CUVÂNT LA UTRENIA DIN MIERCUREA ALBA DIN
SAPTAMÂNA LASATULUI SEC DE BRÂNZA
SAPTAMÂNA LASATULUI SEC DE BRÂNZA
(2 MARTIE 2011)
"...Şi mai ales, ne îndeamnă iarăşi Triodul, „să te răstigneşti împreună cu Cel ce S-a răstignit pentru tine”, adică să pătimeşti împreună cu Hristos. Hristos se îndurerează de păcat. Tu te îndurerezi de păcatul celuilalt, sau îl judeci? Îţi umpli inima de venin, de otravă, şi gura, şi ochii, şi urechile, prin toate nenorocirile pe care le primeşti prin oricare porţi sufleteşti. Porţi sufleteşti sunt simţurile. Dacă nu le ai străjuite, zăvorâte, devii victimă. Hristos se îndurerează de păcate, şi creştinii trebuie să se îndurereze de păcatele care se întâmplă în lume, pentru că pasivitatea, înseamnă complicitate. Dacă cineva face azi avort şi pe tine te doare’n cot, eşti un mare criminal, eşti un creştin mare criminal. Dacă nu faci nimic, dacă nu-ţi pasă, dacă nu arzi, cum spune Apostul Pavel: „Cine se sminteşte şi eu să nu ard?” Mai ales să te răstigneşti împreună cu Cel ce S-a răstignit pentru tine, strigând către El: Pomeneşte-mă Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta! Rugăciunea aceasta ştiţi a cui este: a tâlharului. Nu a tâlharului rău, a celui din stânga, ci a tâlharului celui bun. Veţi zice: Există şi tâlhari buni, bandiţi buni? Nu e pleonasm? Există tâlhar care prin pocăinţă devine sfât. Că asta este marea minune pe care a venit să o facă Hristos pe pământ, şi o face prin biserică prin Sfânta Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie până la sfârşitul veacurilor; să facă din draci îngeri, din dracii aceştia trupeşti, că fiecare patimă e un diavol. Şi omul stăpânit de patimi, se aseamănă cu satana. Să facă din tâlhari răi, tâlhări buni. Să facă dintr-un lup un miel. Dintr-un tâlhar, un sfânt. Şi „Pomeneşte-mă Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta” e o rugăciune foarte profundă, pentru că tâlharul a rămas el tâlhar până la sfârşit, şi a furat prin pocăinţă – şi noi spunem cu limba a furat raiul -, deşi braţele, vedeţi, erau pironite. Nu mai putea fura cu braţele. Picioarele erau pironite pe cruce. Tâlharul nu mai putea alerga după cineva să-l prade, să-l înjunghie, să-l ucidă... I-a mai rămas limba slobodă. Şi pe aceea a uneltit-o în aşa fel încât a tâlhărit raiul. Dar, sfântă tâlhărie şi binecuvântată hoţie. Dar să ştiţi că, noi zicem poetic aşa frumos, citim pe Sfinţii Părinţi, dar el n-avea conştiinţa că vreodată va ajunge în rai. El s-a pocăit cu dispoziţia sufletească cea mai superioară, cea mai înaltă. „Pomeneşte-mă” înseamnă „adu-ţi aminte”, „nistiti” în greceşte înseamnă adu-ţi aminte. Noi cum auzim cuvântul pomeneşte ne ducem cu gândul la pomenirile de la morţi, la paratase, la trisaghioane, la cimitir, la colivă. Cuvântul „pomeneşte-mă” înseamnă „adu-ţi aminte” de mine, pomeneşte-mă.
Cu alte cuvinte, „Pomeneşte-mă Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta”, cu o asemenea dispoziţie de adâncă smerenie a fost spusă, încât tâlharul putem spune că a spus cam aceste cuvinte: Doamne, eu n-am ce căuta în Împărăţia Ta, în Raiul Tău. N-am cum. E împotriva logicii. Logica omenească, pentru că eu sunt om şi nu pot gândi decât ca un om, nu-mi îngăduie să visez la rai după câte păcate am făcut – să mă gândesc la rai! Dar Tu, când vei fi în Rai, în Împărăţia Ta, şi eu voi fi în iad, pentru păcatele mele, Tu pomeneşte-mă, adică adu-Ţi aminte de mine. Şi gândul acesta, pentru mine, va fi ca picătură aceea pe care o cerşea din flăcările iadului, bogatul nemilostiv – cui o cerşea? -, lui Avraaam să i-o trimită prin săracul Lazăr faţă de care el a arătat toată viaţa nemilostivire. Pomeneşte-mă Doamne! Adică acel gând al Tău; Tu Te vei gândi la mine, voi şti că nu sunt cu totul singur în iad. Şi dacă Tu Te vei gândi la mine din când în când, acel gând va fi ca o rază de lumină până acolo, până în iad, şi va fi ca o picătură de apă pe limba mea însetată. Şi va fi o mângâiere, pentru că nu sunt vrednic de mângâierea deplină a raiului. Eu sunt al iadului. E imposibil să mă gândesc la rai. Şi Domnul îl copleşeşte cu dragostea Sa nemărginită, aşa cum a făcut părintele primitor cu fiul risipitor, pe care nu l-a lăsat să-şi termine spovedania. Şi nu l-a socotit între slugi, ci i-a dăruit toate cele dintâi: haina cea dintâi, încălţăminte în picioare, inel în dreapta lui, junghiaţi viţelul cel îngrăşat, „să ne bucurăm, căci acest copil al nostru mort a fost şi a înviat, pierdut a fost şi s-a aflat”. Şi Hristos, pe Cruce o astfel de generozitate o arată tâlharului, şi-i spune: Nu te nelinişti, am primit pocăinţa ta, am primit zdrobirea inimii tale, am văzut smerenia ta. Astăzi vei fi cu mine în rai, chiar dacă tu nu pricepi bunătatea Mea, iubirea Mea, tu nu o poţi înţelege... În matemetica logicii minţii tale, nu se poate. Ei, în matematica Mea, în logica lui Dumnezeu, unu egal cu trei şi trei egal cu unu, şi un tâlhar poate deveni sfânt. Prin pocăinţă, prin zdrobire de inimă, prin mărturisire smerită.
Acestea am vrut să vi le pun înainte, în această zi. Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre! Cum ne învaţă Proorocul Ioil: Întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi mult milostiv. O, de v-aţi întoarce şi v-aţi pocăi! Ar rămâne de pe urma voastră o binecuvântare, un prinos şi o jertfă cu turnare pentru Domnul Dumnezeul vostru.Aşa să ne ajute Dumnezeu tuturor. Amin."
Predica rostita in 2 martie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu