentru acestea te‑a învrednicit Dumnezeu de daruri preaalese, binechiverni-sindu‑le în toată viaţa ta. Şi acum, cere Marelui Arhiereu să miluiască sufletele noastre(de 2 ori).
Bucură‑te, mitropolite, cel ce ai turnat din belşug untdelemn în candela credinţei. Următor al marelui părinte Grigorie, ţi‑ai purtat turma ta către limanurile liniştite ale voii lui Dumnezeu, cu rugăciunea şi cu sfătuirea cea dreaptă, cu postul şi cu privegherea biruind toate uneltirile vrăjmaşului. Pentru aceasta te‑a învrednicit Dumnezeu de darurile sfinţeniei.
Bucură‑te, arhiereu înţelept al lui Hristos, nemuritorule Atanasie, cu mintea ta cea luminată prin cunoştinţa Sfintelor Scripturi pe credincioşii creştini de la Dunărea de Jos i‑ai învăţat tainele cele mântuitoare. Şi acum, din ceruri, împreună cu soborul arhiereilor bineplăcuţi lui Dumnezeu, te rogi ca să se împlinească dorinţele noastre cele de folos duhovnicesc şi să se mântuiască sufletele noastre.
Multe au fost încercările vieţii tale, sfinte, dar prin răbdarea primită de la Dumnezeu pe toate le‑ai biruit. Asemănatu‑te‑ai în ispite cu marele Ioan Gură de Aur, pe al cărui tron ai şezut. Izgonit ai fost de vrăjmaşi de la turma ta cea cuvântătoare, dar nu te‑ai lepădat de dreapta‑credinţă, zicând: oriunde îmi voi îndrepta paşii, pământul este al lui Dumnezeu. Aflând acum odihnă în cămările cele cereşti, roagă‑te pentru pacea noastră, cinstite Părinte Atanasie!
Slavă…, glasul al 5‑lea:
Din pruncie, sufletul ţi‑ai lipit de Evanghelia lui Hristos. Vestitor al darurilor cereşti te‑a învrednicit Dumnezeu, chemându‑te la înalta slujire a arhieriei. Iar tu, ca un preabun ascultător, înţelepte Atanasie, nu te‑ai înfricoşat de necazurile vieţii, ci în locaşul Sfântului Ierarh Nicolae din Galaţi şezând, neîncetat ai lucrat pentru ocrotirea turmei tale, cerând milă şi ajutor. De aceea Domnul, căutând cu îndurare la sârguinţa ta, ţi‑a trimis mângâiere şi putere să împlineşti călătoria vieţii întru bunătăţi. Hristos te‑a încununat cu podoaba nestricăciunii, trupul tău izvorând din belşug tămăduiri celor ce te laudă şi cinstesc cu smerenie pomenirea ta, vrednicule părinte!
Şi acum…, a praznicului.
Vohod:Lumină lină…
Prochimenul zilei, apoi
ParImiile
Din Înţelepciunea lui Solomon citire:
(8, 1‑13)
Înţelepciunea ajunge cu tărie de la o margine la alta a lumii şi toate le întocmeşte preaplăcut. Mi‑a fost dragă şi am cercetat‑o din tinereţile mele şi am căutat să mi‑o peţesc mireasă şi am iubit mult frumuseţea ei. Neamul ei cel bun şi‑l preamăreşte prin petrecerea laolaltă cu Dumnezeu şi Stăpânul a toate o are în mare iubire, fiindcă ea duce pe oameni la ştiinţa lui Dumnezeu şi ea alege lucrurile Lui. Şi de este bogăţia câştig poftit în viaţă, ce este mai bogat decât înţelepciunea, care toate le lucrează? Dacă cuminţenia stă în fruntea treburilor, cine este mai bun meşter decât înţelepciunea în toate câte sunt? Şi de iubeşte cineva dreptatea, ostenelile înţelepciunii rodesc sfinte puteri, ea ne învaţă înfrânarea şi chibzuinţa, dreptatea şi bărbăţia, tot ce este mai de folos în viaţa oamenilor. Şi de pofteşte cineva să aibă ştiinţă întinsă, înţelepciunea ştie cele trecute şi întrezăreşte cele viitoare, ea ştie întorsăturile cuvintelor şi dezlegările întrebărilor; ea cunoaşte de mai înainte semnele şi minunile şi întâmplările vremurilor şi ale sutelor de ani. Drept aceea, am hotărât să mi‑o prind tovarăşă în viaţă, fiindcă ştiu că mă va sfătui cele bune şi‑mi va fi mângâiere în griji şi în necazuri. Şi voi avea, prin ea, mărire în adunări; şi deşi sunt tânăr, voi avea cinste în faţa celor bătrâni. Mă vor găsi pătrunzător la judecăţi şi voi apărea uimitor în faţa celor puternici. Când voi tăcea, vor aştepta să încep să vorbesc; când voi vorbi, vor fi toţi cu luare‑aminte, şi când voi rosti o lungă cuvântare, vor pune toţi mâna la gură. Prin înţelepciune, voi avea nemurire şi voi lăsa celor de după mine o pomenire veşnică.
De la Iov citire:
(5, 17‑27)
Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic. Căci El răneşte şi El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc. De şase ori din nevoi te va scoate, iar a şaptea oară, răul te va ocoli. În timp de foamete, te va scăpa de la moarte şi în bătălie, din primejdia sabiei. Vei fi la adăpost de biciul bârfelii şi nu te vei teme de prăpăd când va veni. Îţi vei râde de pustiire şi de foamete şi nu‑ţi va păsa de fiarele pământului. Căci vei avea legământ cu pietrele câmpului şi fiara sălbatică va trăi cu tine în pace. Tu vei şti cortul tău la adăpost şi când îţi vei cerceta locuinţa, nu vei avea dezamăgire. Vei şti că urmaşii tăi sunt numeroşi şi că odraslele tale sunt multe ca iarba pământului. Sosi‑vei la mormânt, la adânci bătrâneţi, ca o şiră de grâu strânsă la vremea ei. Iată ceea ce am cercetat şi aşa este. Ascultă şi învaţă spre folosul tău.
Din Înţelepciunea lui Solomon citire:
(4, 7‑15)
Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l‑a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l‑a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu‑i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu‑i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S‑a grăbit să‑l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu‑şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.
La Litie
Stihirile, glas 3, singur glasul:
În pustie, oarecând, Mântuitorul a îndestulat mulţimea cu puţină hrană. Iar tu, Sfinte Atanasie, luând dar de la Dumnezeu, ai hrănit poporul cel drept‑credincios cu hrana înţelepciunii Sfintelor Scripturi. Ajută‑ne, Sfinte, să nu fim lipsiţi de Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce este hrană dătătoare de viaţă veşnică.
Grăieşte psalmistul David: „Dat‑ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s‑au înmulţit“. Urmând acestuia şi tu, Atanasie, roade duhovniceşti dai sufletelor noastre, celor ce‑ţi serbăm pomenirea ta.
Slavă…, glasul al 6‑lea:
Trupul cel nestricat al Sfântului Ierarh Atanasie izvorăşte râuri de tămăduiri. Veniţi deci credincioşii, să ne atingem de sfintele sale moaşte, prin care dobândim curăţire de păcate şi firea noastră cea stricată se vaînnoi, dobândind putere asupra vrăjmaşului.
Şi acum…, a praznicului.
La Stihoavnă, glasul 1:
Podobie: Ceea ce eşti bucuria…
Prealăudate ierarhe, nu te‑ai înfricoşat de luptele necredincioşilor înălţându‑ţi mintea la cele cereşti, prin postiri şi prin neîncetată rugăciune. Deschisu‑s‑au ţie uşile raiului. Şi prin cinstitele tale moaşte, dăruieşti sănătate şi ajutor celor ce te fericesc pe tine cu laude.
Stih: Întru necaz M‑ai chemat şi te‑am izbăvit, te‑am auzit în mijlocul furtunii şi te‑am cercat la apa cercării.
Multe sunt încercările pe care Dumnezeu a îngăduit să le pătimeşti în viaţa ta, lămurindu‑ţi ca aurul în foc cugetul cel luminat. Statornic fiind întru adevărul cel veşnic, ai arătat tuturor că se cuvine a cinsti şi apăra ortodoxia, ca pe un nepreţuit odor. De care dar şi noi să ne învrednicim, cu rugăciunele tale, Sfinte Atanasie!
Stih: Altarele Tale, Doamne al Puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.
Râvnitor păstor te‑ai arătat cinstind scaunul mitropoliei tesalonicenilor şi apoi pe cel din cetatea Constantinopolului. Dragoste către sfântul locaş al lui Dumnezeu arătând, bine ai chivernisit biserica Sfântului Ierarh Nicolae, ctitor al ei fiind. Pentru aceasta, te fericim, părinte, ca pe cel ce ai slujit cu credinţă şi cu dragoste dumnezeieştile altare ale ortodoxiei.
Slavă…, glasul al 4‑lea:
Sufletul tău cel sfinţit prin virtuţi s‑a sălăşluit în Ierusalimul cel ceresc, de Hristos iubitorule ierarhe Atanasie, trupul tău rămânând pe tron în cetatea Harkovului. Prin rânduiala lui Dumnezeu, trup din trupul cel preamărit s‑a dat spre închinare următorilor Sfântului Apostol Andrei din cetatea Galaţiului. Drept aceea, cu bucurie te cinstim, Părinte Atanasie, ierarhul lui Hristos.
Şi acum…, a praznicului.
La binecuvântarea pâinilor, troparul ierarhului de 2 ori şi al praznicului. Iar dacă nu se face Litie, troparul ierarhului, Slavă… Şi acum…, al praznicului.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… se cântă troparul praznicului de două ori, Slavă…, al ierarhului, Şi acum…, al praznicului.
După prima catismă, Sedealna I, glasul 1:
Podobie: Mormântul Tău…
Viaţă nematerialnică în trup nemuritor ai petrecut, alesule între arhierei, Atanasie! Pentru aceasta, te fericim că ai aflat har de la cerescul Părinte, pe care roagă‑L să ne scoată şi pe noi din ispite şi necazuri.
Slavă…, tot aceasta; Şi acum…, a praznicului.
După a doua catismă, se cântă Sedealna a 2‑a, glasul al 4‑lea:
Podobie: Degrab’ ne întâmpină pe noi…
Cu darul Tău, Mântuitorule, moaştele slăvitului patriarh ne feresc pe noi de vrăjmaşii cei neadormiţi şi puterea lor cea tămăduitoare alungă neputinţele noastre. Pentru rugăciunile Sfântului Atanasie, Unule Iubitorule de oameni, miluieşte‑ne pe noi.
Slavă…, tot aceasta; Şi acum…, a praznicului.
Polieleul: Robii Domnului…
MĂRIMURILE, glas 1:
Stih: Auziţi acestea toate popoarele, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume!
Mărimu‑te pe tine, sfinţitorule Părinte Atanasie, şi cinstim sfântă pomenirea ta; că tu te rogi pentru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
Veniţi toţi, într‑un glas să lăudăm pe Atanasie, zicând: pe învăţătorul credincioşilor.
Stih 3: Doamne, iubit‑am bună‑cuviinţa casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale.
Stih 4: Gura dreptului grăieşte înţelepciune şi limba lui rosteşte dreptate.
Stih 5: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.
Stih 6: Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda.
Antifoanele, glasul al 4‑lea: Din tinereţile mele…
Prochimen, glasul al 4‑lea:
Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii se vor bucura.
Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
Toată suflarea…
Evanghelia de la Ioan (10, 1‑9): Zis‑a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul… (Evanghelia de la Liturghia din 21 mai).
Psalmul 50
Slavă…, glasul al 2‑lea:
Pentru rugăciunile ierarhului Tău, Atanasie, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.
Stihira, glasul al 6‑lea:
Stih: Miluieşte‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.
Următor poruncilor lui Hristos te‑ai arătat, fericite Atanasie! Cu postul şi cu rugăciunea ispitele biruind, cu răbdarea covârşind mulţimea prigonirilor cele cu anevoie de purtat; cu nădejdea, înstrăinarea de neamul tău, cu tăria credinţei, învârtoşarea necredincioşilor. Având îndrăzneală către Dumnezeu, cere să ne dăruiască nouă viaţă veşnică şi mare milă.
Canoanele
Al praznicului, cu irmosul pe 6 şi al ierarhului, cu irmosul pe 8, glasul 1.
Canonul ierarhului
Cântarea 1:
Preaînţelepte Atanasie, cu strălucirile sfintelor tale rugăciuni, risipeşte întunecimea minţii mele, ca prin cântări cu mulţumire să săvârşesc pomenirea ta cea vrednică de laudă.
Cu multă cuvioşie ai păstorit, ca un vrednic arhiereu, turma lui Hristos cea cuvântătoare, înţelepte Atanasie! Împăratului Dumnezeu jertfă cinstită ai adus viaţa ta, Sfinte!
Slavă…
Plin ai fost, părinte, de înţelepciunea cea adevărată şi ca un alt Moise te‑ai făcut în vremuri de necaz, întărind neamul ortodocşilor cel clătinat de robia cea amară a necredinţei, fericite!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Născut‑ai, Stăpână, pe Făcătorul a toată făptura; învredniceşte‑ne pe noi, cei ce vestim minunile tale, de milostivirea ta cea fără de margini.
Cântarea a 3‑a:
Din părinţi binecinstitori de Dumnezeu răsărind, ai deprins dreapta‑credinţă şi râvnitor ai fost către evanghelicele învăţături. Pentru aceasta te cinstim ca pe un cunoscător al Sfintelor Scripturi.
Dar de la Domnul ai primit a alcătui stihuri preaalese, cu care preamăreai Sfânta Treime. Nu înceta acum cântările tale către Cel Preaînalt, de care să ne împărtăşim şi noi cu bună‑cuviinţă.
Slavă…
Adâncurile filozofiei celei preaînalte întru înţelegere ai pătruns, lipindu‑ţi mintea de învăţăturile cele folositoare. Şi ca părintele tău întru cinstire, Atanasie cel Mare, ai alcătuit dumnezeieşti scrieri.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Prin mijlocirea ta cea binevoitoare, Născătoare de Dumnezeu, surpă cursele vrăjmaşului care ne împresoară şi ne scapă de focul cel veşnic.
Sedealna
Tainele Scripturii aflând, te‑ai sârguit să le împărtăşeşti celor ce căutau mântuire. Şi ca un alt Ioan Gură de Aur, tălmăcind poporului dumnezeieştile cuvinte, pe cei ce te ascultau, cu pricepere i‑ai îndemnat să meargă către viaţa cea bineplăcută lui Dumnezeu.
Slavă…, Şi acum…, a praznicului.
Condac, glasul al 8‑lea:
Podobie: Apărătoare Doamnă…
Vrednic apărător al credinţei ortodoxe şi icoană înfrumuseţată a arhieriei te‑ai arătat, Sfinte Ierarhe Atanasie! Ca şi cel ce ai îndrăzneală către Înduratul Dumnezeu, cere pentru sufletele noastre pace şi mare milă, ca să‑ţi cântăm: Bucură‑te, Părinte de trei ori fericite!
Icos
Slujit‑ai în viaţa ta Bisericile lui Dumnezeu drept‑măritoare din Elada, Moldova şi Rusia cu întreită lucrare mărturisind dreapta-credinţă şi statornicind predaniile Sfinţilor Părinţi. Deci şi noi, după pilda strădaniilor tale, cerem să ne învredniceşti a‑ţi aduce laude ca acestea:
Bucură‑te, brazdă a credinţei în pământ românesc;
Bucură‑te, dascăl al rugăciunii pentru cinul monahicesc;
Bucură‑te, lucrător iscusit în via duhovnicească;
Bucură‑te, pom cu bună roadă în livada cerească;
Bucură‑te, glas păstoresc al sfintei cunoştinţe;
Bucură‑te, pildă înaltă de neostenite sârguinţe;
Bucură‑te, luminător al inimilor întărite cu dumnezeiască bărbăţie;
Bucură‑te, călăuză credincioasă spre cereasca Împărăţie;
Bucură‑te, izvor din care primim apa curăţirii;
Bucură‑te, adânc de înţelepciune ce arăţi calea mântuirii;
Bucură‑te, iconom credincios al vistieriilor Duhului;
Bucură‑te, tâlcuitor înţelept al tainelor văzduhului;
Bucură‑te, Sfinte Ierarhe Atanasie, mare făcător de minuni!
Cântarea a 4‑a:
Viaţă îngerească dorind, lumea ai părăsit şi ai îmbrăcat veşmântul monahicesc cel cu mult folos. Cu fecioria, cu sărăcia cea de bunăvoie şi cu ascultarea sufletul şi trupul întrarmându‑ţi, ai plecat, Părinte, să înfrunţi ispitele şi primejdiile vieţii.
Dorind cu mai multă râvnă pustniceştile nevoinţe, te‑ai suit în Muntele Athos, unde ca un înger în trup ai vieţuit şi pe Născătoarea de Dumnezeu preamărind.
Slavă…
Cetele sfinţilor nevoitori cu care ai privegheat se bucură astăzi împreună cu tine, Atanasie! Iar noi preamărim virtuţile lor cu care te‑ai încununat, vrednicule de laudă, părinte!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Maică Preacurată a Ziditorului tuturor, du rugăciunile noastre cele nevrednice la tronul Fiului tău, rugându‑L să caute cu îndurare spre neputincioşii robii Săi.
Cântarea a 5‑a:
Văzându‑te sârguitor către cele sfinte şi cunoscând ştiinţa ta teologică, soborul arhiereilor te‑a ales mitropolit în cetatea Tesalonicului. Iar tu, părinte, luând jugul arhieriei, bine ai cârmuit turma cea cuvântătoare.
N‑au răbdat necredincioşii să vadă buna rânduială a Bisericii lui Hristos pe care tu, preasfinte arhiereule, ai arătat‑o ca oarecând slăvitul Apostol Pavel. De aceea, nenumărate şi grele curse ţi‑au întins până ce te‑au izgonit din scaun, luând drumul pribegiei.
Slavă…
Vrând să răscumperi Biserica tesalonicenilor din mâinile necredincioşilor, n‑ai încetat a te ruga lui Dumnezeu şi a cere ajutorul celor ce vedeau în tine pe păstorul cel bun, care‑şi pune viaţa pentru oile sale. Pentru aceasta şi daruri primind, ai îmblânzit cu ele pe tirani.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Nu se pricepe toată făptura a lăuda prealesele tale daruri, Fecioară nenuntită! Ci binevoieşte a ne da înţelepciune şi har ca să te cinstim după cuviinţă, ca pe ceea ce eşti mai presus de cetele cele îngereşti.
Cântarea a 6‑a:
Valuri potrivnice şi vijelii s‑au abătut peste Biserica din cetatea Sfântului Împărat Constantin. Atunci tu, părinte Atanasie, pe umeri având omoforul patriarhicesc, ai ţinut vitejeşte cârma corabiei, potolind furia necredincioşilor. Iarăşi, apoi te‑ai întors cu pace la mitropolia ta.
A doua oară ai fost chemat la vrednicia patriarhală, mărite arhiereule! Dar bătrâneţile şi ostenelile cele multe ale vieţii tale n‑au putut răbda uneltirile şi lăcomia nemaiauzită a necredincioşilor. Pentru aceea ai lăsat cu înţelepciune tronul, dând tuturor iertare, ca un preablând părinte.
Slavă…
„Apără‑mă, Doamne, Dumnezeul meu, mântuieşte‑mă după mila Ta“, ai strigat ca David, părinte Atanasie, iar Mântuitorul ţi‑a îndreptat paşii către Moldova, aflând bunăvoinţă de la bine-credinciosul voievod Vasile, pe care l‑ai povăţuit întru dreapta‑credinţă.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Ca una care te‑ai plecat voinţei Părintelui ceresc pentru mântuirea lumii, dă‑ne şi nouă, Stăpână, să ne agonisim darurile nepieritoare ale împlinirii voii celei dumnezeieşti.
Condacul şi icosul praznicului.
Sinaxar
În luna mai, în ziua a doua, pomenirea Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului.
Sfântul Ierarh Atanasie, căruia Dumnezeu i‑a îngăduit să poarte crucea nenumăratelor încercări şi să mărturisească dreapta‑credinţă într‑o perioadă de mari tulburări pentru creştinătatea răsăriteană, a văzut lumina zilei către sfârşitul veacului al XVI‑lea, în insula Creta, din părinţi bine‑credincioşi. La Botez, pruncul a primit numele Alexie şi se străduia să devină un împlinitor al Evangheliei demn de Biserica întemeiată pe insulă de Sfântul Apostol Tit. De mic nu râvnea decât la viaţa duhovnicească, plăcându‑i mult să citească vieţile sfinţilor şi aprinzându‑se de dorul de a urma nevoinţelor acelora.
După moartea tatălui său, renunţă la lume şi ia îngerescul chip al călugăriei, primind numele Atanasie. S‑a îndreptat apoi către Muntele Athos unde a vieţuit la una din marile mănăstiri având ascultare la trapeza obştii. După un pelerinaj făcut în Ţara Sfântă, curând devine cunoscut prin darul oratoriei şi alesele sale cunoştinţe teologice.
O veche scriere grecească ne încredinţează că, pe la anul 1626, se afla în Valahia, ca dascăl, unde traduce Psaltirea în limba greacă populară.
Patriarhul ecumenic Chiril Lucaris îl cheamă pe Atanasie la Constantinopol, să sprijine credinţa ortodoxă atacată de necredincioşi şi de eretici. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului, pe scaunul pe care cu trei veacuri mai înainte şezuse Sfântul Grigorie Palama. Din această vestită cetate a Macedoniei va trimite mitropolitul Atanasie mai multe scrisori ţarului Rusiei, pentru a ajuta mitropolia sa, care era asuprită de turci.
Când bătrânul patriarh Chiril Lucaris este trimis în exil, în anul 1634, pe Tronul ecumenic, prin voinţa soborului arhiereilor, este aşezat vremelnic mitropolitul Atanasie al Tesalonicului.
Curând, necredincioşii l‑au silit să ia calea pribegiei pentru a aduna milostenie, cu care să plătească datoriile mitropoliei. Şi‑a găsit odihnă şi sprijin în Moldova, fiind primit de evlaviosul voievod Vasile Lupu, care l‑a aşezat în Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae din Galaţi. De aici a mai plecat o dată la Constantinopol, fiind reales în vara anului 1652 patriarh ecumenic. N‑a păstorit însă decât două săptămâni, după care a fost nevoit să demisioneze datorită presiunii turcilor, întorcându‑se la Galaţi.
Mult s‑au bucurat slujitorii şi creştinii din oraşul de la Dunăre pentru blânda şi înţeleapta păstorire a patriahului pribeag, care s‑a arătat ferm şi statornic în dreapta‑credinţă, în purtarea crucii şi în evlavia sa neşovăielnică.
Sfântul chiar şi‑a arătat dorinţa de a‑şi sfârşi călătoria vieţii pământeşti la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi, pe care o şi numea „mănăstirea mea“, dar voia Domnului a fost alta. Şi‑a continuat călătoria pentru ajutorarea creştinilor din alte părţi ale Bisericii Ortodoxe căzute sub ocupanţi păgâni şi a ajuns, bătrân şi bolnav, în Rusia, unde a primit însemnate daruri de la ţar şi de la patriarhul Nikon. La întoarcere a rămas „pe cale“, într‑o cetate ortodoxă ucraineană de la Lubnî unde s‑a aşezat la Mănăstirea Schimbarea la Faţă din Mgarsk. Cunoscându‑şi mai dinainte vremea sfârşitului său, Sfântul Atanasie a alcătuit un testament prin care a împărţit darurile primite de la ţar, îndreptându‑le către mai multe mănăstiri şi biserici din Moldova, din Sfântul Munte Athos şi la Mănăstirea Sinai. Daruri bogate a rânduit a se duce şi la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galaţi.
Ştiind că Dumnezeu îl va chema din această viaţă, s‑a rugat pentru toţi păstoriţii săi, pentru cei ce i‑au făcut bine şi pentru cei care l‑au prigonit ori nedreptăţit în zbuciumata sa viaţă, şi‑a cerut iertare de la toţi şi pe toţi i‑a iertat din inimă. Împăcat în cugetul său şi încrezător în marea milostivire a lui Dumnezeu, cu rugăciunea pe buze şi în inimă, şi‑a încredinţat sufletul său bine‑credincios Mântuitorului Hristos, la 5 aprilie, anul Domnului 1654, în ziua a treia a Sfintelor Paşti. A adormit întru Domnul în genunchi, cu Sfânta Evanghelie în mâini, rostind cu glas stins: „Doamne, primeşte sufletul meu.“
Înveşmântat cu toate odăjdiile patriarhiceşti, cu cârja arhierească în mână şi aşezat pe tron, a fost pogorât astfel într‑un mormânt săpat în biserica mănăstirii.
Prin rânduiala lui Dumnezeu, trupul ostenit de privegheri al slăvitului patriarh Atanasie s‑a proslăvit prin neputrezire. Lucrul acesta s‑a aflat după opt ani de la mutarea sa în veşnicele locaşuri, prin descoperire dumnezeiască. Venind în Mănăstirea din Lubnî, mitropolitul Paisie al Gazei a avut o vedenie: Sfântul Atanasie i s‑a arătat şi i‑a descoperit unde se afla trupul său, cerându‑i să‑l scoată din locul de odihnă. Mormântul a fost deschis şi, o, minune: trupul Sfântului Atanasie se afla întreg şi neputrezit, aşa cum fusese îngropat cu opt ani în urmă, răspândind miros înmiresmat. Sfintele moaşte au fost aşezate cu mare cinste şi evlavie în partea dreaptă a bisericii, în ziua de 1 februarie 1662, iar pomenirea sa între sfinţi s‑a hotărât a se face în fiecare an, la 2 mai.
De două ori, cinstitele moaşte au rămas neatinse de focul care a cuprins biserica, sfântul, prin minuni, ajutând pe vieţuitorii mănăstirii să nu fie vătămaţi.
La începutul veacului al XX‑lea, moaştele sfântului au fost duse la Harkov, iar din anul 1943 se află la închinare în Catedrala Buna Vestire din acest oraş.
În toamna anului 2004, când se împlineau 350 de ani de la slăvita mutare la ceruri a Sfântului Atanasie, prin osârdia Preasfinţitului Casian, Episcopul Dunării de Jos, a fost adusă de la Harkov la Galaţi o părticică din moaştele Sfântului Atanasie, aşezate într‑o icoană a patriarhului Constantinopolului. Doi ani mai târziu, ierarhul gălăţean a adus în oraşul de la Dunăre şi un veşmânt în care au fost îmbrăcate moaştele Sfântului Atanasie, spre bucuria şi întărirea evlavioşilor clerici şi creştini de la Dunărea de Jos.
Multe boli şi neputinţe a tămăduit sfântul prin moaştele sale şi ajută şi astăzi celor ce i se roagă cu credincioşie.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte‑ne pe noi!
Cântarea a 7‑a:
Izgonit de necredincioşi din tronul patriarhilor, ai pribegit, părinte Atanasie, aflându‑ţi odihnă în Moldova, la Mănăstirea Sfântului Ierarh Nicolae. Şi învăţând cu înţelepciune pe creştinii cei din cetatea de la Dunăre, te rugai să se întărească dreapta‑credinţă.
Din sălaşul obştii tale ai trimis, Sfinte Atanasie, scrisori pentru sprijinirea Bisericii care pătimea împresurări de tot felul. Ajutându‑ţi Dumnezeu în vrerile tale cele sfinte, Îi mulţumeai cu bucurie şi uşurai cu daniile primite povara cea greu de purtat a Bisericii dreptmăritoare.
Slavă…
Vreme de mulţi ani ai binecuvântat turma cea cuvântătoare a creştinilor de la Dunăre şi din oraşul cel mare al Moldovei de Jos. Şi preţuindu‑te voievodul pentru multele virtuţi şi pentru înţelepciunea ta cea teologhicească, căuta sfatul şi folositoarele tale rugăciuni. De care şi noi să nu fim lipsiţi, Părinte Atanasie!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Din pântecele tău preacurat a izvorât lumii iertare, biruind răutatea cea dintâi şi tirania şarpelui.
Cântarea a 8‑a:
Dorind a‑ţi milui mitropolia ta, ai pornit, Sfinte Atanasie, către bunăvoinţa cea evlavioasă a ţarului. Şi arătându‑i ostenelile tale cele multe pentru Biserica lui Hristos, cu daruri preabogate te‑a miluit, rugându‑te să nu‑l uiţi în rugăciunile tale.
Cu bucurie doreai să te întorci la Mănăstirea Sfântului Nicolae, unde te aşteptau obştea şi creştinii gălăţeni cu multă nădejde. Dar Dumnezeu a rânduit să‑ţi sfârşeşti călătoria vieţii acesteia şi să afli odihnă în pământul Ucrainei.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Ştiind mai înainte că Dumnezeu te cheamă la Sine, ai rânduit să se împartă milosteniile împărăteşti sfintelor biserici şi mănăstiri pe care le‑ai slujit cu dragoste în viaţa cea pământească. Şi cele pentru pomenirea ta binechivernisind, ţi‑ai dat sufletul lui Hristos, în pace, ţinând în mâinile tale Sfânta Evanghelie, ca pe un odor nepreţuit.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Prin nepurtarea de grijă şi amăgirea tiranului, sufletul mi‑am întinat. Ci grăbeşte, Maică, prin harul ce ţi l‑a dat Preaiubitul tău Fiu şi Dumnezeu, şi luminează făptura cea zidită după chipul Lui, şi mă curăţeşte.
Se cântă: Ceea ce eşti mai cinstită…
Cântarea a 9‑a:
După opt ani de la minunata ta adormire, prin dumnezeiasca descoperire au fost aflate cinstitele tale moaşte întregi şi cu bună mireasmă împodobite. Şi aşa, părinte, pe tron aşezat, ai primit cuvenita închinăciune de la cler şi credincioşi.
Cine va putea să numere mulţimea minunilor pe care le săvârşeşti asupra celor ce ţi se roagă şi se ating cu evlavie şi credinţă de moaştele tale, Atanasie fericite? Că boli sufleteşti şi trupeşti tămăduieşti, ca unul ce ai primit mare dar de la Dumnezeu.
Slavă…
Viaţa ta îmbunătăţită să ne fie şi nouă spre lucrarea faptelor celor mântuitoare, ca să‑ţi aducem laude şi cinstire la pomenirea cea de peste an a serbării tale, Atanasie!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Nespusă bucurie ai adus oamenilor prin rodul cel dumnezeiesc al pântecelui tău, Preacurată! Deci, minunându‑ne de harul pe care l‑ai aflat de la Tatăl ceresc, strigăm împreună cu îngerul: Bucură‑te!
Luminânda, glasul al 3‑lea:
Cămara sufletului tău s‑a umplut, în ceruri, de lumina lui Hristos, iar trupul tău, pe pământ, a fost lăsat izvor de tămăduiri credincioşilor, Părinte Atanasie, de Dumnezeu purtătorule.
Slavă…, tot aceasta; Şi acum…, a praznicului.
La Laude, glasul al 8‑lea:
Să preamărim minunata vieţuire a marelui arhiereu Atanasie. Că, pribegind pentru dreapta‑credinţă, ne‑a învăţat răbdarea şi stăruinţa în rugăciune.
Povăţuitorule sfinţit, n‑ai încetat a învăţa pe cei încredinţaţi spre păstorire să asculte glasul Evangheliei, către a cărei împlinire totdeauna să se grăbească. Dă‑ne şi nouă, părinte, să ne pătrundem de binefacerile poruncilor, pe care să le împlinim spre mântuirea sufletelor noastre.
Plin de sfinţire este trupul tău, Atanasie, şi înfricoşătoare este atingerea de tine pentru cei păcătoşi. Dar celor ce se pocăiesc le reverşi cu îndestulare tămăduiri şi‑i binecuvântezi, prealăudate!
Încălţările picioarelor tale vorbesc de alergarea ta către cei ce‑ţi cer ajutor ziua şi noaptea. Milostiveşte‑te spre noi, cei ce ne rugăm în faţa icoanei tale şi cerem să primim de la Dumnezeu vindecare şi iertare de păcate prin sfintele tale mijlociri.
Slavă…, glasul al 6‑lea:
Pe steaua cea pururea luminoasă a ortodoxiei, pe cel ce a purtat cu vrednicie lumina Învierii lui Hristos în toate părţile creştineşti să‑l lăudăm. Căci acesta, cu cunoştinţa şi cu înţelepciunea încingându‑se, a risipit întunericul necredinţei şi către calea cea neînserată a vieţuirii evanghelice a călăuzit poporul cel bine‑credincios. Încă şi pe urmele slăvitului Apostol Andrei mergând, în cetatea Galaţilor a păstorit cu bună cucernicie, având bunăvoinţa evlaviosului voievod Vasile al Moldovei. Pentru aceasta să‑i strigăm: O, de trei ori fericite Părinte, stea luminoasă a patriarhilor, roagă neîncetat pe Dumnezeu să dăruiască celor ce te cinstesc cu dragoste, iertare de greşeli şi mare milă.
Şi acum…, a praznicului.
Doxologia mare, troparul, ecteniile şi apolisul. Ceasul 1.
La Liturghie
Fericirile: pe 8 din canonul ierarhului, cântările a 3‑a şi a 6‑a. Prochimenul, glasul 1: Gura mea va rosti înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere. Stih: Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume. Apostolul ierarhului: din Epistola către evrei (7, 26 ‑ 8, 2): „Fraţilor, un astfel de arhiereu se cuvenea să avem…“. Aliluia, glasul 1: Gura dreptului grăieşte înţelepciune. Evanghelia ierarhului: de la Ioan (10, 9‑16): Zis‑a Domnul: Eu sunt uşa… (Evanghelia a II‑a din duminica a II‑a a Sfântului şi Marelui Post).
Chinonicul
Întru pomenire veşnică va fi dreptul şi de auzul rău nu se va teme.
Vedeti si:
Sursa: edj.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu