Vinerea Săptămânii Luminate - Vinerea Izvorului Tămăduirii

Vinerea Săptămânii Luminate - Vinerea Izvorului Tămăduirii

In Vinerea Săptămânii Luminate, cunoscută în tradiţia Bisericii şi ca Vinerea Izvorului Tămăduirii, rânduiala şi conţinutul slujbelor se referă la un eveniment binecuvântat din istoria Imperiului Bizantin, petrecut în vremea împăratului Leon cel Mare, şi anume "sfinţirea bisericii Preasfintei Stăpânei noastre şi Maicii lui Dumnezeu, a Izvorului celui de viaţă făcător". Biserica aceasta a fost construită lângă un izvor făcător de minuni, izvor prin care Maica Domnului lucrează tămăduiri minunate

Rânduiala slujbelor din această zi aşază, pe lângă toate cântările Învierii, specifice acestor zile, cântări de laudă pentru Maica Domnului şi pentru minunile pe care ea le lucrează prin izvorul cel minunat din Biserica închinată ei.

Este de asemenea obiceiul în această zi, ca preoţii şi poporul credincios să iasă cu icoane în procesiune.

In această zi se săvârşeşte, după Sfânta Liturghie, slujba Aghesmei mici pentru toţi credincioşii din Biserică, cu o rânduială mai deosebită, în sensul în care, în locul Canonului de la începutul acestei slujbe a Aghesmei mici se cântă întreg Canonul Sfintelor Paşti ca în noaptea Sfintei Învieri. Urmează după aceea citirea Apostolului şi a Sfintei Evanghelii, ectenia cea mare cu cereri speciale pentru sfinţirea apei şi rugăciunile speciale de sfinţire a acesteia, după rânduiala din Agheasmatar.

La afundarea Crucii de către preot în apa sfinţită, se cântă de asemenea, în locul cântării obişnuite "Mântuieşte Doamne poporul Tău…", imnul "Hristos a înviat", de trei ori, rânduiala continuând cu cântarea Stihirilor Paştilor.

Credincioşii gustă din Agheasma cea mică pentru întâia dată în Biserică, după Sfânta Liturghie, după ce mai înainte s-au împărtăşit cu Sfintele Taine, sau au luat doar anaforă, fiind şi stropiţi de către preoţii slujitori cu apă sfinţită pe creştet, la sfârşitul slujbei.

AMIN!