Exemplul Sfântului Teodor, Cneaz de Ostrog, făcătorul de minuni din Lavra Peşterilor din Kiev (11 august)

Exemplul Sfântului Teodor, Cneaz de Ostrog,

făcătorul de minuni din Lavra Peşterilor din Kiev

11 august

11 /24 august

Sfântul Teodor, Cneazul Ostrogului , este unul dintre marii sfinţi din Mica Rusie, adică din Ucraina apuseană de astăzi. El este vestit nu doar pentru construirea de biserici, ci şi pentru apărarea Ortodoxiei în Volhynia, atât împotriva papistaşilor (catolicilor) violenţi, cât şi a sălbaticilor tătari.

Provenea din familia Sfântului Vladimir, cel întocmai cu Apostolii, prin strănepotul acestuia, Sviatopolk-Mihail, Cneazul Turovului (1080-1093), iar ulterior Mare Cneaz al Kievului (1113). Sfântul Teodor este menţionat pentru prima oară în 1386, când regele polonez Jagiello şi Cneazul lituanian Vitovt au confirmat succesiunea sa ereditară în Ostrog şi i-au încredinţat regiunile Zaslava şi Korets. În 1410 cneazul Teodor a luat parte la bătălia împotriva cavalerilor teutoni catolici de la Grunwald. În 1422, din simpatie pentru Ortodoxia din Boemia, cneazul i-a sprijinit pe husiţi în lupta lor împotriva împăratului german Sigismund. El i-a instruit pe husiţi în strategiile militare ruseşti. După ce învinsese armatele poloneze de mai multe ori, în 1432 Sfântul Teodor l-a constrâns pe regele Jagiello să garanteze prin lege libertatea Ortodoxiei în Volhynia.

În 1435, cneazul Svidrigailo, temându-se de puterea crescândă a aliatului său, l-a întemniţat pe Sfântul Teodor, însă oamenii care îl iubeau s-au răsculat, iar acesta a fost eliberat. Sfântul Teodor l-a iertat pe Svidrigailo, iar mai târziu a venit în ajutorul acestuia în lupta sa contra alianţei lituaniano-poloneze. În 1438, cneazul a luat parte la bătălia împotriva tătarilor, apărând în felul acesta Ortodoxia de incursiunile păgânilor. În 1440, la înscăunarea regelui polonez Cazimir, fiul cel mai mic al lui Jagiello, Sfântul Teodor a obţinut dreptul de a guverna ca vice-rege peste Vladimir, Dubno şi Ostrog. El a devenit de asemenea proprietarul unor domenii foarte vaste în cele mai bune zone ale provinciilor Podolia şi Volhynia.

Puţin după 1441, Sfântul Teodor a renunţat la slava pământească şi la dregătoriile lumeşti cu care fusese investit, pentru a intra în Mănăstirea Lavra Peşterilor din Kiev. Aici a luat numele de Teodosie şi s-a nevoit pentru mântuirea sufletului până la sfârşitul vieţii. Anul trecerii sale la Domnul nu este cunoscut, dar cu siguranţă el se situează în a doua jumătate a secolului al XV-lea, la o vârstă înaintată . A fost înmormântat în Peşterile de Departe ale Mănăstirii, iar în 1638 ieromonahul Atanasie Kal’nophysky consemnează că moaştele sale încă se aflau acolo nestricate. Ziua sa de prăznuire este 11/24 august.

Sfinte Cneaz Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

                  
  ------------------------------------------------------------------------------------------

1.Acest Ostrog nu trebuie confundat cu Ostrog din Muntenegru, unde se află moaştele făcătoare de minuni ale marelui ierarh herţegovian, Sfântul Vasile de Ostrog (c. 1600-1671). Deşi în cuvintele Prologului Sfântului Nicolae de la Zhicha citim că Sfântul Vasile, la fel ca şi Sfântul Teodor, “şi-a întărit turma în credinţa ortodoxă, apărând-o de cruzimea musulmanilor şi de viclenia latinilor”, trebuie să ştim că episcopul sârb - Sfântul Vasile - a trăit în secolul al XVII-lea, iar prăznuirea sa se face pe 29 aprilie.
2.S. M. Soloviev, în Istoria Rusiei, menţionează 1483 ca an al trecerii la Domnul a sfântului.

Text tradus si adaptat de Leontie monahul

Biserica Ortodoxă între

Răsărit şi Apus

„Chiar şi musulmanii sunt blânzi şi buni în comparaţie cu aceşti oameni care poartă crucea lui Hristos pe umerii lor.”

(Nichita Choniates despre jefuirea Constantinopolului, capitala creştinătăţii, ce s-a făcut în 1204 de către cruciaţii romano-catolici)

„Mai bine să văd turbanul musulman în mijlocul oraşului decât mitra latină.”

(Marele Duce Lukas Notaras, după Sinodul de la Florenţa, în 1452)

Sfântul Alexandru Nevsky a preferat „supunerea politică în faţa păgânilor decât ce ar fi simţit că presupune capitularea spirituală faţă de Biserica Romei”... „Mahomedanii au fost în secolul al XV-lea mult mai toleranţi faţă de creştinism decât au fost creştinii occidentali unii cu alţii din timpurile Reformei şi până în secolul al XVII-lea”... „Nu e de mirare că ortodocşii, văzând ce se întâmplă în Polonia (în secolul al XVII-lea), au preferat conducătorii mahomedani decât pe cei romano-catolici”.

(Episcopul Kalistos Ware, „The Ortodox Church”, pp. 92, 96 şi 105; ediţia întâi)