Pagini

luni, 10 mai 2010

Duminica orbului din nastere - Predica a Arhim Ioil Konstantaros


ARHIM. IOIL KONSTANTAROS:
Lectura apostolică din Duminica Orbului

Duminica a VI-a dupa Pasti
(Faptele Apostolilor 16: 16-34)


Cât de diferită ar fi fost într-adevăr viaţa creştinilor, dacă aceştia ar fi luat exemplu din viaţa binecuvântată a Sfinţilor Apostoli? O mulţime de cazuri întâmpinate am fi putut să le înfruntăm în cel mai bun mod, exact aşa cum au făcut şi propovăduitorii lumii din lectura apostolică, pe care o vom asculta duminică în sfintele noastre biserici. Şi această pericopă este atât de mişcătoare, pentru că ne prezintă clar viclenia diavolului, înfruntarea corectă a curselor lui, dar şi răbdarea, pe care s-ar cuveni s-o avem când pătimim pentru dragostea şi slava lui Hristos.

Fireşte, este nevoie să ne aplecăm mai întâi asupra întregului text sfânt şi apoi să ne oprim asupra unui punct foarte important.

La ghicitoare - această făptură sărmană pe care a posedat-o vrăjmaşul neamului omenesc, diavolul. Şi ca şi cum nu i-ar fi ajuns aceasta, avea asupra ei şi tirania stăpânilor ei. Aceşti oameni ticăloşi profitau de starea groaznică a demonizării ei, ca să se îmbogăţească şi să adune pentru ei!

Să nu vi se pară ciudat următorul cuvânt: umilinţele şi chinurile pe care le-a suportat de la stăpânii ei, poate că erau mai mari decât cele pe care i le pricinuia urâtorul de oameni.

Şi cum să nu fie aşa, iubiţii mei? Când vedem cutremurătorul fapt, adică „duhul pitonicesc" fugind imediat la porunca Apostolului Pavel, dar observăm că, dimpotrivă, stăpânii ei persistă în ispita câştigului, iar filipenii îi calomniază şi-i izgonesc pe re-născătorii lumii. Cu adevărat, atunci când luăm aminte la lucrul acesta, ajungem inevitabil la concluzia că ispita - demon a banului este mai puternică decât legiuni întregi de demoni... „Profitabilul Hermes" este întotdeauna gata să-i înarmeze pe adoratorii lui cu cele mai puternice arme - a urii şi a calomniei - doar să nu piardă „libaţiile şi jertfele", pe care victimele lui neghioabe i le oferă.

Să nu creadă cineva că aşa era atunci sau că aşa se întâmplă întotdeauna. Aşa se întâmpla odată, dar, din nefericire, astăzi mai ales se întâmplă din ce în ce mai mult. E suficient ca omul să fie realist şi să vadă realitatea în dimensiunea ei corectă.

Vânarea banului distruge nu doar persoane şi familii, ci şi societăţi şi popoare întregi. Iar situaţia de astăzi din Grecia şi, în general, din Europa (ca să ne limităm doar la „continentul civilizat") ce altceva demonstrează, iubiţii mei, dacă nu faptul că gloata altor demoni, care provin din bezna şi „diferitele loje" ale iadului, se coalizează în a oferi libaţiuni oribilului mamona, fiind indiferentă cu totul la demnitatea persoanei umane.

Desigur, Marele Apostol al neamurilor a certat duhul de temut şi fata a fost eliberată de sub stăpânirea diavolului. Problema noastră astăzi este să avem dispoziţia de a ne împotrivi tuturor acestor înşelăciuni, care ticăloşesc şi sărăcesc nu numai „copilele" moderne, ci şi, în general, tineretul nostru. Într-adevăr, dispunem de această putere şi de această viaţă sufletească sau am căzut în ispita şi mai mare a struţo-cămilei, crezând că atunci când nu privim în ochi problema, atunci încetează să mai existe?

Dacă nu întreaga societate, pentru că asta este exclus, cel puţin noi, credincioşii creştini, să dojenim „duhul pitonicesc" social care întristează, umileşte şi ticăloşeşte pe cei mici şi pe cei mari sau oare blestematul compromis, cu tot ce implică el, ne-a făcut să „cazăm împreună", „avântul apostolic" şi „paralizia social-religioasă"?!

Lucrurile arată mai degrabă că duhul aşa-zisului sincretism religios, în toate manifestările lui, tinde să dezamorseze curajul ecleziastic şi că modul new-age-istic de viaţă pe care îl trăim, a supus numaidecât structurile sociale interne şi, din păcate, şi persoane în adâncul pitonicesc...

Desigur, singurul lucru care nu poate să câştige teren este deznădăjduirea sau decepţia. Niciodată partizanii „calului alb" din Apocalipsă nu vor permite ca „visul" să se strivească sub greutatea pesimismului.

Fraţii mei! Nu doar că nu vor domina până la sfârşit „stăpânii tinerei", ci autenticii continuatori ai Didahiei Apostolice, „primită de la strămoşi"; ca în toate timpurile, aşa şi acum vor certa „duhul răului", şi în acelaşi timp vor primi bucuria şi binecuvântarea în închisori, rugându-se şi lăudându-L pe Dumnezeu...

Dea Izbăvitorul şi Domnul nostru Iisus Hristos să ne dovedim incompatibili cu duhul lumii şi, mai ales, cu groaznica ispită a banului, pentru că, printre altele, şi juridic şi din fire este imposibil să domine pentru totdeauna îngerul cel căzut. Amin.

(trad. M.L, sursa: autorul via mail)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu