7 decembrie: SFÂNTA MUCENIŢĂ FILOFTEIA DE LA ARGEŞ

 7 decembrie:

SFÂNTA MUCENIŢĂ FILOFTEIA DE LA ARGEŞ

 

Sfanta Mucenita Filoteia - Sfantulita-

In limba greaca iubitoare de Dumnezeu

Tropar, (glasul al 8-lea):

Întru răbdarea ta ți-ai agonisit plata ta, Fericită Filofteia, întru ispite neîncetat răbdând, întru bătăi suferind, întru necazuri binevoind pe săraci miluindu-i și pe flămânzi săturându-i; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, bună fecioară, să se mântuiască sufletele noastre.

Condac (glasul al 6-lea):

Filoftee preafericită, din pruncie te-ai adus, prin faptă bună, jertfă fără prihană lui Dumnezeu, Celui ce, mai înainte de a te maște, te știa pe tine, ceea ce te-ai făcut podoabă fecioarelor și locuitoare a cămării celei de nuntă, vrednică de laudă. Pentru aceea, strigăm ție: Bucură-te, fecioară, pururea pomenită!

7 decembrie 2010 - SĂRBĂTOAREA SFÂNTEI MUCENIŢE FILOFTEIA DE LA ARGEŞ (FOTO)

În calendarul sfinţeniei creştine, la 7 decembrie este pomenită Sfânta Muceniţă Filofteia, ale cărei moaşte se găsesc la Curtea de Argeş. După anumite ştiri privitoare la viaţa ei, aflăm că s-a născut pe la începutul veacului al XIII-lea în oraşul Târnovo, care pe atunci era capitala "Imperiului romano-bulgar" întemeiat şi condus o vreme de fraţii Petru şi Asan, români de neam. I s-a dat din botez numele Filofteia, care în greceşte înseamnă iubitoarea de Dumnezeu, lucru pe care îl va dovedi cu fapta în cursul scurtei sale vieţi pământeşti. Se spune ca şi mama viitoarei sfinte era româncă de neam, din sudul Dunării şi o femeie foarte evlavioasă. De la ea a deprins prunca Filofteia dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, faptele de milostenie, rugăciunile şi postul şi alte virtuţi care trebuie să împodobească sufletul unui adevarat creştin. Fiind copilă încă, Dumnezeu a chemat la Sine pe vrednica sa mamă, rămânand astfel orfană. Cu încredere în Dumnezeu, a rămas în casa părintească, respectand toate cele ce învăţase de la mama ei, trăind mai mult pentru Hristos şi pentru cei aflaţi în suferinţă.

Dar dupa o vreme tatal ei s-a recasatorit, luandu-si o femeie cu o viata cu totul diferita de cea a primei sale sotii. Era firesc atunci ca aceasta femeie sa n-o iubeasca pe Filofteia, obisnuita cu rugaciunea, cu postul si cu mila fata de aproapele. Drept aceea, s-a pornit cu multa ura impotriva acesteia, mai ales cand se ducea la biserica sau cand se ruga si facea fapte de milostenie. In acelasi timp, cauta sa intarate si pe tatal blandei copile impotriva ei. Dar toate vorbele de ocara, bataile si muncile la care o punea tatal si mai ales mama ei vitrega, n-au putut s-o abata de la virtutile care ii impodobeau sufetul, mai ales de la faptele milosteniei. In inima ei se intiparisera cuvintele Mantuitorului: Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui (Matei 5, 7), dar mai ales cuvintele pe care le va spune El la dreapta judecata: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu si mosteniti Imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati primit, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine (Matei 25, 34-36). Intre altele, de multe ori cand ducea mancare tatalui ei la camp, o parte din ea o dadea unor oameni saraci. Intr-una din zile, pe cand avea 12 ani, acesta a urmarit-o ca sa vada ce face cu mancarea pe care trebuia sa i-o aduca la camp. Incredintandu-se ca o dadea celor lipsiti, s-a infuriat atat de tare, incat a scos securea pe care o purta la brau si a aruncat-o asupra fetei. A ranit-o grav la un picior, incat dupa putina vreme si-a dat sufletul in mana Ziditorului a toata faptura.

Nevrednicul tata, inspaimantat de uciderea propriei sale copile, a incercat sa-i ridice trupul spre a-l inmormanta. Dar Dumnezeu a ingreuiat in asa fel cinstitul ei trup, incat nici tatal ucigas, nici alti oameni n-au putut sa-l ridice. Ingrozit, a alergat la arhiepiscopul cetatii Tarnovo, istorisindu-i toate cele intamplate. Acesta, impreuna cu mai marii cetatii, cu preoti, calugari si multime de credinciosi, s-au indreptat spre locul in care se afla trupul neinsufletit al tinerei Filofteia. Toti s-au incredintat ca erau in fata unei minuni dumnezeiesti. Ierarhii si preotii aflati acolo, au savarsit slujba prohodirii ei, dupa care au incercat sa-i ridice cinstitul trup, spre a-l duce in catedrala arhiepiscopala din Tarnovo. Nici de data aceasta cinstitul ei trup n-a putut fi ridicat. Au inteles ca Filofteia putea fi socotita acum ca o adevarata mucenita a lui Hristos si ca ea insasi nu voia sa fie dusa in cetatea Tarnovo. Sinaxarul ei arata ca sfintii slujitori au inceput sa spuna numele unor orase, biserici si manastiri din dreapta si stanga Dunarii, spre a vedea daca nu se usureaza trupul sfintei, la rostirea vreunuia din ele. Cand s-a rostit numele orasului Curtea de Arges, deodata trupul s-a usurat si a putut sa fie ridicat. a fost instiintat de indata domnitorul roman de la Arges de dorinta sfintei Filofteia, ca cinstitul ei trup sa fie adus in tara sa. A fost intampinat la Dunare de domnitor, ierarhi, preoti, calugari si credinciosi, cu rugaciuni, cantari duhovnicesti, lumanari si tamaie. Sicriul cu trupul ei a fost dus apoi la Curtea de Arges.

Adevarul este ca moastele ei au ramas la Tarnovo si au fost aduse in Tara Romaneasca numai dupa anul 1393, cand taratul bulgar de la Tarnovo a fost ocupat de turci. Se pare ca de aici au fost duse pentru scurt timp la Vidin, probabil pana in 1396. Pentru a nu fi profanate, au fost oferite domnitorului Mircea cel Batran (1386-1418), care le-a asezat in biserica Sfantul Nicolae (domneasca) din Curtea de Arges, pe atunci catedrala mitropolitana, ctitoria domnitorilor Basarab I Intemeietorul si Nicolae Alexandru, fiul sau.

Moastele Sfintei au ramas acolo pana in 1893, cand -datorita starii de degradare in care a ajuns biserica- au fost mutate in bisericile Sfantul Gheorghe, apoi la Adormirea Maicii Domnului-Olari, din aceeasi localitate. In timpul primului razboi mondial, cand o buna parte din tara era ocupata de trupe straine -au fost duse in paraclisul manastirii Antim din Bucuresti. Dupa incheierea razboiului au fost readuse la Curtea de Arges, dar de data aceasta in mareata biserica ctitorita de Neagoe Voda Basarab. Din 1949 au fost mutate in paraclisul din incinta acestei biserici, unde se gasesc si azi.

În felul acesta, Sfanta Filofteia a devenit o adevarata ocrotitoare a Tarii Romanesti. Moastele ei sunt venerate atat de credinciosii din partea locului cat si de alti crestini, din alte zone ale tarii, care isi indreapta pasii spre prima capitala a Tarii Romanesti. In mai multe randuri s-au facut procesiuni in tara cu sfintele ei moaste, mai ales in vreme de seceta. De la aducerea moastelor sale in tara si pana azi, in numeroase biserici s-au zugravit fie chipul ei, fie scene din viata ei (ca in bisericile Dobroteasa si Sfantul Gheorghe din Bucuresti, Sfanta Filofteia si Sfanta Vineri din Ploiesti, Adormirea Maicii Domnului din Mizil si altele). Icoane cu chipul sau impodobesc casele credinciosilor. Unii parinti dau numele Filofteia fiicelor lor la botez, iar unele credincioase care iau ingerescul chip al calugariei, de asemenea poarta acest nume. Pomenirea ei cu lauda se face in fiecare an in ziua de 7 decembrie. A fost aleasa aceasta zi ca data de praznuire, indata dupa ziua Sfantului Nicolae, intrucat moastele ei au stat secole in sir in biserica domneasca din Curtea de Arges, care are hramul Sfantului Nicolae, deci la 6 decembrie. Viata Sfintei Filofteia este trecuta in Mineiul pe decembrie si in Vietile de sfinti pe aceasta luna, tiparite la noi in tara, iar insemnarile de calatorie ale unor straini care au trecut prin Curtea de Arges mentioneaza prezenta moastelor ei in acest oras, precum si cinstirea de care se bucurau din partea credinciosilor romani.

La 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât generalizarea cultului unor sfinţi ale căror moaşte se găsesc în ţara noastră, între care şi Sfânta Filofteia de la Argeş. Slujba specială închinată acestei generalizări a avut loc în octombrie 1955, la Curtea de Argeş, în prezenţa patriarhului Justinian Marina şi a numeroşi ierarhi români şi străini, invitaţi acolo, precum şi a numeroşi clerici şi credincioşi. Să cinstim si noi prin cântări duhovniceşti pe această sfântă ocrotitoare a Ţării Româneşti, zicând: Lăudăm nevoinţele tale, Filofteie fecioară, cinstim patimile, mărim îndeluga-răbdarea ta, fericim sfântul tău sfârşit, cântăm bărbăţia ta cea neînvinsă ce s-a arătat în trupul tău cel tinerel şi crud; şi privind toate ostenelile vieţii tale care te-au preamărit pe pământ şi în cer, unde acum locuieşti, te rugăm fă pomenire şi de noi cei ce alergăm la racla sfintelor tale moaşte, ca izbăvindu-ne de toată nevoia şi împăraţiei cerurilor făcându-ne părtaşi, să te lăudăm pe tine, grăind unele ca acestea:

Bucură-te, cea din ceruri dăruită românilor;
Bucură-te, că acum locuieşti la înălţime;
Bucură-te, că stai veşnic între cetele mărite;
Bucură-te, că prin tine Domnul milă ne trimite;
Bucură-te că-ţi ascultă rugile pentru tot omul;
Bucură-te, că eşti nouă ajutor întru primejdii;
Bucură-te, că pe tine te avem stâlp al nădejdii;
Bucură-te, Filofteie, fecioară prealaudată!
(Din Acatistul Sfintei Filofteia, icosul 12).

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu,

"Sfinti daco-romani si romani", Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994, pag. 168-171.

Sursa: http://www.eparhiaargesului.ro/viata_sfm_Filoteia.html