Sfanta Athanasia calugarita - 12 aprilie -

Sfanta Athanasia calugarita, 12 aprilie

 Sfanta Athanasia calugarita

(12 aprilie)

Stareţa care corecta greşelile numai cu blândeţe

Până să fie călugăriţă şi stareţă cu dar tămăduitor, Athanasia a fost o creştină care de copilă îşi închinase viaţa lui Dumnezeu. În primul rând, în urma educaţiei primite de la părinţii săi, Nichita şi Maria, s-a îndemnat spre lectura Psalmilor de la 7 ani. Mai apoi, pe când lucra la războiul de ţesut, ea a văzut coborând spre ea o stea strălucitoare, care i s-a aşezat pe piept, a luminat-o şi apoi a dispărut. Atunci s-a născut dorinţa puternică, în sufletul sfintei, de a se călugări.

Această dorinţă i s-a împlinit numai după încercări, care i-au verificat ascultarea şi smerenia. Chiar de la 16 ani, părinţii au hotărât să o căsătorească. Tânăra s-a supus, dar după puţine zile soţul ei a fost chemat în armată şi ucis de barbarii care invadaseră Eghina.

Fiind văduvă, Athanasia se pregătea mai mult ca oricând de călugărie. Nici de această dată dorinţa nu i s-a îndeplinit. Împăratul Mihail zis „cel bâlbâit” (820-829) a dat un decret prin care tinerele văduve erau obligate să se recăsătorească, cu soldaţi tineri. Pentru a doua oară, Athanasia s-a supus. Noul soţ se pare că era musulman, dar s-a convertit la Ortodoxie alături de soţia sa. Ei duceau o viaţă simplă, ajutând pe cei bolnavi şi răniţi în război, întâlnindu-se cu familii de prieteni, împreună cu care citeau din Sfânta Scriptură.

După o vreme, cei doi soţi au hotărât să se călugărească. Împreună cu câteva femei evlavioase, Athanasia s-a retras şi a construit o mânăstire, unde a fost rugată să devină stareţă, după patru ani.

Intotdeauna le corecta pe surori cu blândeţe, fără niciun pic de mânie. În acest sens, a avut mereu în vedere porunca Mântuitorului: „Care dintre voi vrea să fie primul, să fie slujitorul tuturor” (Matei 20, 27). Sfânta se îmbrăca în haine sărăcăcioase, priveghind în fiecare noapte. Mânca puţin şi postea aspru.

Pe insula Eghina vieţuia un călugăr bătrân, pe nume Matei, care ajunsese egumen. În fiecare noapte citea Psaltirea, împreună cu alte rugăciuni. De fiecare dată când slujea sau citea, plângea. I se arătase Sfântul Ioan Teologul, iar el ajunsese taumaturg (vindecase un paralitic, un demonizat ş.a.). Călugărul Matei a binecuvântat-o pe Athanasia să ridice o mânăstire pe un deal pustiu al insulei Eghina, lângă o biserică străveche a Sfântului Arhidiacon şi primul Mucenic Ştefan.

Călugăriţa Athanasia a primit şi ea darul vindecării. După ce a vindecat un om de o boală la ochi, multă lume a început să vină la ea, primind tămăduire de diferite boli. Datorită abundenţei darurilor aduse la mânăstire, călugăriţa a construit trei biserici, una închinată Maicii Domnului, una Sfântului Ioan Botezătorul şi una în numele Sfântului Nicolae făcătorul de minuni.

Cu toate acestea, Athanasia nu dorea popularitate şi aflux de lume, de aceea s-a refugiat împreună cu două surori apropiate, Maria şi Eupraxia, la Constantinopol. Aici sfânta a vieţuit şapte ani, ca simplă călugăriţă, fără stăreţie.

Călugăriţele de la Eghina şi-au căutat stareţa. Când au aflat-o, au implorat-o să se întoarcă. Văzând în această cerere voia lui Dumnezeu, ea s-a întors. După aceasta a avut o viziune cu doi bărbaţi strălucitori, care i-au dat o hârtie pe care scria: „Aici este eliberarea ta, ia-o şi bucură-te”. Era un semn care îi vestea moartea.

Călugăriţa s-a rugat neîncetat, iar în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului şi-a luat rămas bun de la surori după ce s-a citit toată Psaltirea. Era 14 august 860.

La 40 zile de la moarte, după sfânta liturghie, două călugăriţe au văzut-o pe sfântă înaintea uşilor împărăteşti, iar doi bărbaţi strălucitori îi puneau pe cap o coroană cu multe cruci, un veşmânt cu pietre preţioase, după care au primit-o în sfântul altar.

Sfânta lăsase cu limbă de moarte ca timp de 40 de zile să se împartă mâncare la săraci, spre pomenirea ei. Totuşi, după 9 zile călugăriţele nu au mai împărţit. Sfânta s-a arătat unora dintre ele, şi le-a mustrat, vorbindu-le despre importanţa pomenilor pentru morţi. „Să se ştie că pomana dată mai ales în primele 40 de zile după moarte ajută sufletele păcătoase, să primească mila lui Dumnezeu. Dar dacă sufletele sunt drepte, atunci mila lui Dumnezeu se revarsă asupra celor care au împărţit pomana.”

La un an de la moartea sfintei, a fost adusă la mormânt o femeie demonizată. Din mormânt ieşea miros de mir, iar demonizata, atingându-se, s-a vindecat îndată. Atunci s-au descoperit moaştele Sfintei, izvorâtoare de mir. Chipul Athanasiei strălucea şi exprima o linişte, ca şi cum ea dormea. Trupul a fost mutat în biserică. La mutarea în raclă, călugăriţele au vrut să schimbe veşmântul sărăcăcios al Sfintei cu haine de mătase, dar aceasta a încleştat mâinile pe haina sa, dând de înţeles că nu voieşte o alta. Însă una din călugăriţe s-a rugat atunci sfintei: „Aşa cum, atunci când erai în viaţă, ne ascultai rugăminţile, la fel te rugăm şi acum, să primeşti haina cea nouă ca darul nostru umil, singurul pe care ţi-l putem aduce”.

Atunci Sfânta a descleştat mâinile de pe haina sa, permiţând schimbarea ei. La sfintele sale moaşte se întâmplă necontenit tămăduiri.

 Cu ale ei sfinte rugaciuni, Doamne miluiese-ne si ne matuieste pe noi!

Amin!

Codex Vaticanus 1660 menţionează viaţa Sfintei Athanasia, călugăriţa din sec. IX. Viaţa sfintei a fost scrisă în jurul anului 916, iar trecerea ei la cele veşnice s-a petrecut la 14 august 860. Moaştele izvorâtoare de mir ale Sfintei călugăriţe sunt o altă mărturie rămasă, într-o criptă din insula Eghina, şi au fost descoperite în 861.

Sursa: lacasuri ortodoxe