SFÂNTUL MARCU EVGHENICUL ÎMPOTRIVA PAPEI
Alt lup care s-a arătat şi a tulburat şi iarăşi tulbură Biserica Ortodoxă este papa. Papa ? Ce spuneţi ? Papa este „iubit frate în Hristos”. Mai nimic nu ne desparte de papa după cunoscutele întâlniri de la Ierusalim, Fanar şi Roma. Un singur lucru mai lipseşte unirii. Dar dacă acest lucru întârzie a se realiza pentru a veni binecuvântata zi a unirii, pentru amânare fanaticii vor da seama! Iar ultimul pas care lipseşte este coliturghisirea sărbătorească a patriarhului ecumenic şi a papei şi împărtăşirea din acelaşi sfânt potir. Aşadar, după atâtea încercări pentru unire, cum veniţi voi şi-l numiţi pe papa lup?
O, filounioniştilor, nu vă tulburaţi. Luaţi, rogu-vă, o mică tabletă de calmante şi liniştiţi-vă. De altfel, nu este îngăduit ca voi, oameni ai blândeţii, să vă tulburaţi. Curios lucru! Când de pe buzele oficialilor se lansează blasfemii împotriva Dumnezeului-Om, observăm că nici urmă de tulburare pe faţa voastră mereu înfloritoare. Dar când auziţi că se zice ceva împotriva papei (nu împotriva persoanei papei x sau y, ci împotriva instituţiei papale, ca depozitar al rătăcirilor şi al ereziilor), atunci observăm că sunteţi cuprinşi de mânie. De ce ? Dar noi, indiferenţi faţă de crizele şi blamările voastre în mijlocul confuziei actuale din vremurile noastre în care lumina se numeşte întuneric şi întunericul lumină, ne încordăm auzul pentru a auzi desluşit ce spune Sfântul Duh prin gura pururea pomeniţilor Părinţi pentru ale căror lupte, lacrimi şi sângiuri avem noi astăzi bucuria şi lauda cea întru Domnul că suntem orotdocşi. Vai, deci, dacă ar fi lipsit pururea pomeniţii Părinţi ! Aceştia, necunoscând limba diplomaţiei, ci spunând fără ocolişuri luminii lumină şi întunericului întuneric, au salvat comoara cea sfântă a credinţei şi ne-au predat-o pe aceasta intactă.
În fruntea Părinţilor care au luptat împotriva lupului celui cu anevoie de biruit – a papei, stă Sfântul Marcu Evghenicul. O, fii cu chipuri luminate ai Ortodoxiei, plecaţi-vă, vă rog, în chip înţelegător în faţa sfântului său chip. Acest sfânt Părinte, aflându-se în mijlocul unioniştilor şi constrâns să primească şi el „unirea” cu papa, s-a împotrivit cu îndrăzneală, a apărat vitejeşte dogmele ortodoxe, a cuvântat cu îndrăzneală, i-a numit pe adepţii bisericii papale nu numai SCHISMATICI, ci şi ERETICI şi nu a primit nici o conciliere sau neutralitate, cum numeau filounioniştii concilierea vederilor ambelor partide. „Neutralitatea” – spune Sfântul Marcu – este ca şi (încălţămintea numită) „kothornos” – încălţăminte specială pe care o întrebuinţau actorii teatrului antic, provocând râsul privitorilor – pentru că „kothornos”-ul, dat fiind modul confecţionării, putea să încapă când piciorul drept, când piciorul stâng. Ortodoxia – spune sfântul Părinte – nu poate să devină „kothornos”, încăpând în ea şi ereziile papale şi dogmele ortodoxe. Să nu amestecăm cele de neamestecat… Căci tună zisa lui Pavel : „Ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Sau ce înţelegere este lui Hristos cu Veliar ? Sau ce parte este celui credincios cu necredinciosul?” (II Cor. 6: 14-15). Ortodoxia este lumină, înşelăciunile papale întuneric. „Aşadar, fugiţi de ei şi de împărtăşirea cu ei, fraţilor; căci unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni ce se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare; căci însuşi satana se preface în înger de lumină. De aceea, nici nu e de mirare, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor” (Vezi Ioan Karmiris, Monumente dogmatice şi simbolice ale Bisericii Ortodoxe Universale, vol. I, Atena, 1952, pp. 359-362).
Şi acestea zicând Sfântul Părinte se afla în acord cu vechea Predanie a atitudinii credincioşilor vis-a-vis de eretici, în acord cu învăţătura vechiului Dascăl al Bisericii care scrie: „Tot cel ce zice împotriva celor rânduite, chiar de ar fi vrednic de crezare, sau chiar de posteşte, fecioreşte, şi chiar dacă face minuni, chiar dacă prooroceşte lup să ţi se pară în piele de oaie, lucrând stricăciunea oilor” (A se vedea Biblioteca Părinţilor Greci, Ed. Apostoliki Dhiakonia, vol. II, p. 330).
(Din nr. 22 al periodicului Fără concesii a Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Augustin al Florinei, Atena, 1974)
(TRADUCERE: FRĂŢIA ORTODOXĂ MISIONARĂ “SFINŢII TREI NOI IERARHI”)
Sursa: http://acvila30.wordpress.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu