PĂRINŢI, ÎNGRIJIŢI-VĂ DE EDUCAŢIA COPIILOR VOŞTRI! (I)

PĂRINŢI,

ÎNGRIJIŢI-VĂ DE EDUCAŢIA COPIILOR VOŞTRI!

Rod ceresc din părinţi evlavioşi

Biserica noastră a trâmbiţat în cinstea Preasfintei noastre Născătoare de Dumnezeu multe sărbători mariane. Iar una dintre acestea este Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care se prăznuieşte pe 8 septembrie. Care este istoricul sărbătorii? Vă voi spune pe scurt.

Pe 8 septembrie Biserica noastră ne cheamă să cinstim o persoană. Cine este această persoană? E vreun pustnic, care s-a sfinţit în Sfântul Munte? E vreun mărturisitor şi mucenic, care a mărturisit în numele lui Iisus Hristos în timpul cruntelor prigoane? E vreun Dascăl şi Părinte al Bisericii dintre cei care ca nişte stele au strălucit pe cerul Bisericii? E Ioan Înaintemergătorul? Sunt Îngerii şi Arhanghelii ? Nu. E o altă persoană, care este mai presus decât toate persoanele care s-au născut aici pe pământ. Este Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. E posibil ca o femeie să ajungă la o astfel de înălţime, ca să fie mai presus de Sfinţi şi de Mucenici şi de Mărturisitori şi de Îngeri şi de Arhangheli? Desigur. Două femei sunt vrednice de pomenire din perspective diferite. Dacă vrei să vezi în ce abis poate să cadă femeia şi să atragă în cădere după ea întregul neam omenesc, uită-te la Eva. Şi iarăşi, dacă vrei să vezi la ce înălţime uriaşă poate să ajungă femeia, mai presus de nori, mai presus de galaxii, mai presus de stele, uită-te la Preasfânta noastră Maică a lui Dumnezeu. Una reprezintă adâncul, abisul; cealaltă, înălţimea cu anevoie de privit.

O, femeilor! Să fiţi sau una, sau alta. Sau eve, sau panaghii (preasfinte, adică maici ale lui Dumnezeu, ca Maica lui Dumnezeu). Dacă sunteţi eve, sunteţi folositoare omenirii. Dar dacă veţi fi mici panaghii (preasfinte, ca Maica Domnului), veţi fi o bucurie şi o veselie în lume.

Şi Preasfânta noastră s-a născut în mod natural, cum ne naştem şi noi, împovărată de păcatul strămoşesc. Cine au fost părinţii ei? Nici un om nu se naşte din stâncă. A dat Dumnezeu, în atotînţelepciunea Sa, să ne naştem din bărbat şi din femeie uniţi prin nuntă.

Părinţii Preasfintei (ai Panaghiei) au fost nişte oameni evlavioşi. Tatăl ei se numea Ioachim, iar mama ei se numea Ana. O familie iubită. Erau săraci dar Îl aveau pe Dumnezeu cu ei.

Supărare din cauza nerodirii

Ioachim şi Ana aveau o supărare. Nu există om fără întristare şi supărare. Şi supărarea lor era că nu aveau şi ei un copil. Şi când lipseşte copilul din casă, niciun alt bun nu poate să înlocuiască acest dar al lui Dumnezeu. Supăraţi mai erau aceşti părinţi. Au trecut anii, au ajuns la o vârstă înaintată şi nu încetau să-L roage cu lacrimi pe Dumnezeu, ca să le dăruiască un copil. Şi Dumnezeu a auzit această rugăciune.

Ce putere uriaşă este rugăciunea! Rugăciunea poate să coboare stelele pe pământ şi tot rugăciunea poate să urce pământul în cer. Desigur, “cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18: 27).

Ei nu încetau să-L roage pe Dumnezeu, iar Dumnezeu a ascultat rugăciunea acestei familii evlavioase. Ana, la o vârstă înaintată, a zămislit şi a născut o fetiţă gingaşă şi plină de har, care a primit acel preadulce nume, care este cunoscut în întreaga lume şi în toată creştinătatea. A primit numele de Maria. Părinţii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu bucurie şi veselie au înălţat lui Dumnezeu doxologie de mulţumire pentru copilul care li s-a născut. Dar din momentul în care li s-a născut Maria, părinţii Ioachim şi Ana au simţit datoria lor foarte apăsătoare. Au încercat cu toate puterile să sădească în inima ei numele lui Dumnezeu. S-au străduit şi s-au trudit, iar odată cu laptele, au crescut-o pe mica Maria şi în evlavie şi în iubire faţă de Dumnezeu. Şi imediat ce a crescut puţin, au închinat-o lui Dumnezeu – un lucru foarte rar.

O mare ofrandă

Mulţi vin în biserici şi fac daruri: dau icoane, aprind făclii şi altele. Acestea sunt daruri mici. Un lucru mare este să dăruieşti nu icoane şi bani, ci să-l închini pe copilul tău lui Dumnezeu. Acum nu numai că nu-şi mai închină copilul, dar dacă aud mamele că un copil pleacă la Dumnezeu şi-L iubeşte pe Dumnezeu, ce blesteme şi ce ameninţări primesc preoţii şi învăţătorii şi episcopul! Copiii lor să se căsătorească. Căsătorie, căsătorie, căsătorie! Nimic altceva mai presus, nimic altceva mai înalt. Şi apoi, divorţurile. Şi apoi, dramele familiale. Şi apoi, toate relele. Nu sunt împotriva nunţii – vai!, dar avem aici o mare diferenţă. Imediat ce Ioachim şi Ana au avut o fetiţă, au dus-o la Templu. Şi a rămas acolo până când “Îngerul cel mai întâistătător din cer a fost trimis să-i zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te!”.

Naştere firească

Acesta este istoricul sărbătorii. Ce ne învaţă!? Ne învaţă o datorie sfântă. Care este aceasta? Trebuie să luăm aminte la copii, cum lua aminte această familie la unica lor copilă.

Copilul se naşte într-un mod firesc. Aşa a hotărât Dumnezeu. Modul firesc al naşterii, din masculin şi feminin, se întâlneşte pe toată scara zoologică. Cu cuvinte mai simple: Nu naşte doar omul; naşte, de pildă, şi oaia, naşte şi vaca, naşte şi măgăruşul, naşte şi corbul, nasc şi fiarele, naşte şi tigrul şi leul, naşte şi maimuţa. Toate acestea nasc. Dar ce diferenţă uriaşă! Abis de diferenţă între copilul pe care-l naşte omul şi toţi ceilalţi pui, ai maimuţei şi ai celorlalte animale. Desigur, nu negăm lucrul acestea, şi copilul omului care se naşte are carne şi oase, are ipostas trupesc ca şi animalele. Animalele au grijă şi fac totul ca să-i hrănească, să-i acopere şi să-i păzească de primejdii pe puii lor. Avem exemplele păsărilor, cum e barza; dacă îi ia foc cuibul, se aruncă-n foc, ca să-şi salveze puii. Un astfel de ataşament au păsările şi animalele faţă de puii lor. Şi dacă ele, care sunt lipsite de raţiune, au o astfel de iubire faţă de puii lor, cu cât mai multă iubire trebuie să aibă oamenii, mamele şi taţii, faţă de copiii lor? Şi după cum acelea se îngrijesc pentru hrana lor, şi tatăl şi mama se cuvine să se îngrijească să aibă copilul de mâncare, să aibă haina lui, să aibă toate acelea care sunt necesare pentru viaţa lui trupească şi pentru creşterea şi dezvoltarea lui.

(Va urma)

Traducerea si adaptarea:

Frăţia Ortodoxă Misionară “Sfinţii Trei Noi Ierarhi”