O ÎNTÂMPLARE DIN VIAŢA SFÂNTULUI ANTONIE DE LA OPTINA

O ÎNTÂMPLARE DIN VIAŢA SFÂNTULUI ANTONIE DE LA OPTINA

- prăznuit pe 7 august -

Sfantul Antonie de la Optina

Creştini care cunosc puţine lucruri despre stareţii purtători de Duh Sfânt de la Optina sunt atraşi mai ales de minunile acestor sfinţi şi de cuvintele pe care le-au rostit, având harisma vederii cu duhul. De foarte mare însemnătate sunt însă şi învăţăturile acestor sfinţi, care s-au jertfit - la propriu – pentru a-i ajuta pe cei pe care le-au cerut sfatul.

O întâmplare din Viaţa Sfântului Antonie de la Optina îi va ajuta să înţeleagă cât de mare era iubirea stareţilor pentru ceilalţi: „Pe vremea în care stareţul Antonie conducea noul Schit al mănăstirii noastre, printre fraţii din obşte se afla şi un monah cu o bună aşezare călugărească, dar care suferea de o patimă bolnăvicioasă, din pricina lipsei de odihnă noaptea, din a cărei cauză adesea nu venea la slujba de dimineaţă a obştii. În schit, ca şi în mănăstire, Utrenia se cântă la ora unu sau două dimineaţă. Cu trecerea timpului, acest obicei a prins rădăcini într-atât în călugărul nostru, încât a încetat cu totul să se mai trezeasă la Utrenie. În acelaşi timp, însă, rănile picioarelor părintelui Antonie s-au adâncit atât, că nici nu putea să-şi mai încalţe ghetele, şi de aceea nu mai venea la slujbele de obşte, împlinindu-şi pravila de rugăciune la chilie. Se pare că acest călugăr, ca îndreptăţire pentru nepăsarea sa, sau poate din cauza vrăjmăşiei demonilor (cine ştie?), s-a îndărătnicit până acolo în neascultarea lui încât, atunci când monahul pus să îi trezească pe fraţi venea să îl cheme la Utrenie din parte stareţului, el nici nu răspundea. Acest lucru s-a adus la cunoştinţa bătânului care, buneînţeles, nu a şovăit să îl cerceteze pe păcătos.

- Ce faci, sari peste Utrenie?, îl întreabă mai-marele Schitului.

- Iartă-mi neputinţa, batiuşka, pentru Dumnezeu, îi răspunse monahul. Dar, vă spun drept, nu mă pot deştepta atât de devreme. Aş face orice, m-aş strădui cu toată râvna să mă îndrept, dar asta e peste puterile mele. oare chiar I-ar plăcea lui Dumnezeu ca, ascultându-vă, să duc o ascultare peste puterile mele, cârtind şi, purtând-o, a doua zi să nu mai fiu bun de nimic?

Părintele Antonie l-a îndemnat pe fratele îndărătnic cu toată dragostea şi puterea sa de convingere, l-a rugat , l-a implorat şi a încercat să îi dovedească faptul că neascultarea într-un singur lucru face zadarnică orice altă îndreptare în altele. Numai că monahul nostru nu se lăsa convins nici dacă ar fi trebuit să părăsească Schitul pentru totdeauna. În ce fel l-a făcut stareţul să înţeleagă? Călugărul cu pricina continua să se ducă să-l trezească, dar monahul nostru continua să doarmă la Utrenie, până când s-a întâmplat un anumit lucru care a frânt îndărătnicia inimii lui împietrite. Într-o zi se slujea Utrenia şi stareţul însuşi era de faţă. Slujba s-a terminat, fraţii au ieşit din biserică, iar în urma lor a ieşit stareţul. Nu s-a dus la chilia sa, se îndreptă direct spre chilia acelui călugăr. Se apropie de uşă, rosti o rugăciune şi intră. Monahul, văzându-l pe mai marele schitului, sări din pat speriat, dar părintele Antonie, în mantie, căzu în genunchi în faţa lui:

„Frate, fratele meu care te pierzi, sunt răspunzător pentru tine, pentru sufletul tău, în faţa Domnului. Pentru că nu ai venit tu la sfânta ascultare, atunci am venit eu după tine. Fie-ţi milă, frate, de tine însuţi şi de mine, păcătosul!”

Vorbea la picioarele ucenicului său. Plângea, iar sub mantia lui era o baltă de sânge. Sângele îi cursese din rănile deschise, în ciubote, cât stătuse în picioare, iar când s-a plecat la pământ în faţa fratelui său, a curs tot, ca dintr-o găleată. Aşa l-a mântuit marele bărbat pe fratele său mai slab”. *

Sângele vărsat de Sfântul Antonie este simbol al marii jertfe de rugăciune şi novoinţă făcute de stareţii optineni. Noi trebuie să înţelegem că învăţăturile lor sunt rodul acestei nevoinţe... Şi, pe măsură ce lumea merge din rău în mai rău, învăţăturile lor vor fi din ce în ce mai preţioase...

---------------------------------------------------------------

 * Ierom. Clement Sederholm, Stareţul Antonie de la Optina, Editura Bunavestire, Bacău, 1998, pp. 236-238.


(fragment din cartea Ne vorbesc Stareţii de la Optina, Editura Egumeniţa, 2007)