OMILIE A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA ÎN
SFÂNTA ŞI MAREA LUNI
MÂNECĂM SPRE LUMINĂ?
Sfanta si Marea Luni - Manastirea Vatopedi
„De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule,
Primul din cele patru stihuri care însoţesc aliluiarul la începutul slujbei Mirelui în serile Săptămânii Mari spune: „De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ” (Isaia 27, 9).
(traducere din elină: monahul Leontie)
MÂNECĂM SPRE LUMINĂ?
Sfanta si Marea Luni - Manastirea Vatopedi
„De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule,
pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ”
Primul din cele patru stihuri care însoţesc aliluiarul la începutul slujbei Mirelui în serile Săptămânii Mari spune: „De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ” (Isaia 27, 9).
Ce vrea să spună asta? Sunt cuvintele profetului Isaia. Putem oare să le repetăm şi noi? De ce le-a spus Isaia? Nu este un simplu cuvânt. Este o realitate pe care profetul o trăieşte. Zice: Dumnezeul meu, Te iubesc. Te iubesc atât de mult încât mă gândesc la Tine nu doar ziua, ci şi noaptea. Merg să mă culc şi mă trezesc devreme. Mă ridic din pat cu mult înainte de a răsări soarele şi inima mea este la Tine, Te ador şi Te slăvesc.
***
Mitropolitul Augustin de Florina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu