DOI ADEVĂRAŢI FII AI ADORMITULUI EPISCOP AUGUSTIN, CARE CA NIŞTE ÎNGERI AI LUI DUMNEZEU AU RĂMAS DE PARTEA STAREŢULUI

ÎNTRU POMENIRE VEŞNICĂ…

DOI ADEVĂRAŢI FII AI ADORMITULUI EPISCOP AUGUSTIN,

CARE CA NIŞTE ÎNGERI AI LUI DUMNEZEU

AU RĂMAS DE PARTEA STAREŢULUI

Nu au fost prezentaţi ca reprezentanţi ai Stareţului, nu i-a amintit nimeni, nu au vorbit ca reprezentanţi ai clerului din Florina, nu au primit condoleanţele ei, cei îndureraţi, n-au rostit ei aşa cum se cuvenea necrologurile. Au trecut neobservaţi. Altcineva, care n-a oferit Stareţului chiar nimic şi care urmăreşte poziţii înalte şi mari demnităţi omeneşti, a vrut să profite de această oportunitate pentru a se afirma. Iertarea pe care a cerut-o Stareţului adormit nu ne-a convins.

Deoarece credem că inima recunoscătoare a Stareţului ar fi vrut să spună un “mulţumesc” acestor smeriţi, îi vom pomeni nu cu cuvintele noastre, ci chiar cu cuvintele adormitului Părinte al Bisericii Ortodoxe. Ştim că vom afecta modestia acestor credincioşi copii ai Stareţului, care nu l-au părăsit niciodată, care preferă anonimatul şi nu slava, care ţin aceeaşi linie de plutire cu el, ţin la înălţime steagul Ortodoxiei. Răsună încă vocea părintelui Ierotei în urechile noastre. Îl privea cu dragoste şi îi spunea: ”Cum se simte Stareţul meu”?

Despre Părintele Ierotei, pe care părintele Augustin l-a însărcinat cu spovedania fiilor săi duhovniceşti, la o întrunire misionară pe 11.01.1991, Stareţul spunea: „…Ce să spunem? Au rămas câteva persoane lângă noi, cum este şi părintele Ierotei, pe care însă îl mustrăm mai mult decât pe oricare altul şi cu toate acestea el rămâne credincios şi dedicat nouă. Au mai rămas foarte puţine persoane. Nu e exclus să plece şi acestea şi să rămân singur pe lume şi să spun ca Apostolul Pavel: ”Toţi m-au părăsit”. Să se întâmple şi asta; dar „dacă Dumnezeu este cu noi, nimeni nu va fi împotriva noastră” şi „Înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi căci cu noi este Dumnezeu”.

Şi cadrul taberelor lui, în 1993, Stareţul spunea: ”Să-l ascultaţi pe Ierotei, care este smerit… şi nu m-a supărat niciodată”.

Despre părintele Lavrentie Gratzia, în casa unde locuia, după retragerea sa, a spus: „Aici, este lângă noi şi Lavrentie, care ne slujeşte cu dragoste”. Pe aceşti doi adevăraţi fii ai Stareţului, care l-au slujit până la sfârşit cu credincioşie şi cu abnegaţie, dar şi pe părintele Epifanie Hatziancu, binecuvântările respectabilului nostru părinte duhovnicesc Augustin îi vor acoperi.

(trad. Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=15121)
Sursa:http://acvila30.wordpress.com