Penticostarul este:
O perioadă liturgică din anul bisericesc care începe din ziua Paştilor şi ţine până în Duminica Tuturor Sfinţilor.
O carte liturgică ce cuprinde cântările din cele 8 săptămâni, citite la slujbe în această perioadă. Ea a fost alcătuită de Sfântul Iosif Studitul, Arhiepiscopul Tesalonicului.
Numele Penticostarului, de la grecescul Pentikostarion πεντηκοσταριον, i se trage tocmai de la perioada de cincizeci de zile ale cărei cântări le cuprinde, numită Cincizecime (gr. "penticosti", πεντηκοστή). El conţine "cântările de veselie ale Învierii lui Hristos în care se vădeşte pretutindenea bucuria cea mare a creştinului".
Paştile şi Săptămâna luminată
Odată cu învierea întregii naturi din moartea de peste iarnă, odată cu bucuria ce însoţeşte trezirea la viaţă şi vieţuirea din belşug, Biserica se deşteaptă la o altă viaţă, se trezeşte la bucuria pricinuită de zdrobirea morţii prin învierea Mântuitorului, la bucuria împreună-locuirii cu Hristos în Sfântul Duh, pusă în lumină de întregul Penticostar.
Dacă Triodului îi este specifică pocăinţa, efortul omului în căutarea lui Dumnezeu, Penticostarul încununează acest efort, prezentându-L pe Dumnezeu în ipostaza în care El se pleacă spre om pentru a-l face pe acesta părtaş darurilor Sale. În perioada Postului Mare, omul se supune unui îndelungat efort ascetic, dar întreaga pocăinţă pe care el o face în tot acest timp este însoţită de nădejde, de speranţa că efortul lui va fi încununat, şi această bucurie a încununării învăluie de-a dreptul creştinătatea în noaptea de Paşti, când Penticostarul vesteşte lumii Învierea lui Hristos, chemând întregul univers să se împărtăşească de bucuria cea mare a Învierii Domnului.
"Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure, şi prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută: că a înviat Hristos, veselia cea veşnică."
Prin Învierea lui Hristos se termină o parte a istoriei, începând alta, începând împărăţia cea veşnică, pentru că prin Înviere lanţul morţii a fost zdrobit şi uşile Raiului ne sunt iarăşi deschise. Prin învierea Sa din morţi, Mântuitorul ne-a făcut părtaşi tuturor darurilor Sale, ne-a dat putere de a primi plinătatea darurilor Sale, plinătatea darurilor Sfintei Treimi, pe care Dumnezeu vrea să le reverse asupra noastră. Înviind din morţi Hristos ne-a adus viaţă, lumină, pace şi bucurie.
Penticostarul începe cu rânduiala de slujbă pentru ziua de Paşti, cu liturghia Paştilor, care este aceeaşi pentru fiecare zi a Săptămânii luminate. Textele din Penticostar din toată Săptămâna luminată, izbucniri şi revărsări de bucurie, sunt bucuria în acţiune. În vremea Săptămânii luminate, la Utrenie, Biserica nu are altceva de spus decât bucuria izvorâtă din mormântul dătător de viaţă al Mântuitorului.
De observat că la Paşti şi în toată Săptămâna luminată, în cuprinsul slujbelor nu se fac cereri de iertare, nici nu se citesc psalmi pentru că raiul a coborât pe pământ şi bucuria covârşeşte orice cuvânt. Vecernia din Săptămâna luminată se deosebeşte de la o zi la alta doar prin glasurile care se schimbă zilnic. Cele 8 glasuri bisericeşti se schimbă zilnic astfel încât în Săptămâna luminată se succed toate cele 8 glasuri, care în mod normal se schimbă din 8 în 8 săptămâni.
Slujba de Paşti, printre altele, ne stă mărturie şi despre faptul că Învierea lui Hristos nu are importanţă numai pentru El, ci ea e de mare însemnătate şi pentru noi, fiind şi o garanţie pentru învierea noastră. Hristos a înviat pentru ca şi noi să înviem împreună cu El, Cel ce tainic continuă să moară şi învie în fiecare om care I-a îmbrăcat chipul, până la sfârşitul timpului.
Slujba de Paşti şi din toată săptămâna luminată reprezintă gândirea, simţirea şi peste tot trăirea cea mai înaltă pe care o cunoaşte Biserica Ortodoxă. Ortodoxia în cea mai înaltă cotă a ei se cuprinde în slujba de la Paşti şi din toată Săptămâna luminată. Slujba de la Paşti este culmea spiritualităţii ortodoxe. AMIN.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu