Sărbătoarea Sfântului Augustin în Florina

Sărbătoarea Sfântului Augustin în Florina

Pe 15 iunie 2010 este sărbătoarea Sfântului Augustin, episcopul Hyponei.

În Florina sărbătoreşte Sfânta Mănăstire a Sfântului Augustin şi Bătrânul nevoitor şi ierarh al Florinei, părintele Augustin Kandiotis, care se află la vârsta de 104 ani.

În ajunul sărbătorii, luni după-amiaza, pe 14 iunie 2010, la orele 7 seara, va avea loc Vecernia Mare Arhierească.

Va fi prezent şi Bătrânul Episcop, părintele Augustin, dacă, desigur, puterile lui trupeşti îi vor permite. Ca întotdeauna va împărţi el însuşi pâinea sfinţită (litia) şi va da binecuvântare credincioşilor.

La orele 9 seara, pe 14 iunie 2010, va avea loc Dumnezeiasca Liturghie de noapte.

După Taina Dumnezeieştii Euharistii, se va oferi şi o agapă în subsolul bisericii. În trapeză, fiecare credincios va avea posibilitatea să istorisească ceva care să aibă legătură cu viaţa sau cu nevoinţele Bătrânului.

De coordonarea luărilor de cuvânt se va ocupa ca întotdeauna părintele duhovnicesc al Mânăstirii, Arhimandritul Ierotei Kokonos. Părintele Ierotei se află lângă Bătrân din 1951. De 40 de ani este părintele duhovnicesc al Florinei şi i-a rămas credincios Bătrânului până astăzi.

Fotografia de mai sus s-a făcut cu puţine zile în urmă. Părintele Augustin ţine o carte, care conţine predicile sale transcrise după înregistrări. Cartea este în limba română şi poartă titlul: „Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 103 ani”. A editat-o un monah român… (Textul original: Το εξέδωσε ο Ρουμάνος μοναχός π. Λεόντιος - n.a)

Bătrânul, la vârsta de 104 ani, este, după cum vedeţi, cu mici puteri trupeşti, dar prin Harul lui Dumnezeu frecventează biserica, în fiecare duminică, în Sfânta Mănăstire a Sfântului Augustin, se împărtăşeşte cu Preacuratele Taine, împarte anaforă şi dă binecuvântare credincioşilor.

Viaţa Stareţului este o minune. A ajuns la vârsta de 104 ani, pentru că Dumnezeu a vrut aşa. De multe ori, în îndelungata sa viaţa zbuciumată a ajuns până în pragul morţii. A fost izgonit de italieni în Ghiannina în 1941, de către nemţi în Macedonia, de către ateii de toate culorile şi de orice nuanţă. A fost izgonit însă şi de către arhierei. A fost – precum el însuşi zicea - „ca o minge de fotbal în picioarele arhiereilor”.

ŞI TOTUŞI DUMNEZEU ÎL ŢINE ÎN VIAŢĂ!

A băut multe pahare amare – nu de la atei, pentru că prigoanele, jignirile şi necazurile din partea acelora le considera medalii. Cele mai amare pahare le-a băut, din nefericire, din partea acelora cărora le-a fost binefăcător şi pe care i-a ajutat să studieze.

Au crezut că Stareţul e terminat şi că nu mai are ce să le ofere. Au uitat însă binecuvântarea sa. Stareţul şi-a ridicat crucea nerecunoştinţei cu răbdare, fără să vorbească, iar acum ridică şi crucea bătrâneţilor sale.

Când era tânăr şi dădea lupte sfida primejdiile şi spunea: „Mai bine să cad ca un vultur în zbor, decât să stau la ceaiuri de muşeţel”.
Şi totuşi nu a căzut. Dumnezeu l-a păzit de nenumărate primejdii şi îl ţine la vârsta celor 104 ani, ca să ofere binecuvântarea sa.

(trad. M.L., sursa: http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=13031)