Căprioara în raiul pierdut
Mărturisire
(IV)
Mai mult decât tot ceea ce se iubeşte iubesc libertatea. Ea constă în bunătate, în gingăşie, în dragoste. Iar răul, grosolănia, ura - aceasta este o robie de cea mai joasă speţă. Cel ce se robeşte acestora se înrobeşte morţii. Şi oare este vreo robie mai grozavă decât cea a morţii? Într-o asemenea robie te duc oamenii, aceşti născoditori şi creatori ai răului, ai grosolăniei şi ai urii. Iar pe mine m-au trimis în lume, mi-au spus şi mi-au prezis, m-au îndrumat şi mi-au hărăzit: Fii tristeţe şi dragoste. Iar eu cu întreaga mea fiinţa împlinesc sarcina mea: mă tânguiesc şi iubesc. Mă tânguiesc prin dragoste şi iubesc prin tânguire. Şi oare pot altminteri în lumea care este locuită de oameni? Viaţa mea este în acest cadru, în acest mediu. Toată sunt inimă, toată ochi, toată tristeţe, toată dragoste, de aceea mă cutremură frica, acea dulce teamă, de care ştie doar căprioara tristă...
În aroganţa lor, oamenii nici nu bănuiesc ce fel de simţăminte delicate şi minunate purtăm înlăuntrul nostru noi, căprioarele. Între noi şi voi, oamenii, se cască o prăpastie, de aceea noi nu putem trece la voi şi nici voi la noi. Voi nu percepeţi lumile noastre. Dacă noi, căprioarele, am trece cu inima la voi, am trece în iad. Odinioară, noi am fost în rai. Voi oamenii ni l-aţi prefăcut în iad. Ceea ce sunt diavolii pentru voi, aceea sunteti voi oamenii pentru noi. Ne-au povestit mestecenii: l-am văzut pe satana unde a căzut din cer pe pământ, a căzut printre oameni şi - a rămas. El, răzvrătitul cerului, a vestit: „cel mai bine mă simt printre oameni; şi eu am raiul meu, acesta sunt ei: oamenii..."
Ştiu şi presimt: pe mine mă aşteaptă nemurirea, mai bună decât cea a oamenilor. Pentru voi, oamenii, acolo, în lumea cealaltă, există şi iadul. Iar pentru noi, căprioarele - doar raiul. Căci voi, oamenii, în mod conştient şi de bună voie aţi născocit păcatul, răutatea şi moartea, iar apoi, fără încuviinţarea noastră, ne-aţi atras şi pe noi în el, cu josnicia şi răutatea voastră, pentru că aveaţi stăpânire asupra noastră. De aceea veţi răspunde pentru noi: pentru toate chinurile, necazurile, pătimirile şi morţile noastre. Voi veţi şi ispăşi în locul nostru şi din pricina noastră... Am auzit, cerul albastru a şoptit pământului celui negru acest adevăr veşnic: oamenii vor răspunde în ziua judecăţii pentru toate chinurile, pentru toate suferinţele, pentru toate morţile fiinţelor şi făpturilor pământeşti. Toate vieţuitoarele, toate păsările, toate plantele se vor scula şi vor acuza neamul omenesc pentru toate durerile, pentru toate rănile, pentru toate răutaţile, pentru toate morţile pe care le-a provocat lor în mândria lui iubitoare de păcat. Pentru că împreuna cu neamul omenesc, înaintea sa şi înapoia sa, merg păcatul, moartea şi iadul.
Dacă ar fi să aleg între fapturi, mai degraba as alege tigrul decat omul, pentru ca e mai putin insetat de sange decat omul; mai degraba as alege leul decat omul, pentru ca e mai putin bestial decat omul; mai degraba as alege hiena decat omul, pentru ca e mai putin dezgustatoare decat omul; mai degraba as alege rasul decat omul, pentru ca e mai putin furios decat omul; mai degraba as alege sarpele decat omul, caci este mai putin viclean decat omul; mai degraba as alege oricare monstru, pentru ca si cel mai grozav monstru este mai putin groaznic decat omul... O, spun adevarul, din inima vorbesc. Pentru ca omul a nascocit si a creat: pacatul, moartea si iadul. Iar aceasta este mai rea si decat cea mai rea, mai monstruoasa si decat cea mai monstruoasa, mai groaznica si decat cea mai groaznica fapta in toate lumile mele.
Sfantul Iustin cel Nou de la Celie, mare facator de minuni
Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne miluieste si mantuieste pe fiul meu Catalin Florin.
La multi ani, copilul meu!
Amin.
Vedeti si:
(fragment din eseul-marturisire Caprioara in raiul pierdut)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu