- Sfântul Alexandru din Svir (1448-1533)- 30 august
- Aflarea cinstitelor sale moaste - 17/30 aprilie -
- Vedeti si: http://sfantulpangratie.blogspot.com/2010/04/aflarea-cinstitelor-moaste-al-sfantului.html
Din viata Sfantului Alexandru Svirsky
Preacuviosul Alexandru s-a nascut la 15 iunie 1448 in partile Novgorodului, intr-o familie de crestini evalviosi, nu prea bogati, ca al treilea copil al lui Stefan si al Vassai – in urma rugaciunilor acestora. A fost botezat Amos. Mereu bland si ascultator, postitor, cand a ajuns la varsta cuvenita, parintii au dorit sa-l insoare, dar el a plecat, la doar 19 ani, catre Manastirea Valaam, Traversand raul Sviri,pe malul lacului Roscinsk, tanarul Amos a auzit o voce tainica, care l-a instiintat ca pe acel loc va inalta el o manastire; atunci a stralucit peste el o mare lumina. I-a aparut un inger insotitor care i-a aratat calea, mai departe , spre Valaam.
La Manastirea Valaam a fost tuns in mohanism dupa 7 ani, la varsta de 26 de ani, cu numele Alexandru. Curand a venit la manastire tatal sau, care il cauta, dar Alexandru e reusit nu doar sa il linisteasca, ci si sa il determine sa intre in monahism, atat el cat si mama sa. In manastire, tanarul si-a sporit nevointele, timp de zece ani a petrecut in tacere, pe o insula care va primi mai apoi numele de Insula Sfanta.
Aici se mai pastreaza inca pestera stramta si umeda in care cu greu poate sa incapa un om si in care s-a nevoit Sf Alexandru, precum si mormantul pe care si l-a sapat.
Odata, in timp ce se ruga, Sf Alexandru a auzit un gals dumnezeiesc: “Alexandru, iesi din acest loc si mergi pe locul aratat odinioara tie si acolo te vei mantui”. O lumina mare i-a aratat locul la sud-este, pe malul raului Sviri ( 1485). Aici s-a asezat preacuviosul, in locul in care era “un codru si un lac foarte frumos unde nici un om nu mai locuise”. Timp de sapte ani a petrecut in deplina singuratate, hranindu-se doar cu “ierburile care cresteau pretutindeni “, trecand prin boli grele, suferind frigul, gerul naprasnic, boli si ispite diavolesti. A fost descoperit “intamplator” in anul 1493, de catre un boier aflat la vanatoare de reni si curand despre pustnic incepe sa se afle, sa fie cercetat si vestea despre slava vietuirii sale s-a raspandit, ajungand sa adune in jurul Cuviosului Alexandru si alti calugari. Poporul deja incepuse sa-l cinsteasca ca pe un sfant, inca din timpul vietii.
“Dupa 23 de ani de la stabilirea Cuviosului Alexandru in pustiu, in bisericuta sa a aparut o lumina mare si I s-au aratat Trei Tineri, care au intrat la dansul. Erau imbracati in haine luminoase si invaluiti de slava cereasca, mai mare decat stralucirea soarelui. Fiecare dintre Ei tinea in mana un sceptru. De frica, Preacuviosul a cazut cu fata la pamant. Ridicandu-l de mana, Tinerii i-au spus: ”Indrazneste, fericite, nu-ti fie frica”. Din gura Lor, sfantul a auzit porunca: “Preaiubitule, pentru ca vezi in Trei Persoane pe Cel ce Vorbeste cu tine, inalta o biserica in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Treimea Sfanta… Iata, iti las pacea Mea, pacea Mea ti-o voi da tie”. Mai tarziu, pe locul aratarii Dumnezeului – Treime a fost construita o bisericuta si pana stazi se cutremura sufletul omenesc in acest loc binecuvantat, gandindu-se la cat de apropiat este Dumnezeu fata de alesii Sai”.
De asemenea, Sf Alexandru s-a invrednicit sa o vada, in timpul vietii, cu slava imparateasca, pe Preacurata Nascatoare de Dumnezeu cu Pruncul Hristos in brate, inconjurata de o multime de puteri ceresti, netrupesti. Si cu toate acestea, a ramas mereu acelasi calugar smerit, care voia sa slujeasca toata obstea monahala si pe simplii vizitatori ai manastirii.
Sf Alexandru din Svir s-a stins din viata la 30 august 1533, in varsta de 85 de ani si, potrivit testamentului sau a fost inmormantat in pustie. In anul 1547 ( la doar 14 ani de la plecarea la Domnul) a fost trecut in randul sfintilor de catre Biserica Rusa.
Surse: http://www.svirskoe.ru/ru/library/books/his_sec_find.php
Lumea credintei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu