Pagini

vineri, 27 august 2010

Apoftegme ale Sfantului Pimen cel Mare

Apoftegme ale Sfantului Pimen cel Mare
- 27 august -


Tropar, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor
şi cu suspinurile cele dintru adânc
ai făcut ostenelile tale însutit roditoare ;
şi te-ai făcut luminător lumii,
strălucind cu minunile, Pimen, Părintele nostru.
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu
ca să mântuiască sufletele noastre.


L-a întrebat un frate pe avva Pimen:
– Dacă văd greşeala fratelui, e bine s-o ascund?
– În orice ceas ascundem greşeala fratelui nostru, şi Dumnezeu ne-o ascunde pe a noastră; şi în orice ceas dăm în vileag greşeala fratelui, şi Dumnezeu o dă în vileag pe a noastră.

L-a întrebat un frate pe avva Pimen:
– Spune-mi un cuvânt.
– Părinţii au pus plânsul ca început al lucrării.
– Spune-mi alt cuvânt.
– Lucrează cu mâinile, pe cât poţi, pentru ca din asta să faci milostenie. Căci e scris: milostenia şi credinţa curăţesc păcatul (Proverbe 15, 27.).
– Ce este credinţa?
– Credinţa înseamnă traiul în smerenie şi a face milostenie.

L-a întrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gândurile spurcate. Avva Pimen îi spuse: aşa cum o ladă plină cu haine, dacă cineva o lasă, putrezesc cu vremea, tot aşa şi gândurile, dacă nu le facem şi trupeşte, cu vremea pier, sau putrezesc.

L-a întrebat avva Iosif acelaşi lucru, şi i-a răspuns avva Pimen: aşa cum, dacă închide cineva şarpe şi scorpion într-un ulcior şi-l pecetluieşte, şi mor de tot cu vremea, aşa şi gândurile rele, care încolţesc de la draci, pier prin răbdare.

A zis avva Pimen: dacă greşeşte omul, şi tăgăduieşte, zicând „n-am greşit“, nu-l mustra. Dacă nu, îi curmi însufleţirea. Dacă-i spui „nu te descuraja, frate, ci păzeşte-te de acum încolo“, îi trezeşti sufletul spre pocăinţă.

A mai zis: bună este ispita, că ea îl face pe om mai încercat.

A mai zis: cel care învaţă pe alţii şi nu face ce-i învaţă, e ca izvorul, că pe toţi îi adapă şi-i spală, dar pe sine nu se poate curăţi.

A mai zis: este câte un om care pare că tace, dar inima lui îi osândeşte pe alţii; unul ca acesta vorbeşte neîncetat; şi este câte unul care de dimineaţa până seara vorbeşte, şi rămâne tăcut, adică nu vorbeşte nimic fără folos.

A venit un frate la avva Pimen şi i-a spus: avvo, am multe gânduri care mă primejduiesc. Bătrânul îl scoase afară şi-i spuse:
– Întinde-ţi haina şi stăpâneşte vânturile.
– Nu pot.
– Dacă asta nu poţi, nici gândurile nu le poţi împiedica să vină, dar de tine atârnă să le stai împotrivă.

A spus avva Pimen: dacă sunt trei împreună, iar unul se linişteşte bine, unul e bolnav dar mulţumeşte, iar celălalt slujeşte cu gând curat, tustrei fac aceeaşi lucrare.

L-a întrebat alt frate:
– Ce înseamnă „nu răsplăti răul cu rău“ (I Tesaloniceni 5, 15; I Petru 3, 9.)?
– Patima aceasta are patru feluri: întâi din inimă, al doilea din privire, al treilea al gurii, al patrulea e să nu faci rău pentru rău. Dacă îţi vei putea curăţi inima, nu ajunge la privire; dacă ajunge la privire, păzeşte-te să nu vorbeşti; chiar dacă vorbeşti, curmă repede, ca să nu faci rău pentru rău.

Avva Pimen spunea: veghea, luarea aminte la sine şi discernământul(diakrisis), aceste trei virtuţi sunt uneltele sufletului.

A mai zis: orice osteneală ar veni asupră-ţi e biruită prin tăcere.

A mai zis: Dumnezeu urăşte toată odihna trupului.

A mai spus: plânsul face două lucruri, şi lucrează, şi stă şi de strajă.

A mai zis: l-a întrebat un frate pe avva Alonie:
– Ce este să fii neînsemnat?
– Să fii mai prejos decât necuvântătoarele, ştiind că ele nu sunt osândite.
A mai zis avva Pimen: nu se smereşte cu nimic sufletul care nu-şi împuţinează pâinea.

A mai zis: dacă şi-ar aduce omul aminte că e scris: „din cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi din cuvintele tale vei fi osândit“(Matei 12, 37.) va alege mai degrabă să tacă

A mai zis: omul are nevoie de smerenie şi de frica de Dumnezeu, ca de răsuflarea care-i iese pe nări.

A mai zis avva Pimen, că a zis avva Amonás: este câte un om care are mereu securea cu el, şi nu izbândeşte să doboare copacul, iar altul, priceput la tăiat, chiar din puţine lovituri dă copacul jos. Şi spunea că securea este discernământul.

A mai spus avva Pimen: voia omului este zid de aramă între el şi Dumnezeu, şi piatră de poticnire. Dacă omul o leapădă, atunci va zice şi el „întru Dumnezeul meu voi trece zidul“ (Psalm 17, 30.). Dacă însă îndreptăţirea de sine se adaugă voinţei, omul suferă.

A zis avva Pimen: aşa cum fumul goneşte albinele, şi atunci li se ia roada dulce a muncii lor, la fel şi odihna trupului izgoneşte frica de Dumnezeu din suflet şi nimiceşte toate faptele bune.

A mai zis: sărăcia, căinţa şi discernământul, iată uneltele vieţii călugăreşti. Căci e scris: dacă sunt aceştia trei, Noe, Iov şi Daniel. Noe întruchipează sărăcia198( aktemosyne), Iov suferinţa şi Daniel discernământul. Dacă aceste trei fapte sunt în om, Dumnezeu locuieşte în el.

A spus avva Pimen: învaţă-ţi limba să vorbească cele care sunt în inima ta.

A mai zis: dacă eşti tăcut, vei avea tihnă în orice loc ai locui.


Sursa: Patericul Egiptean

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu