Sfântul Sfinţit Mucenic SAVA (Trlaich), Episcop de Gornokarlovatsky

SFINTENIA ORTODOXA

Sfântul Sfinţit Mucenic SAVA (Trlaich), Episcop de Gornokarlovatsky

Sfantul Sfintitul Mucenic SAVA (Trlaich),

Episcop de Gornokarlovatsky

22 aprilie & 4 iulie

Sfinte Mucenice Platon, roagă-te pentru noi!

 GORNOKARLOVATSKY, eparhie a Bisericii din Serbia este situată pe teritoriul contemporan al Croaţiei şi include zona cea mai vestică a sârbilor ortodocşi din secolul al XV-lea. Evoluţia populaţiei ortodoxe a fost accelerată la începutul secolului al XVI-lea, când sârbii de la învecinarea Dalmaţiei şi Bosniei s-au stabilit acolo, fugind de opresiunea turcilor. Peste timp, regiunea militară, aşa-numită a Krainei, a fost formată, servind ca aripă protectoare de expansiunea turcilor pentru Imperiul Austro-Ungar. Sârbii care trăiau în Kraina serveau în armata Austriei şi primeau privilegii speciale de la împăraţi şi la acel timp Kraina a fost una dintre cele mai mari şi prospere Episcopii a Bisericii.

Totuşi, prozelitismul romano-catolic şi răspândirea uniatismului de-a lungul secolelor a fost o constantă primejdie pentru sârbi şi mai mult decât atât, au fost nevoiţi să lupte pentru privilegiile şi puritatea credinţei lor. În secolul al XX-lea, nici Biserica nu a făcut excepţie de la aceasta, fiind supusă la numeroase încercări . În timpul celui de-al II-lea război mondial, eparhia Gornokarlovatsky s-a regăsit pe teritoriu ca marionetă a statului independent croat, suferind aşa cum nu s-a mai văzut până atunci. Se pare că cel mai mare şi mai diabolic rău asupra Croaţiei fasciste este destinul crud pe care îl are. Evident, tragedia a fost aceea că eparhia se situa în centrul noului stat format, foarte aproape de capitala Croaţiei – Zagreb. În timpul genocidului care a avut loc între 1941 şi 1945, 65 preoţi ortodocşi au fost ucişi de către ustaşi, 116 biserici au fost complet distruse, alte 39 deteriorate şi peste 160 biblioteci parohiale şi mănăstireşti au fost complet sau parţial distruse.

Suferinţele clerului şi ale poporului au fost împărtăşite şi de către episcopul de Gornokarlovatsky, episcopul Sava (Trlaich). În anul 2000 a fost proslăvit de către Sinodul Episcopal al Bisericii Ortodoxe din Serbia ca sfinţit mucenic. Un fiu adevărat al acestui popor, s-a dovedit în toate păstor al turmei sale, dându-şi chiar şi viaţa, iar slujirea lui a fost încununată cu martiriul.

Vlădica Sava s-a născut pe 6 iulie 1884 în Mol, în familia lui Ştefan şi Elisabeta Trlaich, fiind botezat Svetazar. După ce a studiat şcoala primară, a urmat apoi Seminarul în Sremski Karlovtsy, urmănd apoi Facultatea de Drept la Universitatea din Belgrad. A fost hirotonit diacon şi apoi preot în anul 1909. Din 1909 până în 1927, Svetazar a slujit ca preot de parohie. De timpuriu, în 1927, a fost numit într-un post administrativ la Sfântul Sinod şi apoi a devenit secretarul Sinodului. Văduv în 1929, el a îmbrăţişat solemn viaţa monahală cu numele de Sava şi a devenit stareţ şi arhimandrit al Mănăstirii Kruşedol. A slujit acolo până în 1934 , când a fost numit episcop-vicar de Sremski. A fost hirotonit episcop în Sremski Karlovitsy pe 30 septembrie 1930 de către patriarhul Varnava al Serbiei. Înscăunat ca vicar patriarhal de către Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei din Belgrad-Karlovitsy până în noiembrie 1936, iar de atunci şi până în 1937, de timpuriu, vlădica Sava a fost numit cleric. Apoi, pe 4 septembrie1938, a fost numit episcop de Gornokarlovtsky cu reşedinţa în Plashkom.

Invazia germană în Iugoslavia şi urmarea proclamării independenţei statului croat, a dus la ocuparea Plashkom-lui de către italieni, dar la sfârşitul lui 1941 , el a fost predat ustaşilor croaţi. Episcopul Sava şi 9 preoţi au fost luaţi ca ostateci. Pe 23 mai 1941, ustaşii ocupă reşedinţa episcopală. La 8 iunie renumitul executor Iosif Tomlenovich s-a arătat la reşedinţă şi ordonă fiecărei eparhii să predea ustaşilor banii şi documentele. Episcopul Sava a fost obligat să părăsească oraşul şi Serbia. Totuşi, el a refuzat să facă aceasta şi a rămas acolo, neputând abandona eparhia şi oamenii săi.

Pe 17 iunie 1941, vlădica a fost arestat împreună cu alţi binecunoscuţi preoţi sârbi care nu au vrut să părăsească locul slujirii lor. Ustaşii au închis prizonierii într-un grajd şi a pus pază armată. Pentru o lună toţi cei arestaţi şi, în special, episcopul Sava, au fost supuşi zilnic la umilinţă şi tortură. Ei au fost apoi expediaţi în cunoscutul lagăr al Gospich-lui. Prizonierii au fost preluaţi de la staţia de tren la Gospich şi duşi către o închisoare locală, fiind din nou supuşi la umilinţă şi tortură.

În prima jumătate a lunii august 1941, aproximativ 2 000 de sârbi au fost duşi de la Gospich la Velebita, printre care şi episcopul Sava. Se presupune că el a fost ucis acolo, în acelaş timp, cu alţi 8 000 de sârbi în august 1941. Sfântul Sinod al Bisericii Serbiei a apelat fără succes la forţele de ocupaţie să explice ce s-a întâmplat cu episcopul Sava şi alţi episcopi sârbi de pe teritoriul statului independent croat, încercând să obţină eliberarea lor.

Din păcate, noi nu avem informaţii exacte despre circumstanţele martiriului episcopului Sava.Totuşi, istoricul sârb Velibor Dzhomich în cartea lui: ”Crimele ustaşilor împotriva preoţilor sârbi”- menţionează o mărturie ce poate aduce lumină în chestiunea aceasta. Referitor la ea, Pr. Iovan Silashki a scris în publicaţia “Vestitorul Banatului”:

În anul 1941, eparhia Gornokarlovatsky a fost sub controlul regimului îngrozitor al ustaşilor. Episcopul şi preoţii au fost supuşi la presiuni şi obligaţi să-şi abandoneze slujirile lor. Arhiepiscopul romano-catolic al Zagrebului, Aloysius Stepinac, cocluzionând, i-a spus vlădicăi Sava să părăsească Karlovak-ul croaţian, altfel urmează să fie lichidat. Vlădica i-a răspuns: ”Chiar dacă mă costă capul meu, eu nu voi abandona poporul meu”.

În curând s-a adeverit că arhiepiscopul catolic nu a glumit. Vlădica Sava fost arestat şi torturat oribil. În timpul torturilor şi bătăilor în Plashkom, ustaşii au folosit gramofonul să joace imnul: “Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”.

Când era dus la locul execuţiei, mama lui stătea în faţa bisericii şi îl aştepta. Ea aştepta să-l vadă pe fiul ei pentru ultima oară şi să-şi ia rămas bun. Cu toate acestea, executorii nu i-au permis. Vlădica însă a binecuvântat-o pe mama lui, fiind cu picioarele legate şi mergând spre moarte.

La câţiva ani după cele întâmplate, un străin a intrat în biserica din Basaida unde slujea vlădica. A vorbit cu Sava Saravolets.

“L-ai cunoscut pe vlădica Sava Trlaich? - a întrebat străinul. Am auzit că el a fost preot aici.”

“Desigur, vlădica a fost profesorul meu. Îi sunt recunoscător pentru fiecare lucru reuşit în viaţă”.

“Cum l-ai cunoscut pe vlădica?”

“Am fost martor ocular la suferinţele lui, a răspuns străinul. Ustaşii măcelari l-au luat pe vlădica şi au continuat a-l tortura acolo. I-au jupuit pielea şi l-au presărat cu sare. L-au îngropat de viu, lăsându-I doar capul afară; apoi aducând o grapă de fier, au tras-o cruciş peste capul lui până când şi-a dat sufletul său lui Dumnezeu. Ce s-a întâmplat după aceea, nu ştiu. Poate ustaşii l-au aruncat într-o prăpastie pe care au folosit-o ca groapă comună pentru sârbi. Chiar şi în moarte, el nu s-a despărţit de poporul său.”

Aceasta este aproape tot ce ştim despre moartea martirică a episcopului Sava. Din păcate, a adus multe pierderi, care niciodată nu vor putea fi recuperate. După război eparhia Gornokarlovatsky nu a putut fi restaurată pentru a deveni prosperă ca odinioară. Distrugerea sfintelor locaşuri şi altare au continuat şi sub regimul comunist, astfel încât biserici deteriorate s-au ruinat complet.

Îngrozitor, dar necazurile asupra acestei eparhii aveau să înceapă din nou în timpul războiului din 1991-1995. După prima jumătate a secolului, un al doilea act de genocid spiritual s-a comis asupra sârbilor. În 1992, de Crăciunul ortodox, Catedrala Sf. Nicolae - construită în secolul al XVIII-lea, a fost spulberată în urma unei explozii puse la cale de către noii ustaşi. Supuse unui nou bombardament artileric, reşedinţa episcopilor din Karlovtsky, biblioteca, arhiva şi muzeul au fost prădate. Reşedinţa episcopilor din Gornokarlovtsky a fost distrusă de Crăciunul catolic din 1993. După atacul croat în Kraina Serbiei, în timpul asaltului din august 1995, poporul sârb a fost expulzat din vechile ţinuturi şi, în plus, sfintele locaşuri au fost profanate şi distruse. În timpul războiului din 1991-1995, 11 biserici au fost distruse şi 45 avariate. După expulzarea sârbilor, mai multe biserici şi case parohiale au fost abandonate şi neglijate.

În ciuda dificultăţilor, eparhia a supravieţuit şi acum situaţia este adusă la normal. Biserica a prins viaţă, a renăscut, bisericile vechi au fost restaurate sau au fost construite altele. În 2005, după o lungă perioadă de timp, un nou episcop a fost numit la eparhia Gornokarlovatsky. El este Gherasim Popovici, absolvent al Academiei Teologice din Moscova. Pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Sava este păstrată cu o grijă specială în eparhie şi adesea trecutul său este evocat în jurnalele locale.

Restaurarea vieţii bisericeşti în eparhie se confruntă cu foarte multe probleme, iar turma cuvântătoare întâmpte crize. Ocupaţi în două rânduri în secolul XX, “purificaţi” etnic şi expulzaţi, este dificil pentru sârbi să se întoarcă acolo unde au trăit de veacuri. Noi sperăm şi credem că în ciuda tuturor dificultăţilor, cu rugăciunile Sfântului Sfinţitului Mucenic Sava, în timp, viaţa acestei eparhii venerabile care a avut de suferit atât de mult, va redeveni puternică şi nu se va stinge nicicând până la sfârşitul veacurilor.

AMIN!

Monahul Leontie