Sfantul Pangratie al Tavromeniei: PRIMUL SFANT AL AMERICII - SFANTUL GHERMAN DE ALASKA

PENTRU A CITI TOT ARTICOLUL, MERGETI AICI:
Sfantul Pangratie al Tavromeniei: PRIMUL SFANT AL AMERICII - SFANTUL GHERMAN DE ALASKA

9august/13decembrie

 Troparul Sfantului Gherman de Alaska (glas 4)

Binecuvantat Parinte Herman de Alaska,

steaua nordica a Sfintei Biserici a lui Hristos,

 lumina vietii noastre sfinte si faptelor marete,

calauzitor al celor care cauta calea Ortodoxiei.

Impreuna cu tine, ridicam Sfanta Cruce,

pe care, temeinic, ai inaltat-o in America.

 Cu totii sa-l privim si sa-L slavim pe Iisus Hristos,

cantandu-I sfanta Inviere.

Sfantul Gherman de Alaska, numit adesea si Sfantul Herman de Alaska, a vietuit intre anii 1756-1837, el fiind renumit pentru misiunea lui de a impamanteni Ortodoxia in Alaska. Pe una dintre icoanele sfantului Gherman de Alaska, scrie: "Fie ca din aceasta zi, din aceasta ora, din aceasta clipa, sa-L iubim pe Dumnezeu mai presus de toate."

Devenit ocrotitorul ortodox al Americii, cat si ocrotitorul tuturor vietuitorilor din Alaska, in anul 1970, Sfantul Gherman - Herman de Alaska este primul sfant care a fost canonizat de catre Biserica Ortodoxa din America, el fiind praznuit de doua ori pe an: 9 august si 13 decembrie.

“Noul Valaam este o insulita (de fapt numele insulei este Spruce Island, adica Insula Pinului, New Valaam fiind numele misiunii intemeiate acolo de Sfantul Gherman) situata nu foarte departe de Kodiak. Aici parintele si-a construit o chilie, un paraclis si o casa pentru copiii orfani ai bastinasilor. Dupa o vreme, cateva familii alutiiq [un trib bastinas din Alaska, diferit de cel al aleutilor, cu care au si fost adesea confundati] s-au stabilit pe insula, insa locuiau la ceva departare de parinte, care dorea o viata singuratica. Cineva l-a intrebat odata: “Parinte Gherman, cum traiesti de unul singur in padure? Nu te simti niciodata insingurat?” “Nu, nu sunt singur“, a răspuns el, “Dumnezeu este aici, şi pretutindenea. Îngerii Săi sunt aici. Este cu putinţă să fii singur, cu ei alături? Nu este mai bine să fii în tovărăşia lor decât în cea a oamenilor?“

Un călător care l-a văzut pe părintele Gherman în 1819 l-a descris ca având o înălţime potrivită şi o conformaţie delicată. Chipul său era palid şi frumos, iar ochii săi albaştri şi blînzi stârneau încredere şi nutreau simpatie. Glasul său blajin şi prietenos îi atrăgea pe oameni, îndeosebi pe copii. Trupul îi era încins cu lanţ de cinci kilograme, cămaşa îi era o piele de căprioară, sandalele – o bucată de piele bătucită, deşi uneori umbla desculţ, iar peste toate acestea purta o dulamă peticită. Astfel, sărăcăcios înveşmântat, umbla peste dealuri şi văi, prin zăpadă şi ploaie, în căldură şi în frig, oriunde îl chema datoria. Avea ca pat o bancă acoperită cu piele de focă, drept pernă două cărămizi şi o scândură ca să-i fie pătură. Obiceiurile sale erau simple: mânca cu măsură, dormea puţin, se ruga mult şi muncea din greu. Era îngăduitor cu slăbiciunile altora şi nu îi îndemna să urmeze aceeaşi viaţă ascetică precum el. Era blând cu animalele din sălbăticie, păsările şi veveriţele îi erau tovarăşi, iar ursul sălbatic îi mânca din mână.

(…) Scopul cel mare al vietii sale a fost ajutorarea si ridicarea alutiiq-ilor, pe care ii privea ca pe niste simpli copii ce au nevoie de ocrotire si povatuire. Chiar le tinea partea in fata oficialilor companiei [de comert ruso-americane]: ‘Eu, josnicul slujitor al acestor oameni sarmani’, ii scria lui Iankovski, ‘cu lacrimi in ochi va cer aceasta inlesnire: fiti parintele si ocrotitorul nostru. Nu va voi tine cuvantari alese, ci din strafundul inimii va rog sa stergeti lacrimile de pe ochii orfanilor fara de aparare, sa usurati suferinta oamenilor asupriti si sa le aratati ce inseamna a fi milostiv‘.

Parintele Gherman a fost pentru bastinasi un infirmier, atat in intelesul literal al cuvantului, cat si in cel duhovnicesc. Atunci cand in Kodiak a izbucnit o epidemie ce a facut ravagii in randul oamenilor, el n-a parasit satul, ci a mers din casa in casa, ingrijindu-i pe cei bolnavi, mangaindu-i pe cei in dureri si rugandu-se impreuna cu cei aflati pe moarte. Nu-i de mirare ca bastinasii il iubeau si veneau de departe ca sa il auda povestind despre Hristos si dragostea Sa pentru ei. Parintele Gherman ii hranea pe cei flamanzi, ii inveselea pe cei intristati, preschimba cearta in intelegere, si pe toti cei care veneau la el lipsiti de nadejde ii trimitea inapoi cu pacea Domnului in inimi. Le-a dat orfanilor o casa, i-a invatat sa scrie si sa citeasca, i-a pregatit sa faca o munca folositoare si cinstita. Si-a asigurat hrana zilnica prin ostenelile proprii si cu ajutorul elevilor sai. Ei sadeau gradini, prindeau peste, culegeau fructe de padure si puneau ciuperci la uscat.

Era remarcabila influenta pe care o avea asupra oamenilor. Intr-o duminica dimineata, le-a spus bastinasilor ca Iisus si-a dat viata ca sa mantuiasca omenirea si ca fiecare are datoria sa-i ajute pe oameni. Dupa ce a incheia, o tanara, Sofia Vlasova a pasit inainte si s-a oferit sa slujeasca Domnului. Bunul parinte a vazut mana lui Dumnezeu in aceasta jertfa, caci avea nevoie atunci de o femeie care sa le poarte de grija copilasilor sai, si a facut-o pe Sofia intendenta orfelinatului.