DIN VIEŢILE SFINŢILOR: 20 SEPTEMBRIE - SFÂNTUL EVSTATIE MĂRTURISITORUL, ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI

Pomenirea celui între sfinţi
Părintelui nostru Evstatie,

Arhiepiscopului Tesalonicului

 

- 20 SEPTEMBRIE - 

Sfântul Evstatie s-a născut în Constantinopol între anii 1115-1135. Primele lecţii i s-au predat în şcoala care funcţiona în Mănăstirea Sfintei Eufimia, unde a şi fost tuns monah foarte devreme. Mai apoi, şi-a întregit cunoştinţele filosofice şi teologice în vestita Şcoală patriarhală. În anul 1150, a fost hirotonit diacon al Marii Biserici (Sfânta Sofia), în Mănăstirea Sfântului Flor, de unde a primit şi prenumele de “Katafloros”. Deja cunoscut pentru marea sa erudiţie şi pentru darul său retoric, a fost numit învăţător public al şcolii patriarhale cu titlul de magistru al ritorilor. În învăţătura sa demonstra că filosofia elină este slujnica adevărului creştin. Se spune că atât de deosebită era harisma lui didactică, încât “tot tineretul filolog din Cetate” se îngrămădea cu o dorinţă nestăvilită la audierea lecţiilor sale, iar când pleca, se asemăna cu roiul de albine care ies din crăpătura stâncii.

Atrăgând o deosebită apreciere pentru erudiţia sa din partea Împăratului Manuil I Comnenul (1143-1180) şi admiraţia Bisericii pentru viaţa lui neprihănită, în anul 1174 a fost hirotonit Mitropolit al Mirelor Lichiei. Dar imediat după alegere este reales Arhiepiscop al văduvitului tron al Tesalonicului.

Fiind el însuşi un adevărat monah, considera cea dintâi grijă a sa îndreptarea poporului şi a clerului decăzut moral şi duhovniceşte, precum şi îmbunătăţirea şi ridicarea vieţii călugăreşti. Mustrarea sa aspră şi poziţia sa fără concesii în faţa abaterilor laicilor şi monahilor i-au incitat pe cei ce se aflau în neorânduială, care l-au şi acuzat public, uneltind împotriva vieţii lui. Denunţurile lor au ajuns până la Constantinopol şi sfântul a fost nevoit să se retragă provizoriu în Filippupoli (1191). Acolo s-a întâlnit cu Împăratul Isaac Anghelos (1185-1195), care i-a dat dreptate fără să-i ceară vreo justificare. Întorcându-se în tronul său (1193), Evstatie şi-a continuat strădaniile sale pentru îmbunătăţirea stării morale a turmei sale, a mustrat orice formă de nedreptate socială şi cu un interes patern se îngrijea de cei săraci şi nenorociţi care alergau pentru ajutor la Mitropolia din Cetate, de dimineaţa pană seara târziu, împărţindu-şi el însuşi toate avuţiile.

În timpul cuceririi Tesalonicului de către normanzi (august 1185), deşi ar fi putut să se salveze prin fugă, a rămas în Cetate rău-pătimind împreună cu turma sa şi neezitând să denunţe public indiferenţa şi nepăsarea guvernatorului ei, David Comnenul. Cu inima sfâşiată privea acele scene groaznice de măcel şi tâlhărie a poporului, precum şi barbariile fără precedent ale invadatorilor catolici. El însuşi a fost arestat printre primii. Cu jigniri şi lovituri a fost târât captiv până la corăbii, trecând printre cadavrele concetăţenilor săi. În loc să se împuţineze cu sufletul în faţa conducătorului barbar, comisul Aldouin, nesupusul ierarh a îndrăznit să-i ceară un tratament mai blând pentru popor, a pretins încetarea faptelor de violenţă şi a izbutit păstrarea cultului în dogma ortodoxă. Pentru că duşmanii săi răspândiseră zvonuri că sfântul şi-ar fi ascuns bogăţia Arhiepiscopiei, normanzii i-au cerut mulţi bani pentru a se răscumpăra. După o cercetare amănunţită însă, s-a demonstrat că era cu totul sărac şi a fost lăsat liber.

Când a revenit la Arhiepiscopie, a găsit-o dărâmată de către catolici şi a fost nevoit să se aşeze în grădină, unde a locuit într-o continuă lipsă pană la eliberarea Cetăţii de normanzi (noiembrie 1185).

Sfântul Evstatie a adormit în pace la anul 1194. Întreaga Cetate a plâns pierderea ierarhului ei, care fusese pentru turma sa “far al vieţii”, “foc al cuvântului” şi “soare al preoţiei”.

Ca magistru al Şcolii patriarhale a scris comentarii la mulţi scriitori şi poeţi clasici, iar opera scriitoricesc-teologică pe care a lăsat-o ca Arhiereu e alcătuită în principal din cuvinte de laudă la sfinţi şi tratate cu conţinut moral, scrise într-un stil artistic deosebit.

(trad. FOMSTNI, sursa: Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe)

Sursa:http://acvila30.wordpress.com