Pagini

luni, 10 mai 2010

Biserica Ortodoxa Sarba comemoreaza arderea Moastelor Sf Sava la 10 mai 1594








Pe platoul Vracear te intampina mareata catedrala ortodoxa inchinata Sfantului Sava, ce domina intregul Belgrad. Colina sfanta a acestei cetati! Istoria sa este legata de arderea moastelor Sfantului Sava aici. Sa ne intoarcem insa cu 800 de ani in urma...


Viata Sfantului Sava

Intre anii 1170-1196, domneste in Serbia marele despot Stefan Nemania. Drept credinciosul despot era casatorit cu fiica imparatului bizantin Roman. Ultimul copil al acestei binecuvantate familii, nascut dupa indelungi rugaciuni, avea sa ajunga cel mai cinstit sfant al Serbiei pana in zilele noastre. Inca din tinerete, fiul lui Stefan Nemania, Rastko, se calugareste la manastirea Sfantul Pantelimon din Muntele Athos sub numele de Sava.

Stefan Nemania ii urmeaza fiului sau intru calugarie, binecuvantand pe Stefan, un alt fiu al sau, pentru a fi mare despot al Serbiei. Sotia sa Ana se calugareste tot in acea vreme, luandu-si numele de Anastasia. Marele despot Stefan se va numi Simeon. Multe manastiri din Muntele Athos sunt ctitorite de catre sfintii Simeon si Sava.
 Dupa moartea Sfantului Simeon, in anul 1200, trupul sau ramane plin de buna mireasma, fiind izvorator de mir. Sfantul Sava, desi refuza in mai multe randuri, este uns ca Arhiepiscop al Serbiei, la Manastirea Zica. El va strabate Serbia, propovaduind dreapta credinta la intregul popor, ca un adevarat apostol. Se cunosc mai multe pelerinaje ale sfantului: la Ierusalim, in Egipt, in Antiohia si Sinai.

In 13 ianuarie 1236, in marea cetate a Asanestilor de la Tirnovo, Sfantul Sava pleaca la Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Cinstitul sau trup este asezat in biserica Sfintilor 40 de mucenici din Veliko Tirnovo, insa, un an mai tarziu, moastele Sfantului Sava sunt mutate la Manastirea Milesevo din Serbia.

Dupa batalia din Campia Mierlei, pierduta de sarbi, moastele sale raman singurul reazem al poporului sarb, lucrand mari minuni nu numai poporului dreptcredincios, ci si oamenilor necajiti de alte credinte. Toti cei care veneau sa-i ceara ajutorul erau miluiti de sfantul, fiecare dupa nevoile lui.

Turcii, jefuind manastirea Milesevo in Vinerea Mare, in anul 1594, iau moastele Sfantului Sava, le duc la Belgrad si le ard pe colina Vracear, pe 27 aprilie (10 mai) 1594. Colina Vracear va fi considerata de acum inainte drept cea mai sfanta colina a Belgradului. Poporul sarb, in semn de recunostinta fata de acest minunat apostol si mangaietor, a urcat secole de-a randul pe platoul Vracear, cerand mijlocirea sfantului in fata lui Hristos pentru a-si pastra dreapta credinta.


Fragment: Lumea credintei, anul II, nr. 8(13)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu