Deniile din Sfanta si Marea Miercuri

Sfanta si Marea Miercuri

 

Incepand cu seara zilei de marti, 30 aprilie, cand a fost savarsita slujba Deniei, in Biserica Ortodoxa este praznuita Sfanta si Marea Miercuri.

Conform Sinaxarului citit la aceasta slujba, „in Sfanta si Marea Miercuri se face pomenire de femeia pacatoasa, care a uns cu mir pe Domnul, pentru ca lucrul acesta s-a intamplat putin inainte de mantuitoarea Patima”.

„Cand Iisus S-a suit in Ierusalim si era in casa lui Simon leprosul, o femeie pacatoasa s-a apropiat de El si a turnat pe capul Lui acel mir de mare pret. Pomenirea ei s-a pus in aceasta zi, pentru ca, dupa cuvantul Mantuitorului, sa se predice pretutindenea si tuturor fapta ei cea plina de foarte multa caldura. Ce-a indemnat-o, oare, la asta? Dragostea pe care ea a vazut ca o are Hristos pentru toti, prietenia Lui cu toti oamenii si mai cu seama faptul de acum, cand L-a vazut ca intra in casa unui lepros, pe care legea il socotea necurat si poruncea sa fie indepartat dintre oameni. Se gandea deci femeia ca-i va vindeca si boala ei, dupa cum a vindecat-o pe a aceluia. Si intr-adevar, pe cand sedea la masa, I-a turnat pe capul Lui mir in valoare cam de trei sute de dinari. Ucenicii, dar mai ales Iuda, au certat-o. Hristos insa i-a luat apararea ca sa nu indeparteze gandul ei cel bun. Pe urma Hristos face pomenire de ingroparea Sa spre a intoarce pe Iuda de la vanzare si a invrednici pe femeie de marea cinste de a se propovadui pretutindeni, in toata lumea, fapta ei buna. Trebuie sa se stie ca femeia aceasta nu este una si aceeasi la toti Evanghelistii. Dupa cum spune dumnezeiescul Hrisostom, la cei dintai trei Evanghelisti este vorba de una si aceeasi femeie, numita indeosebi femeia cea pacatoasa. La Evanghelistul Ioan insa nu e vorba de aceasta femeie, ci de alta femeie, care are o viata curata, Maria, sora lui Lazar, pe care n-ar fi iubit-o Hristos de-ar fi fost o pacatoasa. Maria, spre deosebire de celelalte, cu sase zile inainte de Pasti, pe cand Domnul sedea la masa in casa ei din Betania, a intrebuintat mir si l-a turnat pe frumoasele Lui picioare si I le-a sters cu parul capului ei, aratand fata de Hristos un respect nespus de mare, oferindu-I mirul ca lui Dumnezeu. Ea stia bine ca la jertfe se aducea untdelemn lui Dumnezeu, preotii se sfinteau cu mir, iar Iacov altadata a uns cu untdelemn stalpul inaltat lui Dumnezeu. I-a adus Lui acest mir si l-a daruit Invatatorului ca lui Dumnezeu, pentru ca l-a sculat din morti pe fratele ei. Din pricina asta nici Domnul nu-i fagaduieste vreo rasplata. Intr-adevar, cu acest prilej numai Iuda murmura, din pricina iubirii sale de argint.

Cealalta femeie, adica cea pacatoasa, dupa cum au istorisit Sfintii Evanghelisti Matei si Marcu, a turnat acel mir de pret pe capul lui Iisus cu doua zile inainte de Pasti, pe cand Iisus era tot in Ierusalim si tot pe cand statea la masa, dar in casa lui Simon leprosul. Pe aceasta femeie pacatoasa si ucenicii s-au suparat, pentru ca se gandeau bine la dorinta lui Hristos de a face milostenie. Mai mult, acestei femei pacatoase i s-a dat si rasplata de a se duce vestea despre fapta ei buna in toata lumea. Prin urmare unii spun ca este vorba de una si aceeasi femeie, pe cand invatatorul cel cu rostul de aur spune ca este vorba de doua femei. Sunt insa unii care spun ca e vorba de trei femei: doua cele amintite mai sus, care I-au turnat mir nu cu mult inainte de Patima Domnului, iar o a treia cu mult inainte de acestea, dar mai bine spus prima care a turnat mir pe Hristos, aproape pe la mijlocul predicarii evanghelice; ea era si desfranata si pacatoasa. Aceasta a venit in casa fariseului Simon, si nu a lui Simon leprosul; i-a turnat numai mir pe picioarele lui Hristos; de fapta ei s-a scandalizat numai fariseul; si in sfarsit, ei ii daruieste Mantuitorul iertarea pacatelor. Despre aceasta pacatoasa povesteste numai dumnezeiescul Luca pe la mijlocul Evangheliei sale, dupa cum s-a spus mai sus. Caci dupa ce istoriseste fapta acestei femei pacatoase, adauga indata aceste cuvinte: «Dupa aceasta Iisus a mers prin orase si sate, binevestind si propovaduind Imparatia lui Dumnezeu». Din aceste cuvinte se vede ca fapta acestei femei pacatoase nu s-a intamplat in timpul patimilor. Prin urmare, si din pricina timpului, si din pricina celor ce L-au primit pe Hristos, si din pricina persoanelor si din pricina caselor, dar inca si din pricina chipului in care a turnat mirul, urmeaza ca au fost trei femei: doua pacatoase, iar a treia, sora lui Lazar, Maria, care stralucea printr-o viata curata. In privinta caselor: una este casa fariseului Simon, alta casa lui Simon leprosul in Betania, si alta iarasi casa surorilor lui Lazar, Maria si Marta, tot in Betania. Din acestea rezulta iarasi ca Hristos a luat parte la doua ospete in Betania: unul cu sase zile inainte de Pasti, in casa lui Lazar, cand a mancat impreuna cu El si Lazar, dupa cum istoriseste fiul tunetului, graind asa: «Cu sase zile inainte de Pasti, a venit Iisus in Betania, unde era Lazar, cel ce murise si pe care Hristos l-a inviat din morti. I-au facut Lui acolo cina si Marta slujea, iar Lazar era unul din cei ce sedeau cu El la masa. Iar Maria, luand o litra de nard curat de mare pret, a uns picioarele lui Iisus, si I-a sters picioarele Lui cu parul capului ei». Cealalta cina I s-a facut Lui cu doua zile inainte de Pasti, pe cand Hristos era tot in Betania, in casa lui Simon leprosul; atunci s-a apropiat de El femeia pacatoasa si a turnat mirul cel de mare pret. Ca aceasta s-a petrecut cu doua zile inainte de Pasti, o arata Sfantul Evanghelist Matei cand scrie ca Hristos a spus ucenicilor: «Stiti ca dupa doua zile sunt Pastile». Iar mai jos putin, Sfantul Evanghelist Matei adauga: «Si fiind Iisus in Betania in casa lui Simon leprosul s-a apropiat de El o femeie pacatoasa, avand un alabastru cu mir de mare pret si l-a turnat pe capul Lui pe cand sedea la masa». Tot asa spune si Marcu: «Si dupa doua zile erau Pastile si Azimile; si pe cand era in Betania in casa lui Simon leprosul si sedea la masa, a venit o femeie...» si celelalte. Sunt si unii care sustin ca femeia care a uns cu mir pe Domnul, despre care vorbesc cei patru Evanghelisti, este una si aceeasi. Ei socotesc ca Simon fariseul si Simon leprosul este una si aceeasi persoana, considerand ca el este si tatal lui Lazar si al surorilor sale, Maria si Marta. Mai sustin ca este una si aceeasi cina; apoi ca este una si aceeasi casa, cea din Betania a lui Simon, care a pregatit foisorul cel asternut, unde a avut loc Cina cea de Taina.

Parerea acestora insa nu este dreapta. I s-au dat lui Hristos doua mese in Betania, in afara de Ierusalim; una cu sase zile, iar alta cu doua zile inainte de Pastile evreilor, dupa cum s-a spus. Atunci si femeile au adus lui Hristos mir si l-au turnat pe El in chipuri diferite. Cina cea de Taina si foisorul cel asternut a fost pregatit in Ierusalim si cu o zi inainte de Pastile evreilor si de patimirea lui Hristos. Unii spun ca au pregatit Cina in casa unui om necunoscut; altii ca au pregatit-o in Sfantul Sion, in casa ucenicului Ioan, cel care s-a rezemat pe pieptul lui Iisus. Aici, intr-adevar, au fost ascunsi ucenicii de frica iudeilor, aici, dupa Inviere, a pus Toma degetul in coasta lui Hristos, aici a avut loc Pogorarea Sfantului Duh in ziua Cincizecimii, si inca alte fapte nespuse si tainice. Mi se pare insa, si este adevarat, ca este mai exacta sustinerea lui Hrisostom, ca doua sunt femeile care au turnat mir pe Hristos. Una despre care vorbesc cei trei Evanghelisti, o femeie desfranata si pacatoasa; ea a turnat mir pe capul lui Iisus. Alta, cea din Evanghelia dupa Ioan, Maria, sora lui Lazar; ea a adus mir si l-a turnat numai pe dumnezeiestile picioare ale lui Hristos. Altele sunt cinele din Betania si alta este Cina cea de Taina. Si se vede asta din aceea ca dupa ce se povesteste fapta femeii pacatoase, Mantuitorul trimite pe ucenici in Ierusalim ca sa pregateasca Pastile: «Mergeti, le-a spus El, in cetate la cutare si spuneti-i: Invatatorul zice: La tine vreau sa fac Pastile cu ucenicii Mei». Si iarasi: «Si va va intampina un om cu un ulcior cu apa... Si el va va arata un foisor mare, asternut. Acolo sa pregatiti». Iar ei plecand, au aflat precum le zisese si au pregatit Pastile, adica Pastile evreilor, care bateau la usa. Si Mantuitorul a venit si l-a facut impreuna cu ucenicii Lui, dupa cum zice dumnezeiescul Hrisostom. Apoi dupa ce s-a facut Cina cea de Taina si dupa ce intre timp a spalat picioarele ucenicilor, S-a asezat din nou la masa si ne-a predat pe aceeasi masa Pastile nostru, dupa cum spune Ioan Gura de Aur. Dumnezeiescul Ioan, impreuna cu Marcu, dumnezeiestii Evanghelisti, au aratat si cum era mirul. L-au numit curat si de mare pret. Prin curat, este obiceiul sa se arate ceea ce este nefalsificat si neamestecat. Poate ca acest cuvant era numele celui mai bun mir, care curge intai. Marcu adauga ca femeia in graba a spart vasul, care era stramt la gura; un astfel de vas se numeste alabastru. Acest vas, spune Sfantul Epifaniu, este de sticla si e facut fara toarta; un astfel de vas se numeste amfora. Mirul acela era facut din mai multe materii: flori de smirna, scortisoara bine mirositoare, stanjenel, trestie aromata si untdelemn. Dar Tu Hristoase Dumnezeule, Care ai fost uns cu mir spiritual, slobozeste-ne de patimile ce vin asupra noastra si miluieste-ne pe noi ca un singur bun si de oameni iubitor. Amin.”
 („Deniile din Postul Mare”, Editura TRINITAS, 1999)

Sursa: basilica.ro