Avva Filotei Zervakos - "Plângi, căci episcopii şi păzitorii au adormit, iar păstorii au deschis larg uşile ca să intre nestingheriţi lupii "

Despre unirea "Bisericilor"

(fragmente)

Pseudo-patriarhul ecumenist Atenagora al Constantinopolului

mânat de dracul masoneriei, aflat în afara corabiei Bisericii lui Hristos

dimpreună cu fraţii lui întru erezie, Eutihie şi papa,

luptându-o pe aceasta.

(…) Numai prin smerenie, pocăinţă şi întoarcere la Dumnezeu, la credinţa ortodoxă, va reuşi mult dorita unire, iar nu prin consfătuiri şi dezbateri, prin dialoguri nefolositoare şi lipsite de rost, prin şedinţe zadarnice.

Dacă nu vor renunţa la mândrie şi nu se vor smeri, dacă nu se vor pocăi şi nu se vor întoarce la Dumnezeu, toate străduinţele, stăruinţele, ostenelile şi eforturile pentru unire se vor dovedi zadarnice, nefolositoare, poate chiar vătămătoare, cauza şi pricina dezbinărilor, schismelor şi războaielor…

Nici un credincios creştin ortodox conştient, întreg la minte şi cu puţină frică de Dumnezeu nu va accepta vreodată unirea cu ereticii papistaşi, nesocotitori ai celor şapte Sfinte Sinoade Ecumenice şi ai Tradiţiei apostolice şi ai Sfinţilor Părinţi...

Să cugete bine patriarhul şi să nu se înşele crezând că unirea Bisericilor e uşoară şi că adevăraţii ortodocşi îl vor urma şi că va putea să le înşele conştiinţa încât să nesocotească lesne Sfânta Tradiţie şi Sfintele Canoane ale Sfinţilor Apostoli şi Părinţi purtători de Dumnezeu. Aceştia, ca să sprijine credinţa ortodoxă şi pe una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, s-au nevoit, s-au ostenit, au asudat, au postit, au privegheat, au suferit chinuri, prigoane, întemniţări, moarte şi vor accepta acum tradiţiile impuse de papă?

... Păstorii cei buni, dumnezeieştii Părinţi ai Bisericii, pentru a o păzi curată şi neprihănită de mulţimea de rătăciri şi erezii pe Mireasa lui Hristos, Biserica (aşa cum au primit-o de la Mirele Hristos), s-au nevoit, au fost huliţi, acuzaţi, întemniţaţi, prigoniţi, au suferit multe chinuri si dureri, iar unii au fost chiar omorâţi.

Dar prin credinţa fierbinte in Dumnezeu şi întăriti de puterea si harul Sfântului Duh i-au izgonit departe de Biserică pe lupii cei molipsitori, ereticii, şi i-au anatemizat pentru vecie. Iar Dumnezeu i-a slăvit pe ei, pe pămant si în cer. Si cu toate că Sfinţii Parinti, păstorii cei buni si adevărati i-au izgonit departe de Biserică pe lupii cei molipsitori, eretici, Patriarhul Ecumenic Athenagora il invită pe papa cel eretic, duşmanul Bisericii Ortodoxe, calcatorul si nesocotitorul Sfintei Tradiţii, îl îmbrăţişeaza, il roagă, ii recunoaşte întâietatea, ii deschide uşa Bisericii Ortodoxe si ii zice „intră tu primul, si eu, al doilea, te voi urma cu turma mea!”. Vai, vai suflete al meu! Ofteaza plangi, jeluieşte ca odinioară Ieremia, nu pentru Ierusalimul pământesc, oraşul sangelui, care îi omora pe prooroci si ii ucidea cu pietre pe trimişii lui Dumnezeu (cf. Matei 23, 27). Plângi pentru Mireasa aleasă a lul Hristos, cea neprihănită şi desavârşită, una, sfânta, sobornicească şi apostoleasca Biserică, maica duhovnicească a creştinilor ortodocsi, cea pe care ne-au facut-o cunoscută Sfinţii Apostoli, mucenicii, proorocii, ierarhii, dascălii, sfinţii, cuvioşii şi drepţii...

Pentru aceasta plângi, căci episcopii şi păzitorii ei au adormit, iar păstorii ei au deschis larg uşile ca să intre nestingheriţi lupii cei molipsitori si să jertfească, sa rapească şi să împrăştie oile pentru care Hristos Şi-a vărsat Sangele Sau...

Domnul însă nu doarme: „Iata, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe Israel” (Psalmi 120, 4). Dar noi dormim. Ne-a cuprins somnul nepăsării şi dacă nu ne vom trezi, ne va da morţii celei veşnice şi vom rămâne, ca fecioarele neînţelepte, în afara cămării Mirelui. Iar lupii cei văzuţi şi nevăzuţi ne vor înghiţi.

Ca să nu rămânem în afara cămării Mirelui Hristos şi ca să nu fim înghiţiţi de vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi, care se-nvârt în jurul nostru, să-l ascultăm pe dumnezeiescul Apostol Pavel care ne spune limpede: căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn: noaptea e pe sfârşite, ziua este aproape; să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii (Romani 13,11-12)...

Dacă îndepărtăm somnul nepăsării care ne-a cuprins şi stăm cu grijă şi luare-aminte şi cerem ajutorul lui Dumnezeu cu credinţă şi zdrobire a inimii, îl vom primi, căci puternic este Domnul şi ne va păzi pe noi şi Biserica Sa şi pe toţi vrăjmaşii noştri îi va împrăştia şi nimici.

Dar ca să primim ajutorul lui Dumnezeu trebuie, pe lângă rugăciune, să fim statornici şi viteji, să mărturisim credinţa ortodoxă şi să spunem cu mult curaj celor care se grăbesc şi îndeamnă la o falsă unire şi celorlalţi prieteni ai papei şi trădători ai ortodoxiei, cuvintele acelea de aur ale înţeleptului şi Sfântului Iosif Vrienios rostite către trimişii papei:

„Incă uneltiţi în ascuns ca să ne înşelaţi pe noi, sau nu ştiţi că orice rău mare dintr-unul mic începe şi aşa se face mare şi întotdeauna amăgirea vine de la cei ce socotesc lucrurile cu indiferenţă şi din consimţământul acestora la mici greşeli venim şi cădem în cele mari. Că nu ne vom lepăda de tine, iubită Ortodoxie, nu te vom minţi, slavă strămoşească. Nu te vom lăsa pe tine, maică evlavie. Intru tine ne-am născut, întru tine trăim şi întru tine vom adormi. Iar dacă o va cere vremea, vom muri pentru tine şi de o mie de ori”.

Să-l ascultăm şi pe Cuviosul şi Sfântul Părinte al nostru Meletie Mărturisitorul şi să aflăm ce ne spune despre cei care nesocotesc Sfânta Tradiţie:

“Nu-i ascultati nici pe pustnici, nici pe preoţi, şi nici pe cei ne propovăduiesc învăţături nelegiuite, şi povăţuiesc în chipul cel rău, şi nici pe aceştia şi nici chiar pe episcopi să nu-i ascultaţi, dacă mărturisesc lucruri neadevărate, care nu sunt spre folos. Să fim lucrători, şi să cuvântăm, şi să stam împotriva celor ce îndeamnă la rătăcire în chip viclean. Nu este cu dreptate şi cu cuviinţă binecredincioşilor a tăcea acolo unde se calcă poruncile lui Dumnezeu şi din aceasta îşi întăresc înşelăciunea ceilalţi potrivnici. Pentru că a zis un mare părinte: Acolo unde este primejdie a se despărţi cineva de la Dumnezeu, ce binecredincios poate să stea deoparte şi să tacă, sau cu totul să se linişteasca? Pentru că tăcerea sa îl vădeşte cum că şi el se învoieşte acestor rele. Şi aceasta ne-o arată Inainte-Mergătorul Domnului şi vitejii Macabei, care pentru o mică porunca a legii s-au primejduit până la moarte şi n-au părăsit nici cea mai mică parte a predaniilor primite. Căci războiul de multe ori este lăudat şi lupta se arată mai bună decat vătămătoarea de suflet pace. Că mai bine este să stea cineva împotriva celor rău cugetători, decât să urmeze lor şi să se despartă de Dumnezeu pentru a se uni cu ei“.

Nici un creştin ortodox întreg la minte, conştient, cu putere de deosebire şi frică de Dumnezeu nu va accepta o astfel de unire mincinoasă, care ne desparte de Dumnezeul şi ne uneşte cu falşii învăţători, cu ereticii lucrători ai întunericului.

Noi, ortodocşii de pretutindeni, adunaţi într-o singură limbă, într-un suflet, într-o voce şi inimă, urmaşi ai slujitorilor Cuvântului şi ai slăviţilor propovăduitori, înţelepţilor apostoli şi ai purtătorilor de Dumnezeu Părinti şi păstrători ai învăţăturilor şi tradiţiei lor, glasuim acestora: “nu primim şi nu suntem de acord sub nici un motiv…”

Vă întreb, deci, Preafericiţilor, Papa Paul al Romei şi Athenagora, Patriarh al Constantinopolului, spuneţi-mi, toate cele câte le-au statornicit ca să fie păzite cei 367 părinţi purtători de Dumnezeu adunaţi la al II-lea Sinod Ecumenic în Canonul I şi Sfintele Sinoade Ecumenice inainte de acesta sunt adevărate sau nu? Şi dacă sunt adevărate, de ce nu le urmaţi?

Invăţaţi nu de la mine, ci de la Sfinţii Părinţi care s-au adunat la cele şapte Sfinte Sinoade Ecumenice, de la dumnezeiescul Apostol Pavel, glasul lui Hristos, că dacă nu urmaţi şi nu păziţi cele câte aceştia ne-au vestit, propovăduit, sfătuit şi ne-au lăsat scris şi prin viu grai, atunci vă aflaţi sub osânda anatemei.

Şi ca să scăpaţi de această osândă grea, vă povăţuieşte iarăşi însuşi Domnul nostru Iisus Hristos să vă smeriţi, să vă pocăiţi, să mărturisiţi mândria şi neascultarea voastră. Şi prin smerenie, pocăinţă, întoarcere, supunere şi ascultare de cele şapte Sfinte Sinoade Ecumenice şi de Sfânta Tradiţie, (fără dialoguri neisprăvite şi neînţelepte şi discuţii fără rost), veţi scăpa de legătura anatemei şi atunci va veni mult dorita unire”.

(Fragment cules din "Marturisirea credintei ortodoxe", Ed. Egumenita, Bucuresti, Arhim. Filothei Zervakos)