CÂNTARE DE LAUDĂ LA SFÂNTUL PANGRATIE
Proloagele de la Ohrida Sfântul Nicolae Velimirovici
Sfântul Pangratie din a copilăriei vârstă
S-a încălzit la lumina Soarelui Hristos.
Anii s-au scurs, vară dupa vară,
Dar Faţa Domnului Hristos în inima lui
Neştearsă a rămas.
Ea este lumina ce-i luminează înainte,
Noapte şi zi.
El chipul Feţei cu grijă L-a păstrat
Înlăuntrul inimii lui,
Ferindu-L cu străşnicie de toată întinăciunea.
El averi mari a lepădat, şi casa părinţilor lui,
El toată pofta cea lumească o a lepădat,
Şi toată înşelăciunea ce-i ademeneşte pe oameni.
El în singurătatea pustiei a intrat,
Şi pâna întru ultima zi a alergării lui pământeşti
Dulceaţa Feţei sufletul lui l-a luminat şi hrănit.
Dar făclia nu stă ascunsă sub obroc,
Precum Domnul în lume a luminat,
Şi Pangratie, pe ale Lui urme, la fel.
Sicilia păgână era,
Ea înseta de a Sfântului Pangratie lumină,
Ea înseta de mărturia celui ce Faţa Domnului o cunoştea,
Ea înseta de roua mucenicescului sânge.
Această lipsă toată
Pangratie o a împlinit.
El ca un mucenic a căzut, şi nemuritor a rămas.
El ca o lumină a Siciliei a rămas,
Călăuzitoare către Faţa ce pre Sicilia
Pururi o luminează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu