„Lupul, chiar dacă a îmbătrânit…”
Pentru că unii îmi zic, că în Atena, în dreapta şi în stânga, oameni nelămuriţi zbiară şi cer unirea…
A, îi avem pe filounionişti. Partida filounioniştilor este în Kolonaki (cartierul celor mai bogaţi oameni din Atena – n.tr.). Pentru că fac drumuşoare la Roma, dar poporul sărac nu are bilet să se ducă în fabrică, nu are bilet să se ducă la el în sat.
Ce aud de la filounionişti, de pe limba lor cea plină de nobleţe, de pe limba lor modernă, cu elina lor, cu falsa lor limbă elină:
- Astea-s depăşite, zic ei. Acum s-a schimbat papa.
S-a schimbat papa? Aceasta este marea lor greşeală. (Câtă dreptate a avut părintele Augustin se vede şi din declaraţia noului papă Josef Ratzinger: „Unica biserică este cea a Vaticanului, ortodocşii sunt o biserică schismatică şi trebuie să se întoarcă” (Enciclica „Dominus Jesus” 2000)).
Nu s-a schimbat papa! Este neschimbat. V-o spun eu, care acum, în ultima vreme, am studiat mult tema şi m-am sfătuit şi cu alţii mai mari ca mine. Pentru că nu e cazul să ieşim în balcoane şi să strigăm.
M-am exprimat ultimul, dând înapoi, pentru că am vrut să studiez tema în profunzime. Am vrut să-mi întreb conştiinţa, să-L întreb pe Dumnezeul meu, să-i întreb pe Părinţii Bisericii, să-i întreb pe toţi, ca să văd încotro mergem, unde ne aflăm. Pentru că niciodată prin inima mea n-a putut trece gândul că un patriarh ar putea să ne trădeze.
Când mă gândesc la Grigorie al V – lea, când mă gândesc la funia lui însângerată, când mă gândesc la patriarhii eroi, mi se cutremură sufletul. Sufletul meu nu poate concepe că un patriarh ortodox poate să primească această mare taină a fărădelegii. Nu poate accepta asta sufletul meu. De aceea, am fost într-un fel şovăitor. Dar acum, în urma studiului, m-am încredinţat neclintit că în Biserica noastră taina fărădelegii şi a trădării lucrează. Şi de aceea vorbesc, şi de aceea predic, şi de aceea scriu.
(Ecumeniştii purtători-de-rasă sunt astăzi lupii îmbrăcaţi în piele de oaie, care inovează şi trădează în învăţătura apostolică şi patristică. Dispreţuiesc Sfânta Scriptură, Sinoadele Ecumenice şi dogmele Bisericii. Aplică Enciclica patriarhală din 1920, care pune la zid dogmele Bisericii şi consideră „bisericile” ereticilor „respectabile”, „împreună-moştenitoare” şi membre ale aceluiaşi trup. Aceştia recunosc papismul drept „biserică” (la Balamand, Liban, 1993) şi pun semnul egal între Biserică şi diferitele erezii şi schisme.)
(Va urma)
Traducerea si adaptarea:
Frăţia Ortodoxă Misionară
“Sfinţii Trei Noi Ierarhi”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu