DIN CUPA DULCEŢII DUHULUI – GUSTAŢI! - VLĂDICA VELIMIROVICI

DIN CUPA DULCEŢII DUHULUI – GUSTAŢI!

VLĂDICA VELIMIROVICI

Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici
(1880-1956)

LXXI

Tu Te-ai umplut de pace, o, Slavă a lumilor de sus, iar mânia tuturor timpurilor nu-Ţi poate tulbura pacea.

Printre muritori pacea e rară, de aceea mânia a devenit arogantă.

În sânul aroganţei îşi face cuib mânia şi în sânul mâniei se află crima (Matei 5, 21-26).

Toate păcatele duc spre crimă, dar nici una nu se află mai aproape de crimă ca mânia.

Legile cu un singur ochi ale lumii nu pedepsesc mânia, fiindcă ei nu văd că mânia ucide. Dar Legea Ta străvăzătoare, o, Slavă a lumilor de sus, socoteşte mânia drept crimă.

M-am luptat, la lumina soarelui şi a lunii, să înţeleg taina Legii Tale. Şi odată ce lupta mea a început să distrugă toate aspiraţiile mele lumeşti, am început să înţeleg cum mânia aproapelui meu mă ucidea.

Copiii mâniei sunt robi, în timp ce copiii păcii sunt fii. De aceea înţelepciunea Ta strigă în gura mare şi le tot repetă oamenilor, spunându-le să fie fii!

Căci un fiu se uită la chipul tatălui său şi îşi îndreaptă chipul spre chipul tatălui său. Şi când el vede pace pe chipul tatălui, cum îşi poate el oare desfigura chipul cu mânia, fără să-şi ia privirea de la tatăl său?

Mânia aduce neputinţă atât la cel mânios, cât şi asupra aceluia către care ea este îndreptată. Iar neputinţa precede morţii.

Un făcător de minuni nu lucrează minuni printre copiii mâniei, fiindcă aceştia îi aduc neputinţă.

Dragii mei: de ce vă simţiţi mai tari printre cei ce vă iubesc şi mai slabi printre cei pe care prezenţa voastră îi supără? Nu-i oare din pricină că cei dintâi vă prelungesc viaţa prin dragoste, iar cei din urmă îţi scurtează viaţa prin mânie şi ură?

De aceea eu mă bucur să mă aflu pururea cu Tine, o, Slavă a celor de sus. Fiindcă doar în prezenţa Ta eu nu ucid, nici nu sunt ucis de ei.

Tot astfel precum picătură cu picătură de apă roade chiar şi piatra cea mai tare, tot astfel ura roade viaţa a doi oameni.

Ca un ucigaş care stă la pândă cu cuţitul, tot astfel ura stă la pândă într-o inimă semeaţă.

Cu adevărat, aroganţa ştie că e vinovată; de aceea ea îşi aşează ura la poartă spre a-i fi santinelă.

Trufia ştie că e păcătoasă, de aceea şi-a aflat apărarea în alt păcat.

Umple-mi inima cu seninătate, o, Slavă a celor de sus, cu liniştea şi pacea îngerilor dinaintea tronului Tău. Fiindcă pacea şi seninătatea sufletului nu are sălaş sau loc de odihnă pentru mânie şi ură.

Dăruieşte-mi seninătatea unui fiu şi mă voi ruşina să mă mânii sau să-i ucid pe robi. Înarmează-mă cu pacea Ta, pe care ura copiilor mâniei nu va putea s-o destrame.

Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida şi Jicea - „Rugăciuni pe malul lacului” – Editura Anestis 2006